Arta plauzibilului

Regizorul Claude Lelouch se afla într-o companie în care se vorbea despre o crimă coafată drept sinucidere. Cineva a ţinut să facă o glumă: de vreme ce o sinucidere nu poate fi mascată într-o crimă, nu e oare cam tautologic să vorbim despre crime cu aparenţe de sinucidere?

Gluma nu era prea reuşită, dar regizorul a luat-o în serios. Aş face acest film dacă un scenarist ar putea prezenta ca fiind plauzibilă o sinucidere mascată într-o crimă, a zis el. Până la urmă, a făcut acest film, dar nu a ieşit ceva mai bun decât gluma proastă de la care s-a iscat.

Avem o parabolă aici? Cred că da. Şi anume una despre situaţia noastră politică.

Cineva vorbea, la început de 2019, despre trei rânduri succesive de alegeri care ar putea masca o sinucidere politică: ajungerea PSD la irelevanţă. Dacă ar fi fost un joc de-a scenariul, aş fi putut încerca să imaginez eu însumi ceva care să facă plauzibilă o astfel de ipoteză. Dar nu era un joc despre cum se poate lucra cu plauzibilul, ci chiar un scenariu despre cum ar putea deveni realist plauzibilă ipoteza.

Totul urma să fie finalizat cu prilejul parlamentarelor din 2020. Acum putem descifra „filmul” ce era ascuns în scenariu. Mai întâi urma să fie exploatat interesul mai scăzut pentru europarlamentare. Nu era suficient acest grad mai redus de participare la vot. Era necesar ca în pregătirea plauzibilităţii căutate să existe ceva de amploare naţională cu mesaj antipesedist. Şi aşa am avut un referendum pe chestiuni de justiţie, după ce propaganda a pompat pericolul ca justiţia să fie încălecată de Dragnea. La europarlamentare, softul STS a fost activat fără aviz din partea Autorităţii Electorale Permanente. Şi am descoperit că PSD a pierdut un milion de voturi deşi mărise salariile şi pensiile. Era, acum, aproape la egalitate cu USR. Dragnea însuşi dăduse ordin să nu existe numărătoarea paralelă.

Următorul rând de alegeri, prezidenţialele, cu Dragnea arestat, urma să fie un previzibil triumf pentru Iohannis şi PNL. Dacă acest triumf avea darul de a face plauzibilă creşterea PNL de la 27 la 47 la sută, nu era ceva realist previzibil.

Pregătirile pentru parlamentarele din 2020 ar fi trebuit să facă plauzibil acest imprevizibil. Cum? Era montată o linie de propagandă care să convingă electoratul că PNL (nu PSD) a făcut totul pentru ca pensiile să poată creşte cu 40 la sută.

Dar a venit pandemia şi a pus în joc multe noi imprevizibile. Creşterea cu 40 la sută a pensiilor devenea tot mai clar, cu fiecare zi ce trecea, o bombă de destabilizare macroeconomică.

În aceste condiţii, nu a fost o surpriză că Scenaristul a luat pandemia drept partener şi a făcut-o sperietoare pentru electoratul vârstnic majoritarmente votant al PSD.

Surpriza a fost că planul de sinucidere mascată într-o crimă s-a transformat într-un plan de salvare a sinucigaşului. Acum, PSD a trecut la şantaj. Dăm drumul creşterii pensiilor cu 40 la sută dacă preşedintele nu se angajează printr-un pact (secret? nesecret?) că ne va aduce la guvernare în cazul în care, după parlamentarele din decembrie, vom putea forma majoritatea din parlament.

Orban zice că va trimite din nou proiectul de lege care prevede doar o creştere cu 14 la sută a pensiilor către Parlament. Asta ar însemna că va propune Parlamentului a doua oară acelaşi proiect de lege de rectificare bugetară. Ceea ce nu e constituţional. Guvernul are dreptul doar la o singură propunere de rectificare a bugetului.

S-a spus cândva că politichia ar fi o artă a posibilului. Uite că poate fi şi o artă a plauzibilului, dar acest plauzibil se arată a fi mult mai nărăvaş. Iată că sinucigaşul nu mai vrea să se sinucidă chiar dacă ar fi fost acoperit printr-o crimă.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.