Alegerile de duminică din Germania vor pune capăt mandatelor Angelei Merkel în fruntea cancelariei federale. Presa internațională este plină de panegirice de-a dreptul amețitoare dedicate lui ”Mutti”, ”Doamnei de fier” a Germaniei. Cei care au susținut-o pe Merkel aproape două decenii au dreptate să îi aducă elogii, câtă vreme a fost simbolul puterii germane în lume, în primul rând în Europa. Însă bilanțul celor 16 ani cu Merkel nu este într-atât de strălucit pentru Germania și mai cu seamă pentru Uniunea Europeană.
Pentru că a reușit să se mențină la putere atât de mult timp, Merkel ar putea fi socotită un geniu politic, însă lucrurile nu stau deloc astfel. Tânăra Angela Merkel din fosta RDG a fost o protejată a ramurii din Germania de Est a familiei de Maiziere (hughenoți francezi stabiliți în Germania) și apoi a fost susținută de ramura vest-germana a acestei dinastii politice. Nu a fost însă suficient pentru ca Merkel să candideze la șefia cancelariei (ca lideră a Uniunii Creștin Democrate), în 2002. Atunci, Merkel a fost trecută pe linie moartă, în favoarea lui Edmund Stoiber, liderul partidului mai mic din Bavaria, Uniunea Creștin Socială. Așadar, venirea ei în fruntea CDU a fost însoțită și de un eșec politic.
Apoi, la alegerile din 2005, Angela Merkel a reușit să devină cancelar doar pentru că Gerhard Schroeder și social-democrații săi au pierdut uriaș de multe voturi, nu pentru că noua stea creștin-democrată ar fi avut o campanie bună. A fost chiar prost inspirată atunci când a deschis discuția despre introducerea impozitului unic, ceea ce a dus la pierderea multor voturi. Victoria chinuită din 2005 a învățat-o pe Merkel că nu trebuie să pară interesantă pentru electorat și că nu trebuie să câștige voturi, ci să piardă mai puține decât rivalii. Au fost două lecții definitorii pentru toate mandatele ei de cancelar.
Primul mandat l-a petrecut în fruntea unei ”Mari Coaliții”, împreună cu social-democrații. La alegerile din 2009, aceștia din urmă au fost pulverizați, iar Merkel s-a aliat cu liberalii din Partidul Liber Democrat. A fost singurul mandat în care a câștigat încrederea germanilor, prin modul în care a gestionat criza datoriilor din zona euro. În schimb, Merkel si Germania au pierdut mult la nivel european, prin măsurile de austeritate extrem d dure impuse Portugaliei, Italiei, Spaniei, Irlandei și mai cu seamă Greciei. Merkel a câștigat încrederea germanilor care nu doreau să-și vadă banii împrumutați unor europeni „leneși” și ”corupți”, dar prin aceste măsuri a contribuit decisiv la ascensiunea mișcărilor populiste, naționaliste și eurosceptice în întreaga Europă.
În 2013, Merkel a obținut singura sa victorie netă la alegerile federale, cu un scor comparabil cu cele obținute de CDU în vremea cancelarului Helmut Kohl. În schimb, aliații liber-democrați nu au reușit nici măcar să intre în Bundestag. A urmat o nouă „Mare Coaliție” cu social-democrații si un mandat considerat nu de puțini analiști drept dezastruos. În 2015, Angela Merkel nu a greșit dorind să ajute refugiații din Orientul Mijlociu, însă a produs un dezastru când a obligat întreaga Europă să-și deschidă frontierele, pentru că Germania își deschide frontierele în fața imigranților. Berlinul a încălcat atunci tratatele, a negociat de una singură, fără vreun mandate din partea UE, cu Turcia, a impus cotele de refugiați stabilite parca de contabili, nu de politicieni responsabili, și a alimentat o dată în plus euroscepticismul.
