Regele Mihai a încetat din viața, marţi, la ora 13.00, la reședința sa din Elveția, a anunțat Casa Regală a României.
„La căpătâiul Regelui a stat, până în ultima clipă, Alteța Sa Regală Principesa Maria,
Trupul Regelui va fi depus în Holul de Onoare al Castelului Peleș iar slujba de înmormântare va avea loc la Curtea de Argeș, în noua Catedrală”, se spune într-un comunicat al Casei Regale.
Regele nostru
Regele Mihai Întîiul a fost Regele cîtorva generații, ca o pecete a speranței aplicată pe harta României comuniste. Chiar și a României șmechere, de după 1990. El a fost Regele nostru fără regat, cel care a suferit pentru noi printre străini și căruia nu i-am răsplătit cu adevărat suferința. Poate că nu i-am înțeles nici destinul tragic. Unii nu i-au prețuit nici iubirea față de țară. Ferdinand a fost Regele bunicilor și străbunicilor noștri. El i-a adunat pe toți împreună. Carol I a fost primul nostru Rege. Dar sufletul nostru rămîne plecat în fața Regelui Mihai, a sacrificiului său de decenii dedicate patriei și iubirii de departe.
Cel mai iubit dintre toți a fost cel care pleacă. România n-a avut norocul altor eroi tăcuți și la fel de adînci în iubire și în modestie. Un crîmpei frumos de spirit românesc, un monument de tăcere, o flacără pentru dragostea de țară. Îndoliem una dintre icoanele de la care ne mai rămîne să ne revendicăm în zilele de restriște și dezordine.
Cornel Nistorescu
Regele Mihai I și oamenii timpului său
Prinţul Charles:
„Este un om pe care îl admir de când îl cunosc. Sunt profund afectat de ceea ce a trebuit să îndure atâția ani. Este unul dintre acei oameni deosebiți care-și păstrează calmul în orice circumstanțe. Mereu am admirat calitățile acestui mare om de stat, răbdarea și înțelegerea lui față de oameni. De asemenea, rezistența și tăria sa, dacă ne gândim prin ce a trecut“.
Andrei Brezianu:
Regele şi lecţia de istorie
„[…] Lecţiile ce se desprind din parcurgerea cărţii vorbesc în primul rând despre importanţa caracterului în istorie: Mihai I al României se desprinde, din acest document biografic, ca un caracter exemplar prin discreţie şi statornicie. Apoi, cu privire la antecedente şi context, despre ricoşeurile dramatice ale actului uman odată scăpat din frâu; despre necesitatea curajului, intuiţiei şi cumpătului la cei ce stau la cârmă, atunci când ţara e mică, iar marile jocuri de putere ale celorlalţi sunt uriaşe; despre importanţa unui profil moral curajos, echilibrat, temperat şi gata de renunţări în favoarea binelui comun, ca zestre necesară celui învestit cu datoria de a sta deasupra furtunilor în imprevizibilul şi vitregiile istoriei”. (România literară)
Ionel Haiduc:
„Regele Mihai contribuie la promovarea adevăratelor valori ale moralităţii“.
Elisabeta Rizea:
„Regele ar fi bun, da’ la unii le e frică că vin boierii şi-i fac iar slugi“.
Majestate, nu pleca!
Am avut norocul să fiu printre puţinii oameni prezenți în Biserica „Sf. Gheorghe“, în care preoţii au săvârşit o slujbă în cinstea Majestăţilor Lor. Am încăput cu greu cu toţii, nu ştiu cum, preoţi, diaconi, jurnalişti din ţară şi din străinătate, care relatam despre eveniment, simpli credincioşi ai parohiei. Regele era la prima slujbă ortodoxă acasă după îndelungatul exil. Şi Regina la fel. Alţi membri ai familiei regale nici măcar nu ştiau cum este, pe fețe li se citea doar bucuria că românii nu i-au uitat și îi iubesc atât de mult. Şi de pătimaş. Cu o dragoste care nu cerea nimic în schimb. Veniseră cu sutele de mii doar să-i spună Regelui şi familiei sale că îi iubesc, că sunt şi au fost alături de ei şi că se bucură că au ajuns Acasă.
Simona Popescu
Regele Mihai I și oamenii timpului său
Elisabeta Rizea:
„Aicea, în casele lui Arnăuţoiu, a fost casele la un boier mare. […] Era aici Fundaţia Regală. Aşa să zicea. Asta ce vă spun era toamna, că era porumb copt.
