Antonescu – o sumă de locuri comune

Nu-mi fac o grijă şi nici o dragoste din soarta PNL. Cu totul întâmplător, şi ieri, şi astăzi au venit la moară două subiecte legate de libe­rali. Cel de ieri îl privea pe Ludovic Orban, personajul de la care gruparea liberală s-ar putea rupe, şi cel de astăzi, legat de Crin Antonescu, personalitatea în care liberalii îşi pun toate speranţele de relansare politică.Mă tem că, în ciuda aşteptărilor, mult visata revenire va întârzia multă vreme. Crin Antonescu nu are echipă. Cu Ludovic Orban pe post de vicepreşedinte, cu Adriana Săftoiu pe post de strateg, cu Relu Fenechiu prim organizator şi cu Dan Ruşanu pe post de concurent nu se conturează decât o echipă de liga a doua. Oricâte zeci şi sute de ore le-ar fi oferite pe micile ecrane, pe radiouri şi câte pagini-bloc ar cumpăra în ziare, liberalii n-ar creşte spectaculos. Şi asta nu dintr-o limitare intrinsecă doctrinei, ci, pur şi simplu, din lipsă de idei. Este suficient să privim campania electorală a lui Crin Antonescu. În afara limbajului curat, adeseori expresiv (oricum cel mai lipsit de locuri comune!), Crin Antonescu nu are nici o idee majoră. Exceptând-o pe aceea de a deveni preşedintele României! Intenţia sa de a reduce impozitul forfetar nu-i aparţine.

Ea nu este decât un împrumut de la Dinu Patriciu care, cronologic măcar, are prioritatea afirmaţiei. Afirmând asta, nevinovatul Crin Anto­nescu se propune şi el tot ca un „preşedinte-jucă­tor“. Adică vrea să influenţeze economia şi taxele, socotind că cunoştinţele sale de profesor de istorie şi de parlamentar îi conferă destulă experienţă pentru a impune măsuri presupus miraculoase în finanţele publice şi în economie. Adică tot un fel de Băsescu, dar mai înalt, mai tânăr, mai pletos şi capabil să privească omul în ochi. Dar nu mai mult! Un alt loc comun şocant la Crin Antonescu se referă la presă. Într-un interviu acordat unor cântăreţi ai preşedintelui Traian Băsescu, muşcă şi el din aberantul raport Oxford Academica, întocmit de oameni de la Societatea Academică Română a Alinei Mungiu. Şi cugetă cu dezinvoltură: „Vântu şi Voiculescu folosesc trusturile pentru a influenţa politica!“. Să mă ierte cititorii, dar afirmaţia aceasta, oricât de gravă ar părea, nu depăşeşte nivelul unei cugetări de Gâgă.

De ce? Pentru a ne lămuri este suficient să ne întrebăm, aşadar, de ce se duce Crin Antonescu de dimineaţa până seara la toate televiziunile care-l invită? De ce se duc cetăţenii la mitinguri? De ce fluieră oamenii când aşteaptă să se închine la moaştele sfinţilor? Nu ca să influenţeze politica? Dar Traian Băsescu de ce ocupă tot ce-i gard sau ecran? Şi ia televiziunile, radiourile şi pieţele cu rândul? Nu ca să influenţeze politica? Şi Divertişii de la PRO TV, de ce râd uitându-se la Lună şi prefăcându-se că nu-şi dau seama ce fac? Încearcă şi ei să influenţeze politica! Chiar şi eu, în momentul în care scriu aceste rânduri, fac acelaşi lucru! Încerc să-i determin pe politicienii români să nu mai bată câmpii, să rămână conectaţi la problemele oamenilor şi în interiorul atribuţiilor ce le sunt rezervate de legi. E ceva rău în asta? O fi cumva îndeletnicire de mafiot ori slăbiciune de oligarh?

Sau multora le displace pentru că nu sunt lăsaţi să bată câmpii, mai ales cei care sunt opriţi să nu vorbească singuri şi să delireze, eu în sus, eu în jos, eu la vale şi eu sub pat! Crin Antonescu face parte din categoria politicienilor îngrijiţi, agreabili şi care nu au fost amestecaţi în operaţiuni deocheate. Are însă darul şi păcatul de a vorbi foarte uşor! Vorbeşte plăcut despre orice. Spune multe şi frumos cântate din coardă, dar care adeseori sunt goale sau trec pe lângă durerea oamenilor. Lui Crin Antonescu îi lipseşte deocamdată substanţa! Adică ideea fundamentală pentru care vrea puterea!
 

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.