De la interlopi mărunți și șefi de mici miliții din Orierntul Mijlociu sau Africa, până la mari rețele de traficanți și chiar Hamas, Hezbollah sau organizatia Statul Islamic (cum altfel pot trece sute de mii de imigranți prin teritoriile controlate de jihadiști?), toți profită de pe urma ”afacerii” exodului către Europa.
Acest nou business care înflorește în Levant, pe coastele Africii și în Europa este ajutat de pasivitatea guvernelor europene și a UE. Fie că vorbim de o reacție puternică, de demantelarea a rețelelor de traficanți, de distrugerea ambarcațiunilor înainte de a fi folosite de aceștia (în cazul puținilor politicieni care riscă să se ridice împotriva opiniei cvasigeneralizate ce susține cauza imigranților) sau de asigurarea celor mai omenești cu putință condiții pentru imigranți odată ajunși în Europa (în cazul politicienilor ce își declara compasiunea față de acești oameni), guvernele europene au rămas inactive sau au acționat pompieristic.
Presa germana relatează despre cum poliția federală a gasit de cuviință sa trateze cazurile imigranților care călătoresc pe autostrăzile din țară, în camioane sau chiar pe jos – s-a decis amplasarea unor panouri de avertizare pentru șoferi prin care sunt atenționați ca pe ”Autobahn” sunt imigranți. Nimic pentru descurajarea și distrugerea retelelor de traficanți, ci mai degrabă totul pentru fluidizarea exodului.
O sumară revistă a presei alta decât cea de main stream relevă o imagine diferită asupra crizei imigranților. Nu sunt puține vocile edililor din orasle germane care se plâng că ”sistemul s-a prăbușit”, că nu mai pot face față valului de imigranți. S-a recurs pana si la armată pentru ridicarea de corturi în orașele germane. În altă ordine de idei, multe publicații online arată că o parte însemnată a imigranților nu par să fi fugit din calea războiului, ci par să fi venit în Europa din rațiuni economice. Chiar și publicațiile renumite încep să susțină această teza – inegalitățile economice sunt cauza exodului (mulți dintre imigranți plătesc zeci de mii de dolari pentru a ajunge în Europa, însă puțini sunt cei care se întreabă de unde pot face rost de aceste sume, uneori într-un interval foarte scurt). Cum a gândit UE să reacționeze la aceste inegalități ale lumii globalizate? Simplu, renunțând să-și mai păzească frontierele și invitându-i pe imigranți in Europa. Însă, dacă există publicații ce ridică problema inegalităților și a imigrației din rațiuni economice, niciuna nu mai ridică problema prăbușirii sistemului social din statele europene.
Apar și semnale de alarmă și mai grave. Pe site-ul chroniclesmagazine.org sunt publicate observațiile unui angajat cu vechi state de plată în cadrul Ministerului Olandez al Imigrației. ”Experiența mă ajută să observ ceva nou la valul format în proportie covârșitoare din musulmani. Observăm o hotărâre de fier pentru a merge mai departe, în pofida legii – acesta nu este comportamentul tipic al unor refugiați. Refugiații sunt de regulă traumatizați, formează grupuri eterogene, au modalități specifice de comunicare verbală și nonverbala. Actualul val este mai degrabă uniform: cel mai mare grup este cel al bărbaților tineri. Plutește un aer de omogenitate, care contrastează cu originea etnică diferită. Comportamentul tinerilor cu care am luat contact, cuvintele pe care le folosesc, limbajul corpului dau impresa de stăpânire de sine și superioritate. Aproape că îți ordonă. Asta nu are nimic de-a face cu comportamentul refugiaților din calea războiului sau al celor economici”.
”Grupurile actuale sunt hotărâte și puternice, nu disperate să-și salveze viețile – până la urmă factorul determinant pentru refugiații veritabili.Sunt hotărâți să facă acest drum pentru a li se alătura ”minorităților” deja existente in Europa. Legătura dintre ei nu este etnică, ci religioasă. Nu par să fie parte a unei mișcări spontane. Imigranții turci și marocani din anii 1970 erau adevărați imigranti economici, însă membrii acestui nou val nu sunt. Termenul de migrație implică factori complecși care duc la un flux dispersat de oameni, pe o perioadă lungă de timp. Toate aceste caracteristici lipsesc acestui val”.