Atunci, într-un an, a venit şi domnul Rege. Să făcea şezători în curte. […] Şi domnul Rege a venit la casele alea, de-acolo. Şi pă stradă trecea Garda Regală, aşa, frumos, cu coifuri de alea pe cap. Patrula. […] Şi-a făcut şiezători. Tot satu a venit, brie, c-a fost sat de oameni cumsecade, […] a ieşit şi a făcut foc mare în curte. Lună pe cer, lumină… Şi cocea oamenii porumb, să i-l dea. Fără cenuşă, fără nimica pă el, ca pentru domnu Rege. Şi eram şi io cu bărbatu-mieu.“
Virgil Gheorghiu:
„Pentru mine, un rege este un simbol sacru… regii sunt într-adevăr nişte vulturi. Uneori vulturii pot zbura mai jos decât găinile, fireşte, dar găinile nu zboară niciodată atât de sus ca vulturii.“ (Constantin Virgil Gheorghiu, Mémoires, Éditions Plon, 1986)
Paul Goma: „Regele este mai presus de partea noastră zgomotoasă, febrilă, imposibil“
„Nu suntem monarhişti prin fanatism sau credinţă. Ca toţi latinii, avem o parte a noastră zgomotoasă, febrilă, imposibilă. Regele este mai presus de toate acestea. Poate că din acest motiv, şi astăzi, pentru mulţi români, regele apare ca singura soluţie posibilă.“ (Paul Goma – Arta refugii, 1990 @ apud Doina Uricariu, „Maxilarul inferior“, Polirom, 2010, p. 140, prin monarhiasalveazaromania.wordpress.com)
Sorin Ilieşiu: „Regele nostru este un om de o statură morală care ar putea face «minuni» într-o Românie prea amorală“
„În primul rând, Majestatea Sa Regele Mihai I al României şi, în al doilea rând, însă din alte puncte de vedere, Corneliu Coposu, care a afirmat că reinstaurarea Monarhiei este o urgenţă naţională. […] Regele nostru este un om de o statură morală care ar putea face «minuni» într-o Românie prea amorală.“ (Rhea Cristina, România care a dispărut, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2002, p. 131)
George Tzipoia: „Principala trăsătură de caracter a Regelui Mihai este consecvenţa iubirii de ţară“
„Sunt convins că Regele Mihai este singura soluţie viabilă, având în vedere că situaţia actuală nu este o situaţie de drept. Monarhia a fost abolită prin voinţa Moscovei, iar până în momentul de faţă nu s-a făcut nimic pentru a se consulta poporul şi a se reveni la situaţia normală dinainte de intervenţia comunistă a Moscovei. Putem spune că e un semn divin faptul că Majestăţile Lor sunt alături de noi, că există – e de necrezut cum s-a putut totuşi reveni să-l avem pe Regele nostru în continuare. Principala trăsătură de caracter e consecvenţa iubirii de ţară, nu a uitat România, a fost mereu alături de români, de tradiţia României, de tot ce a fost peren şi valoros în firea românească… Cred că e lucrul cel mai important.“
Sorin Dumitrescu: „Regele este modelul meu“
„Regele este modelul meu uman. De la el am învăţat şi învăţ «pe nevăzutelea» cum să împlinesc exigenţele Modelului meu divino-uman. De exemplu, acesta pretinde (posibilă) imposibila iubire a vrăjmaşilor. Aud comanda şi mă uit la Rege. Are (mulţi) duşmani. De ce nu se răzbună? Fiindcă şi‑ar atribui o autoritate şi un drept care nu îi aparţin. Aparţin exclusiv Celui care se răzbună neuman: împărţit şi neamestecat. Rezultatul: în final, în locul vrăjmaşului se prezintă un ins de treabă, şi cuviincios, şi modest! Miracol! Dar pe 23 octombrie 2006 – cu prilejul sărbătorii la Ateneul Român a celor 85 de ani împliniţi de «Regele aşteptării» […] –, în primul rând al lojei oficiale puteau fi văzuţi Regele şi Regina, în vreme ce în rândul din spatele lor […] putea fi zărit tocmai puternicul prigonitor de altădată, fostul preşedinte Ion Iliescu […]. Din punct de vedere duhovnicesc, teribila privelişte de la Ateneu constituie o biruinţă a Regelui […], ca să nu mai vorbim de tacita şi implicita catehizare a lumii româneşti asupra modului în care trebuie iubiţi vrăjmaşii.“ („Lumea Regelui“, Ed. Polirom)
