Cum peste o lună sunt 81 de ani de la nașterea lui Marin Sorescu și am vrut să publicăm un poem al cunoscutului autor, am pornit în căutarea titularilor de drepturi de autor cărora să le solicităm acordul pentru tipărirea textului „Dacă nu cer prea mult“.
Până la începutul anului 2016, mandatara a 11 moștenitori ai scriitorului născut la Bulzești era Sorina Sorescu, președinta Fundației Culturale „Marin Sorescu“ și nepoata scriitorului. „- Ce-ai lua cu tine,/ Dacă s-ar pune problema/ Să faci zilnic naveta între rai şi iad,/ Ca să ţii nişte cursuri?/”, începea textul lui Sorescu pe care ne-am fi dorit să îl avem în paginile noastre.
În același fel ne-am început și noi căutarea.
Încercați „vis-a-vis”
„Vă rugăm să vă adresați editurii Art. Din cunoștințele noastre, dânșii dețin drepturile exclusive pentru opera în limba română a autorului Marin Sorescu“, ne-a răspuns rapid și cu amabilitate Melania Costilov de la CopyRo, organizația care de două decenii funcționează ca organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor în domeniul operelor scrise. Într-adevăr, cel mai recent volum Marin Sorescu publicat de o editură românească este cel de „Sonete“ inclus în 2016 în seria de autor deschisă la Art.
„În planul editurii Art (Bucureşti) pe 2016, editură care deţine dreptul de tipărire în limba română a operei lui Marin Sorescu, se află «Integrala poeziei lui Marin Sorescu» (două volume de poezie lirică), la care va fi adăugată integrala «La Lilieci». Tot pentru 2016, am programat apariţia unei antologii de sonete şi o ediţie bilingvă a piesei «Vărul Shakespeare»“, declara Sorina Sorescu într-un interviu pentru Gazeta de Sud.
Din păcate, odată cu dispariția sa, în ianuarie 2016, toate discuțiile legate de drepturile de autor cuvenite pentru opera lui Marin Sorescu au devenit foarte complicate. „Acum e o nebuloasă – sunt vreo 10 [moștenitori] care se bat între ei“, ne-a spus unul dintre cei cărora le-am solicitat ajutorul pentru publicarea poemului. „– O carte, o sticlă cu vin şi-o femeie, Doamne,/ Dacă nu-ţi cer prea mult./”, cerea Sorescu în poemul său pentru naveta între rai și iad.
1964 este anul în care a debutat Marin Sorescu, publicând volumul de parodii „Singur printre poeți“
Când ne-au tăiat poezia
„– Ceri prea mult, îţi tăiem femeia,/ Te-ar ţine de vorbă,/ Ţi-ar împuia capul cu fleacuri/ Şi n-ai avea timp să-ţi pregăteşti cursul./– Te implor, taie-mi cartea,/O scriu eu, Doamne, dacă am lângă mine/ O sticlă de vin şi-o femeie./” primea răspuns și insista vocea din texul pe care îl doream publicat. Cu aceste cuvinte în gând ne-am întors la organizația care se ocupă de drepturile de autor și am insistat: „Am înțeles că sunt mai mulți moștenitori în litigiu la ora actuală, de aceea credeam că ați putea să ne indicați în ce fel putem să procedăm pentru tipărirea poemului în ziar“.
Nici pe noi nu ne-a ajutat foarte mult insistența, pentru că orice fel de ajutor am solicitat, răspunsul, oricât de binevoitor, a fost: „Din păcate nu. Câțiva dintre moștenitori sunt membri la noi, dar între timp au decedat și au, la rândul lor, alți moștenitori, care nu au mai venit să se înscrie. Până nu ajung toți moștenitorii la un acord nu se poate face nimic“.
De la dispariția autorului au trecut 20 de ani. Dacă moștenitorii nu se pun de acord, până vom citi cu drepturi de autor plătite un text al lui Sorescu mai avem de așteptat numai jumătate de secol. Și am putea să ajungem chiar ca în poemul din care doar fragmente putem să publicăm acum: „– Ceri prea mult, îţi tăiem femeia./ – Atunci taie-mi mai bine cursurile,/ Taie-mi iadul şi raiul,/ Ori totul, ori nimic./ Aş face drumul dintre rai şi iad degeaba./ Cum să-i sperii şi să-i înfricoşez pe păcătoşii din iad,/ Dacă n-am femeia, material didactic, să le-o arăt?/ Cum să-i înalţ pe drepţii din rai,/ Dacă n-am cartea să le-o tălmăcesc?/ Cum să suport eu drumul şi diferenţele/ De temperatură, luminozitate şi presiune/ Dintre rai şi iad/“.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.