”În Europa animalele dorm în pat, iar noi înghețăm în ploaie”, spunea o tânăra din Siria, nemulțumită de intervenția poliției macedonene care păzea frontiera statului. ”Știm că aici nu e vorba de Macedonia și de poliția macedoneană. Este vorba despre UE. Spuneți Bruxelles-ului că venim, orice-ar fi!”, a spus pentru Reuters un tânăr sirian de 32 de ani. Sunt declarații care par să confirme opiniile funcționarului olandez citat mai sus.
Într-adevăr, faptul că în două luni de zile din această vară s-a ajuns la un număr de imigranți egal cu cel care au intrat în anul 2014 în Europa este un fapt ce poate ridica semne de întrebare. Războiul din Siria sau cel din Libia au produs un numar uriaș de imigranți nu numai în acest an, ci în fiecare an, începând cu 2010-2011, iar Turcia, spre exemplu, a găsit resursele necesare pentru a primi milioane de imigranți. Până în luna iulie 2015…
Imigranții musulmani nu caută deloc azil în regatele salafiste din Golf. Nu sunt bineveniti acolo. Cu toții se îndreaptă către Europa, acolo unde există deja o disporă musulmană de milioane de oameni, de multă ori refuzând să se integreze în societățile țării gazdă, creându-și fiefuri în suburbiile Parisului, Berlinului și ale altor mari metropole. Comunitățile sunt susținute de organizații de caritate musulmane finanțate chiar de către acesle regate din Golf ce refuză să-i primească pe imigranți (În 2012, organizațiile astfel finanțate au decis să împartă gratuit câte un Coran pentru 25 de milioane familii din Germania). Întregul proces pare susținut chiar de elitele politice ale Europei, în virtutea valorilor perene ale umanismului și a unui sentiment ontologic de vinovăție față de cei mai săraci.
Nu pare să fie vorba despre o mutare a jihadului pe pământ european. Secretarul general NATO, Jens Stoltenberg a sugerat că, deși printre sutele de mii de imigranți se pot afla militanți jihadiști, nu acesta este pericolul major. Explicația o dă Claude Moniquet, fost agent al serviciilor de informații franceze, citat de Reuters: ”Statul Islamic nu trebuie să exporte militanți de vreme ce importă luptători din Europa. Sunt între cinci și șase mii de europeni care au fost în Siria și alții care pleacă. Este greu de priceput ce ar câștiga Statul Islamic exportând sirieni și irakieni – oameni care vorbesc araba și de care au nevoie în Irak și în Siria”. Dacă este vorba de o strategie atent gândită și nu de valuri spontane de imigranți, atunci ea trebuie să fie mult mai insidioasă și cu efecte pe termen lung.
Prin urmare, șocul exodului din această vară a dus la apariția, deocamdată timidă, a unor teorii ale conspirației. Una dintre ele a început să fie susținută de presa de main stream – violențele înregistrate între grupurile de imigranți deja stabilite sau cele abia sosite nu se datorează acestor oameni, ci unei conspirații a guvernului german menită să le creeze imigranților o imagine proastă încă de la început, scrie un editorialist de la Tageszeitung.
De cealaltă parte se vorbește despre o decizie strategică a Turciei de apune presiuni asupra statelor europene, despre calculele electorale ale președintelui Recep Tayyip Erdogan, despre o strategie a Germaniei și a Franței de a combate fenomenul îmbătrânirii populației și criza demografică, sau despre o mișcare coordonată a aliaților de peste Ocean pentru a determina statele europene (sau pentru a oferi politicienilor argumentele necesare în fața electoratului) sa se angajeze în intervențiile militare din Orientul Apropiat și Africa.
Dincolo de aceste supozitii, valul de imigranți a reușit deja să dividă Europa, fizic (prin propunerile de anulare a aplicării Acordului Schengen), politic (prin resuscitarea extremei dreapte în multe state). Mai mult, în timp ce cetățenii europeni continuă să vorbească doar pe la colturi despre pericolul imigratiei, temându-se să nu încalce un tabu ce le poate distruge cariera, presa și guvernanții par să fi uitat cu totul de subiectele cu adevărat arzătoare și extrem de incomode de acum doar câteva săptămâni.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.