ÎPS Irineu Pop: „Între Rege şi biserică există o legătură strânsă, intimă“
„În biserică sunt arhiereii şi preoţii, învestiţi cu putere de Sus, prin coborârea Duhului Sfânt asupra lor. Tot aşa, Regele este Unsul lui Dumnezeu, pecetluit cu putere de sus şi rânduit prin pronie divină să slujească la altarul naţiunii cu succes şi cu roade binecuvântate. De aceea, poporul pe care Regele îl conduce trebuie să-l privească pe Suveran cu respect, o oarecare veneraţie, ştiind că, pus fiind de către Dumnezeu la prezidiul naţiunii, nu poate decât să lucreze spre folosul tuturor.“ („Ora Regelui“, 29 martie 2014, minutul 45:00)
Călin Popescu-Tăriceanu: „Trebuie să-i fim recunoscători“
„Familia regală şi-a adus o contribuţie extrem de importantă pentru a facilita aderarea României la NATO, prin relaţiile cu celelalte case regale din Europa. Au avut un rol activ Regele Mihai şi familia regală în acest sens, Regele trecând, într-o manieră în care doar un rege poate să ierte, peste toate umilinţele şi nedreptăţile la care a fost supus. Regele nu a fost umilit numai în perioada comunistă, (…) el a fost umilit după 1990, când i s-a refuzat revenirea în ţară şi, cu toate acestea, a considerat că datoria lui de om de stat şi patriot este să ajute România cu tot ceea ce poate. Şi a putut foarte mult şi a făcut-o şi pentru asta trebuie să-i fim recunoscători.“ Agerpres
Ionel Haiduc:
„[…] prin prezenţa sa în ţară, discretă şi elegantă, prin atitudinea sa deasupra agitaţiei din fiecare zi, Regele Mihai contribuie la promovarea adevăratelor valori ale moralităţii, este un exemplu de onoare, demnitate, patriotism şi loialitate faţă de ţară. […] Academia Română şi-a respectat tradiţia şi l-a ales Membru de Onoare, ca semn de deosebită cinstire şi recunoaştere a locului pe care Regele Mihai îl ocupă în istoria acestei ţări.“ (Lumea Regelui, Ed. Polirom, 2011, p. 145)
Irina Mavrodin: „Monarhia şi Regele Mihai erau instanţele emblematice pentru o Românie întregită şi modernă“
„Monarhia Română şi Majestatea Sa Regele Mihai I al României erau instanţele emblematice pentru o Românie întregită şi modernă, cu adevărat europeană, pe cale de a-şi construi o societate democratică. Monarhia Română şi Majestatea Sa Regele Mihai erau indisociabili de ideea de democraţie, de Constituţie, de democraţie şi de echilibru social şi politic, de separare a puterilor în Stat. Instituţia monarhică era o garanţie pentru toate aceste valori şi avea – îmi amintesc foarte bine – o mare credibilitate în familia mea, în multe familii aparţinând nu numai mediului intelectual, ci şi tuturor celorlalte medii. Întreaga naţiune română – cred că nu mă înşel când fac această afirmaţie – era (cu foarte puţine excepţii) promonarhică.“
Filip Iorga: Un mare rege al românilor
„Majestatea Sa Regele Mihai este un mare rege al românilor, un adevărat patriot, o figură istorică respectată în întreaga lume, un om foarte bun, răbdător şi loial. Este Regele pe care bunicii, părinţii şi noi înşine l-am cunoscut dintotdeauna, chiar şi atunci când ne era interzis. Eroismul Regelui nu vine numai din ceea ce a făcut pentru ţară, ci şi din felul în care a ştiut să îndure pierderi cumplite. Regele Mihai a pierdut o ţară, dar nu şi-a abandonat-o niciodată. Prezenţa Regelui printre noi este un privilegiu, dar şi o lecţie. Ne arată cât de frumoşi am fi fost dacă am fi trăit în Regatul României, dar ne vorbeşte şi despre drama ultimelor decenii, despre neputinţele noastre, despre şansele ratate. Cei 90 de ani ai Regelui sunt o comoară de experienţă şi de înţelepciune pe care ne putem sprijini, spre a ne sluji conştiinţa şi ţara aşa cum se cuvine. Să sperăm că vom reuşi să fim la înălţimea acestui moment, că vom şti să ne bucurăm şi că vom căuta sensurile adânci pe care Providenţa le-a aşezat în această aniversare regală.“ (DC News)