Politica porților deschise nu a fost bine văzută nici de germani, pentru că, în 2017, Angela Merkel a adus cel mai prost rezultat electoral pentru CDU începând din 1949. Însă cancelara a știut să aplice lecția învățată – a pierdut mai puțin decât rivalii. S-a aliat din nou cu social-democrații și asta a făcut ca principala forță de opoziție din Bundestag să fie un partid de extremă-dreapta, Alternativa pentru Germania, fapt fără precedent în perioada postbelică.
În termeni de abilitate politică, concluzia este ca Angela Merkel a condus trei dintre cele patru coaliții din istoria politica postbelica a Germaniei și a făcut-o în asemenea fel încât partenerii săi au fost zdrobiți de fiecare dată. Guvernând mereu în coaliție, din cauza rezultatelor slabe în alegeri, Merkel și-a mutat ideologic partidul spre centru și chiar stânga (în același timp social-democrații au căzut în același păcat) și astfel cele doua mari partide din Germania au ajuns să-și piardă identitatea și sa lase loc ascensiunii Verzilor (reprezentanții noii „religii” europene), în stânga spectrului politic, și Alternativei pentru Germania, în dreapta.
În interiorul partidului, Angela Merkel nu a fost deloc ”Mutti”, ci un lider autoritar, la umbra căruia nu s-a putut forma niciun lider. Cine a contestat-o pe Merkel a fost „executat” politic inclusiv prin scandaluri de plagiat – cazul lui Karl-Theodor zu Guttenberg (reprezentantul unei alte dinastii politice germane). Moștenirea lăsată de acest stil de conducere este grea inclusiv pentru Europa – președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, arată bine cât de lipsiți de charisma și de viziune au fost membrii CD crescuți la umbra Angelei Merkel. La fel o arată și Annegret Kramp-Karenbauer, primul lider al CDU după Angela Merkel, care nu a rezistat decât doi ani în fruntea partidului și a renunțat la conducere pentru a nu cauza un dezastru electoral la alegerile din 2021. Nici succesorul ei, Armin Laschet, nu este mai strălucit, pierzând teren constant în fața social-democraților, mult mai slab cotați inițial.
Hegemonia economica germană la nivelul UE nu a venit însă cu vreo viziune pentru Europa în afara de mercantilismul german și prudența și imobilismul excesiv al lui Merkel. În Marea Britanie, Merkel este acuzată că inflexibilitatea ei în fața premierului David Cameron l-a făcut pe acesta să piardă referendumul pentru Brexit. Apoi, Germania Angelei Merkel nu a contribuit cu nimic la securitatea europeană și nici la NATO, ținând cont de forța sa economică.
Apoi, aceeași Angela Merkel a vulnerabilizat statele central-europene construind gazoductul Nord Stream 2, împreună cu Rusia, în ciuda opoziției SUA. În plus, Angela Merkel a luat o decizie pe care nici măcar autoritățile japoneze nu au luat-o după dezastrul de la Fukushima, din 2011. Merkel a hotărât închiderea centralelor nucleare din Germania, fapt care face ca Germania și Europa să fie și mai dependente de Rusia.
La nivel economic, Angela Merkel nu a adus nimic nou. A vrut să o facă în 2005 și a fost la un pas să piardă alegerile. Merkel nu a făcut decât să profite de inovațiile predecesorului Gerhard Schroeder și de moneda euro. A cules roadele unei reforme pur liberale a pieței muncii întreprinsă de social-democratul Schroeder (reformele Harz, concepute de un manager al companiei Volkswagen pentru a reduce șomajul și a spori profiturile patronilor germani, creând milioane de așa-zise minijoburi, fără asigurări sociale).
