În august 2015, compania americană Turing Pharmaceuticals a cumpărat licența de producție pentru medicamentul Daraprim. Este folosit în tratatrea toxoplasmozei. În câteva luni de la tranzacție, prețul medicamentului a crescut cu peste 5.000%. Nu este o greșeală de tastare, prețul a crescut cu peste 5.000%. Asa cum a crescut cu 1.900% prețul medicamentului Thiola (pentru calculi renali) dupa ce a fost cumpărat în 2014 de compania Retrophin, așa cum a crescut cu 2.600% prețul unui medicament pentru maladia Wilson după ce a fost cumpărat, în 2010, de Valeant Pharmaceuticals International.
Vânzarile au rămas constante și chiar au crescut. Explicația ține de o caracatiță de miliarde de dolari care implică marile companii farmaceutice și fundațiile, organizațiile de binefacere. Bloomberg a analizat cu atenție întregul sistem în care medicamentele scumpe devin de zeci de ori mai scumpe pe cheltuiala contribuabilului, despre investiții profitabile și deductibile pentru marile companii.
Creșterea cu 5000% a prețului Daraprim i-a costat pe pacienții americani asigurați la Medicare (fondul public de sănătate) cel puțin 3.000 de dolari din buzunarul propriu. Însă costul unui tratement de șase săptămâni cu Daraprim a ajuns să fie de 60.000-90.000 de dolari. Cine plătește diferența? De ce pacienții nu renunță la Daraprim în favoarea unui medicament ieftin cu aceeași substanță activă?
Răspunsul: fundațiile. Ele primesc donații de la producătorii farmaceutici cu care ”păcălesc” pacienții oferindu-le subsidii pentru medicamentele de zeci de ori mai scumpe, doar să nu renunțe la ele. Iar aceste donații (infime în raport cu profiturile) sunt un minunat instrumet de PR. Producătorii pot susține sus și tare că le oferă asistență pacienților pentru a nu suferi de pe urma scumpirilor aberante.
Imediat ce a cumpărat Daraprim, compania Turing s-a adresat unei asmenea fundații specializate în ajutorarea pacienților pentru a reuși să suporte coplata medicamentelor scumpe – Patient Services Inc. (PSI) – și i-a propus să creeze un fond pentru a-i ajuta pe cei cu toxoplasmoză. Cât se poate de ”uman”, compania farmaceutică s-a oferit să subvenționeze tratamentul cu medicamentul al cărui preț a explodat. PSI are asemenea programe de coplată pentru 20 de boli și a acceptat și propunerea celor de la Turing. Le-a cerut 22 de milioane de dolari ca donație, inclusiv 1,6 milioane strict pentru fundație. Uriaș, au considerat cei de la Turing, care au dat în cele din urmă dar 1 milion pentru ajutorarea bolnavilor și 80.000 de dolari pentru cheltuielile fundației PSI.
”Este minunat pentru companiile farmaceutice să spună că îi ajută pe pacienți. Scopul acestor donații este de a distrage atenția de la creșterea prețului medicamentelor. Între timp, companiile falimentează sistemul de sănătate”, spune doctorita Adriane Fugh-Berman, citată de Bloomberg.
Primele șapte mari fundații americane de profil au primit de la companiile farmaceutice 1,1 miliarde de dolari sub formă de donații în 2014. Pentru acest miliard, spune Fugh-Berman, companiile au obținut profituri de multe miliarde. Un exemplu: Turing și-a propus să crească profitul vânzării de Daraprim de la 5 milioane de doplari anual la peste 200 de milioane. ”Companiile farmaceutice nu contribuie cu sute de milioane din altruism. Fundațiile nu trebuie să ceară bani, banii pur și simplu cad peste ele”, spune Joel Hay, profesor la University of Southern California.
Sistemul acesta de ajutorare a pacienților la coplată prin fundații de caritate a apărut în 1989. Ideea a foat a fondatorului PSI, Dana Kuhn, un tânar suferind de hemofilie care a contractat virusul HIV în urma unei tranfuzii, l-a transmis soției (care a decedat) și care apoi s-a dedicat ajutorării pacienților. Altruismul inițial s-a transformat într-o mare afacere. Într-atât de mare încât administrația de la Washington a trebuit să o reglementeze: începând din 2003, companiile farmaceutice nu au mai avut voie să acopere direct coplata pacienților asigurați la fondul public, pentru a nu falimenta sistemul public. În schimb a fost permisă contribuția prin intermediul fundațiilor.
A fost reglementarea ce a dus la o explozie a acestei ”afaceri” de binefacere. Cea mai mare astfel de fundație din SUA a ajuns de la contribuții de 36 de milioane de dolari in 2010, la 800 de milioane de dolari în 2014. 95% dintre donații vin de la industria farmaceutică. Salariile angajaților acestor organizații de binefacere, pentru a nu mai vorbi de șefii lor, sunt astronomice, aceștia desfășurând și afaceri conexe în care sunt implicate organizațiile non-profit pe care le conduc.
Să revenim la prețul medicamentelor. Gleevec sau Glivec este produs de Novartis și este folosit în tratarea cancerului. Un cercetător de la Universitatea din Liverpool, Andrew Hill, spune pentru Bloomberg că doza de Gleevec pentru un an este produsă la un preț de 200 de dolari. În SUA, tratementul pentru un an costă însă 120.000 de dolari, iar în Marea Britanie 34.000 de dolari. Fondul Medicare cheltuiește in SUA un miliard de dolari anual doar pentru a le oferi asiguraților Gleevec, și aceștia din urma trebuind să contribuie cu sume suplimentare, parte din care sunt oferite de fundații. Opinia oamenilor: ”Aș fi mort fără fundație”. Și afacerea celor de la Novartis și de la ONG-uri merge mai departe. Marea majoritate a medicamentelor subvenționate de fundații sunt produse de sponsorul lor principal, scrie Bloomberg. Este o regulă.
Producătorii spun că trebuie să crească prețurile pentru că sunt costuri mari în cercetare și dezvoltarea unor noi produse. Samaritenii de la ONG-uri preferă să tacă. ”Companiile farmaceutice vor să doneze organizațiilor non-profit pentru a ajuta oamenii. Din ce motive? Nu pot să răspund la întrebarea asta”, spune Kuhn, fondatorul PSI. Întrebat dacă producătorii fac lucru acesta pentru a obține profit, Kuhn spune: ”Desigur. Trăim într-o societate capitalistă. Fiecare trebuie să facă ceva bani”. Iar apoi tot el îi atenționează pe jurnaliștii de la Bloomberg: ”Nu vreau să văd ca se induc indoieli inculte în mintea oamenilor cu privire la organizațiile non-profit”, în urma unor articole de presă.
Este sinteza lungă unui articol american despre realitatea americană. Există însă un lucru general valabil – sănătatea nu este binefacere, ci afacere, iar din acest motiv orice mare scandal în sănătate poate ascunde o mare afacere, inclusiv în România. Industria farmaceutică este domeniul in care se retrag foștii înalți oficiali civili și militari, cel puțin în Statele Unite. În SUA, caracatița societăților de binefacere, a fondurilor de asigurări și a producătorilor de medicamente a fost analizată de Bloomberg LP, o companie specializată în mass-media, servicii financiare și IT cu o cifră de afaceri comparabila cu a unei companii farmaceutice, patronată de un politician influent. Ce se va putea scrie într-o țară saracă despre afacerile din acest sistem când el face pasul decisiv către ”societatea capitalistă”, când ”fiecare (fost înalt oficial, fost ofițer superior) trebuie să facă ceva bani”?
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.