Atentatul de la Râul Alb (XXVII) – Rechizitoriul, o cale de scăpare pentru infractor

Dosarul s-a întors la Parchet, după ce instanța a constatat neregularități în rechizitoriul întocmit de procurorul Ilie Eduard Mihai. Ceea ce părea o simplă formalitate s-a transformat într-o nouă etapă de mușamalizare a cazului. În mod surprinzător și nefiresc, dosarul a fost repartizat fără nicio explicație unui alt procuror care nu lucrase nici măcar o zi la caz. Marius Iacob, cel de al patrulea procuror de caz, l-a scos artificial din dosar pe Agent Green și a pregătit pentru Andrioni o „scurtătură” care să-l scape de pușcărie (Video 28.1).

Ancheta realizată de jurnaliştii Antena 3 scoate în evidenţă complicitatea dintre instituţiile statului şi „activiştii” paraşutaţi în Guvern. Ştim că Mihai Goţiu a participat la guvernare din poziţia de parlamentar al puterii, iar Călin Dejeu a figurat pe ştatele de plată ale Ministerului Dezvoltării. De asemenea, Gabriel Păun a fost consilier „onorific” al primului ministru. Ancheta arată că Păun trăieşte boiereşte din activism de mediu, pe un domeniu de la marginea Vienei, moşie estimată la câteva sute de mii de euro, şi îşi permite excursii în cele mai exotice locuri ale planetei. Deducem că ONG-urile rămân paravanul ideal pentru învârteli cu bani, foarte mulţi bani, justificaţi extrem de sumar.

Pe de altă parte, ca activişti ai unor organizaţii neguvernamentale, ei au sabotat proiectele noastre, care sunt de utilitate publică și interes naţional aflate pe agenda Guvernului României. Și ce să vezi, atât procurorul Mihai Eduard Ilie, cât şi Marius Iacob sugerează în rechizitoriile lor că intruşii care îmi încălcau deliberat proprietatea, o făceau în interes public, în timp ce eu sunt “pus la zid”, fără nici o probă certă, ca fiind omul rău, cel care îi obstrucționează pe „apostolii” mediului. În acest context au fost reţinute la dosar probe ticluite şi mărturii mincinoase, doar pentru a sugera că „ceva trebuie să fi făcut”, chiar dacă aluziile nu pot fi dovedite (art.1).

Fragmentarea artificială a faptei 

Procurorul Ilie Mihai Eduard este responsabil de majoritatea minciunilor colectate la dosar. Pe parcursul cercetării penale l-am informat cu dovezi că a reţinut în cauză probe ticluite, dar procurorul şi-a construit rechizitoriul plecând de la premisa că ele sunt temeinice şi legale. Judecătorii de cameră preliminară au refuzat să trimită dosarul la instanța de fond din cauza neregularităţii actului de inculpare „comis” de Ilie, fapt ce confirmă justeţea demersurilor noastre. La scurt timp după acest episod, Ilie Mihai Eduard a fost promovat şi pe urmă s-a retras la pensie – la fel ca ceilalţi doi foşti procurori de caz: Dorel Herban şi Emiliea Elena Gavadia.
Procurorul Marius Iacob a preluat aproape integral rechizitoriul lui Ilie, fără să rezolve contradicțiile sesizate de instanță, dar adăugând cu de la sine putere elemente fabulatorii, fără nicio bază reală. Singura măsură luată de procurorul Marius Iacob a fost aceea de a împrăștia cât mai mult cu putință probele adunate de colegii lui în cei șase ani de cercetare penală. Procurorul Iacob nu a ajuns accidental să preia dosarul atentatului de pe Râul Alb. El este cunoscut pentru instrumentarea unor dosare extrem de controversate precum „Colectiv” sau „Maternitatea Giulești” – caz pentru care statul român a încasat o condamnare la CEDO. De asemenea, procurorii Iacob și Ilie au fost parteneri (complici?) în aproape toate acele cazuri care au scandalizat opinia publică. Chiar dacă nu există la dosar un înscris care să arate motivul pentru care Ilie Eduard Mihai a fost schimbat cu Marius Iacob, faptele vorbesc de la sine: cazul ajunsese într-un punct în care era nevoie de o intervenție mai „energică”, iar Ilie era prea laș – dovadă stă cererea sa de abținere, scrisă de îndată ce a intrat în gura presei. Prin Ordonanța din 6 ianuarie 2021, semnată de Cristofor Adriana Denisa – procuror șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul PÎCCJ, s-a dispus reluarea urmăririi penale. După aceea, procurorul de caz Marius Iacob l-a scos din dosar pe Gabriel Păun, deși infracțiunea de lovire și tentativa de omor s-au produs în împrejurări inseparabile: cruzimea cu care Andrioni a comis actul criminal a determinat reacția agresivă asupra lui Păun. Fragmentarea artificială a faptei și separarea selectivă a probelor sunt acte premeditate de diluare a faptelor care au torpilat investițiile MHC-urilor de pe Râul Alb. Rechizitoriul tentativei de omor a fost înaintat Tribunalului Hunedoara la data de 27 aprilie 2021, iar dosarul de lovire asupra lui Păun Gabriel a ajuns la Judecătoria Hațeg în 13 ianuarie 2022. Şi astfel o singură poveste a fost livrată „în rate” spre judecată, cu distorsionarea grosolană a adevărului. 