Andrew Popper, şeful Casei Majestăţii Sale Regelui: „Este cel mai mare privilegiu al vieţii mele“
„M-am născut la Bucureşti cu câteva săptămâni înainte de 23 august 1944 şi am crescut acolo în anii când comuniştii îşi consolidau puterea. Mult mai târziu am înţeles că aceia au fost anii când structura socială şi tradiţiile culturale ale ţării au fost distruse deliberat şi sistematic. Printre primele mele amintiri din copilărie se numără minciunile interminabile spuse despre Majestatea Sa Regele Mihai. (…) Regele Mihai reprezenta tot ceea ce comuniştii nu erau şi nu puteau fi niciodată. El avea legitimitate. El a fost şi este un om integru şi cu principii solide. El avea şi are o autoritate morală deosebită. (…) În zilele negre ale lunii decembrie 1947, el era ultimul om rămas în picioare. (…) O vreme, el a fost singurul apărător neclintit al rămăşiţelor societăţii civile româneşti împotriva unuia dintre cele mai inumane şi mai brutale regimuri cunoscute omului. De aceea el era atât de urât şi temut de comunişti. Eu şi mulţi din generaţia mea, care am fost supuşi unei spălări susţinute a creierului, am fost nevoiţi să redescoperim pe îndelete cine a fost Regele Mihai cu adevărat şi ce a reprezentat el în realitate. (…) Simplul fapt că populaţia evreiască a României a avut o situaţie mult mai bună în timpul Holocaustului decât în ţările vecine se datorează, nu în mică măsură, Familiei noastre Regale. Ca evreu, le voi fi mereu îndatorat lor pentru supravieţuirea mea şi a familiei mele. La începutul anilor ’90, la o cină găzduită de familia Forbes la New York, în onoarea Majestăţii Sale, am avut în sfârşit ocazia de a-l cunoaşte pe Regele Mihai. (…) La scurt timp după acea seară, ASR Principesa Margareta m-a invitat să o ajut cu Fundaţia ei, lucru care mi-a oferit frecvent ocazia de a fi alături de Majestatea Sa. În 2003, Regele Mihai m-a rugat să preiau responsabilitatea negocierilor legate de Castelul Peleş, iar în 2006 m-a numit Şef al Casei Sale. Nu am niciun dubiu că a fi în serviciul Majestăţii Sale Regele Mihai este cea mai mare onoare şi cel mai mare privilegiu al vieţii mele. La scurt timp după plecarea mea din România comunistă, în 1974, cetăţenia română mi-a fost revocată prin decret prezidenţial. În ultimii ani, unele cunoştinţe mi-au sugerat că aş putea cere redobândirea ei. M-am gândit de multe ori la acest lucru, dar nu i-am dat curs. Cu toate acestea, aş accepta cu bucurie un paşaport românesc, ca supus al Majestăţii Sale.“ (Andrew Popper în „Lumea Regelui“, Polirom, 2011, volum coordonat de ASR Principele Radu al României, textul „Cel din urmă om rămas în picioare“, op. cit., pp. 269, 271, prin monarhiasalveazaromania.wordpress.com)
Vintilă Mihăilescu: „Regele Mihai are imaginea unui înţelept al satului, actualmente al ţării“
„Poate putem să încercăm să creionăm cum e el văzut. Dacă pentru o parte a populaţiei, la începutul anilor ’90, întruchipa figura unui posibil salvator, pentru alţii era figura unui pericol, a unui risc. Asta era imaginea care a continuat o vreme, […] după care a intrat în viaţa firească a societăţii ca familie regală şi ca personaj carismatic. Cred că la ora actuală este un fel de imagine a înţeleptului satului. Omul bun şi bătrân la care te duci cu reverenţă, cu dragoste filială, cu respect. Dar cred că metafora cea mai bună e omul bun şi bătrân al satului, actualmente al ţării.“ (Vintilă Mihăilescu – Digi 24, „Kilometrul O“)
Cu moartea Regelui Mihai I se inchide un capitol al Istoriei Nationale. Sa-i fie tarana usoara si Dumnezeu sa-l odihneasca in pace langa cei drepti!