Apoi, excedentul comercial al Germaniei și bugetele echilibrate pe care Berlinul le-a impus ca rețetă întregii Europa se bazează pe o schemă deloc virtuoasă. Este o schema continentală de pe urma căreia Germania câștigă și economiile mai slabe pierd. Economia germană se bazează pe exporturi care sunt mereu mai ieftine decât ar trebui, grație monedei euro. Pe de altă parte, aceeași moneda face mai scumpe exporturile economiilor mai slabe. Dacă mai adăugăm că Piața Unica anulează barierele comerciale interne și ridică altele în jurul ei, exportatorii germani sunt mereu siguri de profit. Merkel nu are niciun merit în construirea zonei euro în interes german; a moștenit sistemul și îl exploatează la maximum, aducând Germaniei o poziție economica dominantă greu de obținut prin metode pașnice. În plus, economiile mai slabe devin tot mai îndatorate, se împrumută de la Banca Centrală Europeană de la Frankfurt și apoi sunt obligate să facă apoi tot ce li se cere de la Bruxelles și Berlin.
Nimeni nu-i va duce dorul Merkelitei,mai ales nemtzii s-au saturat de harca asta betiva.
Nemtii sunt imbecili. Timp de 15 ani ei au votat-o pe aceasta gloaba inepta care nu a fost in stare de absolut nimic. Sa nu iti faci iluzii ca Germania o sa repare ce a stricat Merkel. Europa in general este pe punctul sa se sinucida; nu mai are granite, nu mai are moralitate, nu mai are cultura, nu mai are oameni competento, nu mai are nimic. In curand urmeaza si colapsul economic si la revedere, vin arabii si repopuleaza Europa si sa vezi tu ce va fi atunci.
O fosta securista comunista santajata de americani si oamenii lui Sorosh. A jucat pentru globalism si distrugetea etnica a Germaniei. Poate nemtzii s-or trezi.
Mi s-ar parea mai decent sa ne uitam mai întâi in ograda noastră, decât sa ne avântam cu critici bazate in parte pe necunoștință situației locale din Germania. Domnule Marchievici, un jurnalist profesionist se informează din surse competente, si nu preia informații din surse cel puțin cu un renume dubitabil.
Cand a fost la Sibiu, tanara fugita cu familia din RFG in RDG, atunci cand toata lumea care nu era nazist facea invers, a fost foarte speriata de orice zgomot, sa i se fi tras de la aparatul pactului Ribbentrop-Molotov ?
nemții un popor de terminați dacă au răbdat o asemenea creatură să îi conducă atît timp
Păi ce politică faci bre,. in GERMANIA,. De ai rata natalității la nemți sub 1,5 %.. Iar la imigranți peste trei ?? Cum vezi viitorul și de ce incurajezi imigrația, unde deja se urlă pe străzi că trebuie introdusă SHARIA in Germania ?? E o politică înțeleaptă, de vrei s-o aplici in europa și obliga toate statele să te urmeze ?? Mutti a comis greșeli fatale,.Willkommenspolitik este o mizerie, o destrămare a culturii europene.. E greu de observat ?? Mai vor nemții din astea ??
Da, ăsta e adevărul-adevărat despre această cucoană – mare maestră în fente vizând menținerea ei la putere și implicit asigurarea de profituri maxime pentru stăpânii ei interni și externi-marele capital. Sigur, din afară a fost invidiată, adorată etc. pentru că nu s-a înțeles că meritul ei în bunăstarea relativă (la nivel mediu național) a fost foarte modest; nu s-a înțeles că această bunăstare de invidiat provenea și provine din faptul că întreaga UE a fost creată și funcționează după regulile și schemele impuse de Berlin, cu neluarea brutală în seamă a intereselor legitime ale celorlalți, mai ales celor mai puțin dezvoltați. De aceea țipa ea ca din gură de șarpe că EURO este intangibil și că orice atingere a lui ar periclita UE, de fapt interesele egoiste ale Germaniei. Am văzut că unii au căzut pe spate când ea zicea că este doar o gospodină economicoasă ce își spală și gătește singură!
Felicitări, domnule Marchievici că ați demachiat-o pe această falsă Mutti și că adevărul vă e mult mai prieten decât Plato. Este reconfortant ceea ce faceți cu statornicie! Mii de mulțumiri!