Regizorul Lucian Pintilie, în vârstă de 84 de ani, a murit, în această seară, în jurul orei 21.00,la Spitalul Elias din Capitală.
Potrivit unui comunicat de presă transmis miercuri seară de către reprezentanții Spitalului Elias din Capitală, regizorul Lucian Pintilie, în vârstă de 84 de ani, s-a internat pe 13 mai la Spitalul Universitar de Urgență Elias, în stare foarte gravă în contextul acutizării unor afecțiuni cronice. El a fost admis în secția de Terapie Intensivă unde a necesitat investigații medicale, monitorizare și tratament de specialitate.
Carieră excepțională
Lucian Pintilie s-a născut pe 9 noiembrie 1933 în Tarutino, Basarabia. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. A montat o serie de spectacole la Teatrul Bulandra din Bucureşti, printre care se pot enumera câteva spectacole antologice precum „Copiii soarelui” (1961), „Proştii sub clar de lună” (1962), „Cezar şi Cleopatra” (1963), „Biedermann şi incendiatorii” (1964), „Inima mea e pe înălţimi” (1964), „D’ale carnavalului” (1966), „Livada cu vişini” (1967), „Revizorul” (1972) – spectacol interzis de cenzură după cea de-a treia reprezentaţie. După scandalul interzicerii piesei „Revizorul”, Lucian Pintilie a primit un paşaport şi a fost lăsat să plece din ţară. Acesta a plecat la Paris în 1973. În 1973, a realizat la Televiziunea iugoslavă filmul „Salonul nr. 6”, după nuvela omonimă a lui Cehov.
În 1979 a filmat în România „De ce trag clopotele, Mitică”, după un scenariu propriu pornind de la piesa „D’ale carnavalului”, film interzis vreme de peste zece ani, până în 1990.
A revenit în țară
După 1990, a revenit în ţară şi a realizat o serie de filme, proiecte mai vechi, pe care nu le dusese la bun sfârşit din pricina intervenţiei cenzurii. Toate sunt coproducţii româno-franceze precum „Balanţa” (1992), adaptarea romanului omonim al lui Ion Băieşu, a doua ecranizare după un alt film, „Mere roşii”, în regia lui Alexandru Tatos, „O vară de neuitat” (1994), adaptare a nuvelei „Salata” din romanul fluviu „Cronică de familie”, de Petru Dumitriu, „Prea târziu” (1996), scenariul de Răzvan Popescu, „Terminus Paradis” (1998) , „După-amiaza unui torţionar” (2000), „Niki Ardelean, colonel în rezervă” (titlul francez: „Niki et Flo”), scenariul şi dialogurile Răzvan Rădulescu sau „Tertium non datur”(2006), un scurt metraj realizat prin adaptarea nuvelei lui Vasile Voiculescu, „Capul de zimbru”.
Lucian Pintilie a fost omagiat în iulie 2008, la Varşovia, printr-o secţiune de autor, în cadrul Festivalului internaţional de film „Vara Filmelor”. Astfel, în cadrul festivalului, a fost prezentat un portret artistic „Lucian Pintilie”, iar timp de o săptămână, la cinematograful de artă „Luna” din centrul Varşoviei, au fost prezentate majoritatea peliculelor regizorului: „Duminică la ora 6”, „Reconstituirea”, „De ce trag clopotele, Mitică”, „Balanţa”, „O vară de neuitat”, „Prea târziu”, „Terminus Paradis”, „După-amiaza unui torţionar” şi „Tertium non datur”.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace. Dispare o lume de oameni celebri care au inaltat spititul romanesc, aflat astazi in cadere libera. Pacat ca nu are cine sa-i inlocuiasca. Ne pierdem latura umana si curand vom fi exploatati de masini inteligente daca nu ne trezim la realitate.
Ma intreb daca nu s-a pastrat cumva vreun filmulet de arhiva, fie ea si a Securitatii sau a sectiei de cenzura a CC- PCR, cu reprezentatia Revizorul, sau macar de la repetitii, caci multa lumea si-ar fi dorit sa o vada. PS: RIP Lucian Pintilie !
Respect Lucian Pintilie! Dumnezeu sa te tina aproape de el!
Un mare talent. Insa un personaj prizat in epoca, pe nedrept, ca fiind anticomunist cand el era chiar si informator al Securitatii. L.Pintilie declara ca s-a oferit voluntar. In plus, miturile acestea gretoase cu „filmele interzise ale lui X sau Y” sunt pentru imbecili. Adica statul iti finanteaza filmul, autorul isi incaseza onorariul urias, si din diverse considerente filmul este interzis. Si unde e drama autorului? El a incasat onorariul si nu ii cere nimeni banii inapoi. Si nici batut sau arestat nu este. In cazul lui L. Pintilie autorul este chiar lasat sa colinde lumea in lung si in lat.
Dupa 1989 pentru L. Pintilie s-a infiintat chiar un studiou cinematografic cu finantare de la Ministerul Culturii-Studioul Cinematografic al M.Culturii. Astfel vajnicul luptator pentru libertate era finantat discretionar cu bani de la buget, ocolind CNC-Centrul National al Cinematografiei. Era sub demnitatea maestrului sa participe la concursuri.
Ura-Ura-Ura!
Totusi, au fost oameni, chiar si artisti, care chiar au patimit inainte de 1989. Prin comparatie cu rasfatatul Pintilie acestia ar trebui canonizati!