Bunul Dumnezeu Sa-L Odihneasca in Liniste si Pace pe Majestatea Sa Regele Nostru Mihai I al Romaniei ! Amintire Vesnica !
Da, am auzit la radio. Dumnezeu, sa-l ierte!
MAJESTATE , DUMNEZEU SA TE ODIHNEASCA SI DIN IMPARATIA CERURILOR SA VEGHEZI ASUPRA POPORULUI ROMAN !
Am ramas orfani! Fortele malefice care l-au prigonit toata viata jubileaza. Iar romanii adevarati plang.
Literar, fascinant cât ar fi progresat RO daca generalul Stanculescu îi aresta in 22 dec. 1989 pe emanatii rusofoni veniti la MApN sa ia puterea si trimitea totodata un avion spre Versoix. Sau daca RO, macar in 26 aprilie 1992 de Sfintele Pasti, intra sub Iliescu in FAMILIA monarhiilor europene. Atunci ieseam din izolarea diplomatica, evitam postromânismul, scapam de obscenitatea publica, postacii bolsevici n-ar mai fi fost asa de nesimtiti, îmbuibatii ar fi ajuns de 7 ori mai bogati si n-ar mai fi fost cocalari, ci filantropi, iar poporul ar fi dus-o si el, saracul, de 2-3 ori mai bine! Disparea mai ales sentimentul-riscul de Tara a Nimanui.
Camelian , comentariu de exceptie , FELICITARI !
Dle C. Propinatiu, va aflati in eroare de…”greseala”. Gen. Stanculescu a executat PUCIUL militar tocmai pentru a-i
permite echipei de kgb-isti sa preia puterea, asa ca fantazati inconstient. Ce putea face gru-istul Stanculescu, daca
fiind cu puterea in mana se razgandea sa execute ordinul superior de instalare a lui Ilici,era sa instaureze dictatura
militara si sa nu permita farsa televizata cu casetele „revolutiei” inregistrate cu multe zile inainte de Nicolaescu unde apar actori celebri ai ecranului si ai KGB-ului. Cred ca era cazul sa incepi cu ce spun eu acum : ” Dumnezeu Sa-L
odihneasca pe Majestatea Sa Regele Mihai I de Romania. Nu s-a incheiat un capitol din Istoria Romaniei,intrucat Regele
e viu in mintea si inimile noastre, ETERNITATEA in care a intrat fiind ETERNITATEA ROMANIEI!!!”
Dumnezeu sa il ierte, Dumnezeu sa il odihneasca, pe cel care a fost REGELE MIHAI !
Odihneste-te in pace Majestate.
Deși sînt antiregalist îmi pare rău că a murit regele Mihai, a fost un om bun, cinstit și modest.
Pacat ca Romania nu a redevenit regat sub domnia Regelui Mihai.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace. In vremuri tulburi a salvat teritoriul Romaniei de a deveni teatru de razboi si de mari distrugeri. De la 23 August pana la 25 octombrie tara a fost eliberata alaturi de aliati. Razboiul insa a continuat pana i mai 1945. A fost o figura tragica si un mare patriot. Chiar daca unii l-au contestat, i-au opus doar simple supozitii.
Dumnezeu va judeca cu dreptate, nu oamenii. Pacea divina sa coboare asupa ultimului nostru Rege, a fost demn de acest titlu si va ramane vesnic in amintirea poporului roman pe care l-a slujit dupa puterile sale oriunde s-a aflat.
,,,,,,O SFINTE ,,O DOAMNE SFINTE,, SUSTINE CU A TA MANA ,,,”””COROANA ROMANA””””REGELE MIHAI EROUL DE NECONTESTAT AL SECOLULUI XX,, UN REGE ALPOPORULUI ROMAN,, SA-I FIE GLORIA VESNISCA
Dumnezeu sa-l odihneasca in liniste si pace !. Sunt republican, republican pentruca, din fosta familie regala, doar Regele Mihai mai reprezenta ceva pentru romani, dupa el sau, o data cu el ”monarhia ramane istorie”. Se vor trezi destui lingai care vor face pronosticuri fanteziste dar … ”poate ca am fi aratat mai bine poate ca nu, noua ”nomenclatura ridicata dupa 1990 insa, ar fi taiat orice ”craca de a face ordine NOUA in tara”, dorul de imbogatire si lacomia eliberata din ei ar fi facut inposibila orice ”autoritate regal sau … republicana” care are fi incercat sa limpezeasca lucrurile dupa 1990, la fel cum si de acum, daca Romania ar ”re-ajunge monarhie”, aceasta ar fi instalata de politicienii de acum coruoti si mincinosi si ar ramane datoare lor, stransa cu usa si neputincioasa in fata rapacitatii clasei politice romanesti, rezultatul … ar ajunge ”o marioneta in mainile lor, un fiasco si pentru Romania si pentru romani. Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul in pace !.
