Să luăm în serios cuvintele rostite în campania electorală de Iohannis: liderii pesediști nu vor mai ajunge la butoanele puterii…
Ce căi ar putea conduce către acest țel? În esență, trei: acești lideri vor avea de-a face cu DNA; dacă vor avea din nou majoritate parlamentară, președintele reales va prefera un guvern minoritar; actualul PSD are a fi spart în cel puțin două bucăți. Calea a treia ar fi ceea ce Iohannis a desemnat a fi reformarea PSD.
Câtă legalitate de aparențe stă în acest joc? „Independența” magistraților acoperă cu aparențe de legalitate prima cale. Se va vorbi despre această pseudo-independență? Aici intervine o previziune despre zile mai negre ale libertăților din presă.
Calea a doua ține de dreptul președintelui de a forma un guvern minoritar. Constituția e suficient de laxă în privința aceasta.
Calea a treia ar avea toate aparențele unor evoluții strict politice, indiferent câtă influență sereistă ar fi prezentă în culisele acestor evoluții. Jocul este, așadar, posibil.
Întrebarea este, acum, dacă este el și necesar. În viziunea iohannistă, da, așa pare a fi. Este ea doar o strategie a dreptei din România? Eu nu cred. În fond, PSD nu deranjează planificările politice din UE prin faptul că e de stânga, ci prin faptul că a rămas un partid mare, cu un bazin electoral aproape cât al tuturor formațiunilor de dreapta de la noi. Pericolul acestei mărimi constă în tendințele suveraniste din PSD, probabil mult mai accentuate decât au fost ele vizibile până în prezent.
Acest plan de reformare a PSD-ului prin spargere – inițiat deja de oportunistul Victor Ponta printr-o acțiune ce nu pare coordonată de cine trebuie – i-a fost dezvăluit lui Dragnea de Valeriu Zgonea în 2016. Un punct de cotitură au fost europarlamentarele din 26 mi 2019. Al doilea punct din planificare, desigur, are a fi reprezentat de alegerile locale din 2020.
E de așteptat ca tăvălugul DNA să lovească în primarii PSD, după ce în 2014-2015 a lovit în președinții de consilii județene. Problema e că sunt peste o mie. Câtă tăvălugeală ar fi necesară pentru ca, și la locale, scorul PSD să fie în jur de 20%?
Altă problemă ține de efectul pervers al tăvălugelii. Anterior, a dus PSD la peste 40% la parlamentare, prin efectul de solidarizare a activiștilor de la baza partidului.
Logica acestui plan, care dacă n-ar exista, n-ar fi insistent dezvăluit de Iohannis i-ar obliga pe planificatori să obțină spargerea PSD până la alegerile locale din vară. Fără acest succes, istoria din 2016 s-ar putea repeta astfel încât, în toamna lui 2020, Iohannis să aibă în față o majoritate de stânga pe care n-ar putea-o neglija fără riscul de a fi suspendat.
Pe de altă parte, iată de ce dreptei noastre îi e necesară desființarea SIIJ. De frica acestei secții speciale, tăvălugul DNA nu ar putea face o treabă îndeajuns de folositoare planului antipesedist.
Ce fel de stabilitate guvernamentală ar putea urma? Întrebarea este justificată de înăsprirea relațiilor dintre partidele de dreapta. Relația USR – PNL a început să semene cu aceea dintre USR și pesedismul dragnist. S-ar prea putea să vedem tăvălugul DNA aplatizând și în USR accentele critice? În fond, nici familia europeană din care face parte USR nu este privită de populari cu ochi buni.
In plutocratia de tip sud-american care este fosta tara, actuala colonie Romania, teritoriu condus de servicii secrete si procuratura, trebuie sa fii cel putin naiv ca sa mai treci pe la cabina de vot. Asa ca, da, PSD va fi desfiintat iar populimea e rugata sa se adape direct din strada cu laptele si mierea conducatorilor. Da’ nu chiar acu’, ci mai pe seara!