Școala l-a lăsat pe omul modernității analfabet monetar. Constatarea aceasta a făcut-o mai întâi Ezra Pound în eseurile sale care căutau „rime” între subiecte culturale considerate de moderni fără legături. Realitățile monetare sunt mai vechi decât modernitatea, dar epoca aceasta ar fi avut datoria să pornească o alfabetizare asupra acestor realități, credea Pound.
Dacă am fi educați în acest sens, ne-am pune, acum, câteva întrebări care, iată, nu sunt puse:
– Care e masa monetară globală?
– Este mai mare această masă decât însumarea valorică a PIB-urilor naționale (calculate într-o monedă de referință)?
– Reprezintă acest eventual surplus monetar un factor inflaționist?
Democrațiile moderne au început prin a promite luminarea (educarea) popoarelor inclusiv din punct de vedere politic. Din păcate, s-a considerat și încă se mai consideră că această educație ar privi doar chestiunile de politică internă. Relațiile internaționale nu au făcut și nu fac obiectul educației naționale, dar chestiunile monetare sunt și naționale, și internaționale și nu pot fi înțelese pe deplin fără o anume alfabetizare în materie.
Iată o chestiune ce vine din trecutul îndepărtat: cum au fost finanțate diversele războaie? Istoricii nu sunt preocupați de acest subiect, iar dacă ar fi, ar trebui să fie specializați în privința aprecierii și deprecierii monedelor pe durata lungă a epocilor.
Nici marii finanțiști ai prezentului nu au o asemenea specializare.
În chip deliberat, prezentul nostru economic nu comunică indicatorii globali ai inflației, dar vedem că un Ford popular era 1.000 de dolari la începuturile sale și se vinde acum cu 11.000.
După 1970, când a fost scos din joc etalonul aur, am intrat în epoca financializării economiilor. Acum, totalul global al masei monetare a putut ajunge să fie de 10 ori mai mare decât însumarea PIB-urilor.
O parte din acest surplus a fost formată prin ordin de tipărire în timpul pandemiei. Era un val cu certe efecte inflaționiste. Din excesul său au apărut criptomonedele spre a muta încrederea în alte tipuri de monede (încredere care dă înapoi la ora actuală).
Inflația postpandemie a dus la creșterea prețurilor fundamentale pentru că tocmai atunci trâmbițele au anunțat că vor fi pedepsite și mai aspru amprentele de carbon ale produselor energetice.
Imediat au crescut prețurile produselor și a pornit un aspirator al surplusului de bani de pe piață. Deprecierea puterii lor de cumpărare este în toi.
Iată una din pârghiile dintotdeauna de finanțare a războaielor: aprecierea și deprecierea monedelor. Acum, războiul a început în plan financiar și a devenit război clasic.
Cineva ar trebui să ne spună, ca la școală, câte miliarde de dolari și euro s-au pompat către piață din pricina pandemiei, câte miliarde erau deja pompate din cauza crizei din 2008, cât ar putea fi, în final, descreșterea puterii noastre de cumpărare și cât de lungă ar putea fi această tranziție. Dar nu ne va spune nimeni nimic, cum nu ne-a spus cineva câte lire fără echivalent aur a tipărit Imperiul Britanic pentru a susține Primul Război Mondial și ce nivel de inflație s-a creat dat fiind că germanii au tipărit și ei lire false.
Aspiratorul, atunci, a început să funcționeze în 1929, când Germania avea un milion de șomeri. În 1933 avea deja șase milioane.
amuzant…in sensul ca lumea de azi vede numai ceea ce doreste sa vada. in general economia si finantele o iluzie pentru a zapaci de cap. animalele isi iau din natura exact cit au nevoie. omul, parazitul suprem, pentru ca are ratiune dar nu si constiinta, se considera indreptatit sa ia tot. si sa faca din asta ceea ce ei numesc business. adica tradus pe romaneste bisnita. in momentul in care nevoia de profit suprima nevoia de a fi, se cladeste o lume ca cea de azi. un esec admirabil intr-o bula economico-financiara folosita pentru a crea suferitna. paradigma economico-financiara trosneste din toate incheieturile. si e normal. pentru ca este doar o minciuna cladita in timp prin putere si control si nu prin cooperare, armonie si altruism. hraim iluzia cu vietile noastre… pana cind?
Ce a omis dl Buduca,ca de obicei, finalul:” Aspiratorul, atunci, a început să funcționeze în 1929, când Germania avea un milion de șomeri. În 1933 avea deja șase milioane,”::)..iar in 1934 nu aveau mai mult de 1 milion ”
Problema este grea cand joci sah fara reguli
Da știm, „proști e devină” și de inflație, ne-o spun „helitili telectuale”, cică analfabetismul monetar.
@Corector ai dreptate, numai ca ai omis sa ne spui cum a realizat asta Germania – prin dezvoltarea insustriei de armament in subsidiare ale firmelor americane care au venit si cu investitiile si prin inceperea unei realizarii unei impresionante infrastructuri de transport destinata uriasei masini de razboi pe care o pregatea sub ochii europenilor si cu sprijinul lor, cu toate sanctiunile impuse de Tratatul de Pace se la Paris, pe care oricum SUA nu il semnase,
De fapt foarte multi americani erau impotriva unui razboi al SUA cu Germania si aprobau sprijinul economic acordat lui Hitler.