Dumnezeu sa-l odihneasca.
Avem cu totii obligatia sa ne cunoastem si sa ne recunoastem istoria.
Un ultim si pios omagiu Regelui Mihai I al Roamaniei!
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Am avut onoarea si placerea sa-l intampin pe Majestatea Sa Rgele MIHAI I la Bruxelles cu ocazia ceremoniei de inmormintare a Regelui Baudouin al Belgiei.Dupa ceremonie am avut o intrevedere cu familia Regala la hotelul Novotel din Bruxelles,cu care ocazie am primit cu mare emotie si placere invitatia de a-i face o vizita la Versoix in Elvetia de sarbatorile Sf.Paste 1994.Am dat curs cu mare placere acestei invitatii fiind insotiti de d-l Dumitru Ionescu-presedinte al Asociatiei Fostilor Detinuti Politici Internationale.Am participat impreuna cu familiile la slujba de inviere dupa care am ciocnit cate un ou rosu in sufrageria Majestatilor Lor Regele MIHAI I si Regina ANA.Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
se spune ca despre morti numai de bine ….atit ca regele mihai mort nu e doar un mort de care sa vorbim numai de bine ….nenorocul lui a fost ca era rege cind nu trebuia…la 15 ani…la virsta aia si-a pus pecetea pe acte care au dus la nenorocirea multor soldati romanesti luati prizonieri de rusi doar pentru ca li s-a spus sa inceteze opozitia contra rusilor…170 000 au liat drumul siberiei din cauza actului lui…a pavat drumul pcr spre putere ca un imbecil si a fost recompensat pentru asta …i-au dat un sut binemeritat in cur in 1948
Adevarul si istoria sunt sau … au fost de cele mai multe ori, ”ori falsificate ori ascunse” privirii si urechilor popoarelor, interesele ”potentatilor vremii fiind mai importante si alaturi de ei au fost si cei care-si spuun istorici. si care au falsificat tot in functie de interese, istorici mincinosi. Asa este si cu cele prezentate de tine. Sigur ca trebuie sa prezentam compasiune pentru moartea ultimului rege al Romaniei, ca odata cu el ”monarhia intra in istorie” dar, stiu ca-i ciudat dar asa este, NU am auzit niciodata dupa 1945, pe nimeni comemorandu-i pe cei circa 150 000 de militari ( sau peste)dezarmati rusinos si umilitor intre 23 august si 12 septembrie 1944. In anii 1950 – 1960, pe unii dintre supravetuitori ii auzeam povestind in unele seri la ”gura sobei”, asigurandu-se ca nu-i aud urechi dubioase” despre acele evenimente dureroase pentru romani, zone de unde au ”disparut unitati militare romanesti intregi, cu tot comandanti si cu drapelul de lupta”, decimarea propriei armate. NIMENI astazi nu vrea sa-si asume dezastrul Armatei Romane de atunci, de parca cei circa 150 000 de militari romani (sau peste) nici nu ar fi existat !!!. Adevarul de atunci ocolit astazi de TOTI, comunistii i-au promis fostului rege ”siguranta tronului” in schimbul incetarii razboiului cu URSS fara NICI o intelegere sau un armistitiu (incheiat abia la 12 septembtie 1944), asta a fost cauza dezastrului Armatei Romane la 23 august 1944, cum … nimeni nu vrea sa vorbeasca despre ”dezastrul Armatei Romane de la ”Turtucaia sau infrangerea Armatei Romane razboiul balcanic din 1913, prost echipata, inarmata si pregatita … . Sau ca, in perioada interbelica, Romania se situa pe locul I in Europa la mortalitatea infantila, de … plebea nu conta … iar minciuna isi are locul ei si in istorie sustinuta de multi tradatori. In rest, Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe fostul rege Mihai I si odata cu el si monarhia.