Jonglerii cu o ”succesiune nedovedită” a faptelor

Procurorul Marius Iacob a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Andrioni Alin-Constantin pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor, menținând aplicarea art. 75 alin. 1 lit. b c.p. privind depășirea limitelor la legitima apărare (doc.1). Pentru a ajunge la această concluzie, procurorul a comis o serie de alegații, supoziții și metafore fără nicio acoperire în probatoriu. Rechizitoriul este, în foarte mare măsură, o relatare de tip „șuetă” în care autorul emite concluzii fără să indice probele care au determinat raționamentul. Marius Iacob susține că „inițial au fost exercitate acte de violență (împingeri) asupra martorului Leordean Vasile-loan de către partea civilă Bocea Mihalache”. Nu există în întreg materialul probator nicio urmă de dovadă că eu aș fi exercitat „acte de violență (împingeri)” asupra cuiva. Nu am amenințat niciodată, nici pe călăul care m-a călcat cu mașina, nici pe vreun membru al grupului său, deși această mențiune a fost inserată expres în actul de inculpare (pag.20, par.3 rechizitoriu). Faptul că doi instigatori (Leordean și Păun) au fost loviți este real, dar agresiunea s-a produs ulterior săvârșirii tentativei de omor. Niciunul dintre acele episoade nu s-ar fi produs în lipsa tentativei de omor. Legătura de cauzalitate este inversă celei susținute de procuror: nu episoadele violente de mai sus au generat omorul, ci invers, tocmai acel atentat a generat direct și imediat actele de agresiune ulterioare. De altfel, lui Marius Iacob îi scapă o observație reală care subminează propriile sale alegații: „inculpatul, prin declarațiile sale, a urmărit să prezinte faptele într-o succesiune nedovedită, încercând să acrediteze ideea că a acționat printr-un exces neimputabil de legitimă apărare”. În pofida acestei concluzii, procurorul îi acordă infractorului circumstanțe atenuante la tentativa de omor pe baza acelorași fapte cu „succesiune nedovedită”. 

Fără frică de ridicul

Procurorul se contrazice grav și în motivarea circumstanțelor atenuante. Iacob pretinde că: „Fapta a fost comisă în condițiile depășirii limitelor legitimei apărări, inculpatul acționând pe fondul temerii pentru siguranța sa și a însoțitorilor săi, dar nu din aceasta cauza. Probele aflate la dosar evidențiază faptul că inculpatul a intenționat să părăsească zona, fiind cuprins de teamă, pentru a evita escaladarea conflictului și pentru a rămâne în posesia imaginilor înregistrate până în acel moment” (pag 24, rechizitoriu). În pagina imediat următoare, procurorul susține contrariul celor de mai sus: „Riposta exagerată a inculpatului nu a fost determinată de o pretinsă stare de tulburare sau temere provocată de atac. Inculpatul cunoștea modul de acțiune al parții civile și al unora dintre însoțitorii săi, în sensul că aceștia nu se dedau la acte de violență gravă, ci se angajau în discuții contradictorii, recurgând la forme de violență verbală, așa cum se întâmplase în urmă cu aproximativ două săptămâni”. 
Procurorul invocă starea de temere a infractorului (ba că i-a fost frică, ba că nu i-a fost) în funcţie de interesul său la încadrarea faptei. 

Organul de Parchet cu licență de poet

În rechizitoriul său, Iacob a preluat chiar şi o metaforă compusă de procurorul Ilie cum că noi am fi realizat „baraje umane și auto” ca să blocăm accesul în zonă, ceea ce e complet neadevărat. Nici postacii n-au fost atât de inventivi cu manipularea faptelor. 
E clar că rechizitoriul lui Iacob nu rezolvă neregularitățile care au determinat instanța să retrimită dosarul la Parchet. În actul de inculpare apar invenții ce deformează grosolan realitatea și inversează cronologia dovedită a faptelor. Sunt procedee prin care autorul încearcă să acrediteze ideea că, de fapt, noi i-am agresat pe cei care ne invadau proprietatea în mod repetat. „Partea civilă Bocea Mihalaehe și apropiații săi au încercat să împiedice accesul în zona lucrărilor, realizând baraje umane și auto pentru descurajarea celor interesați în obținerea de informații și imagini despre investițiile ce urmau a fi efectuate”. Nu există nicio probă care să justifice metafora „barajelor umane și auto”. Dimpotrivă! În numeroase ocazii anterioare, agitatorii eco au pătruns nelegal pe proprietatea mea, așa cum au făcut-o și în data de 24 mai 2015. Nu am ridicat niciodată „baraje umane și auto” în fața cuiva și nici nu am „sărit” în fața vreunei mașini, eu doar le-am cerut intrușilor să nu mai intre nelegal pe terenul meu. Relevantă e discuția cu doi dintre țuțerii sistemului (Dejeu și Păvăloiu, reporter TVR) din 21 mai 2015 în care le-am spus: „Luați-o pe râu, dar eu zic să discutăm. Întrebați-mă ce doriți. Eu vă spun absolut ce doriți, ca să se termine odată cu minciunile, în sensul că eu am muncit la această poveste de 4 ani de zile, am obținut toate aprobările cerute de instituțiile României și internaționale”. 
Pentru a ne fabrica un trecut conflictual, procurorul Iacob sugerează că anterior tentativei de omor, eu i-aş fi transmis ameninţări lui Andrioni prin intermediul lui Coman, care la rândul său ar fi dus mai departe mesajul prin Pavel Mircea Moș. Nici această alegaţie nu este acoperită de probe, deşi „organele” s-au întrebuinţat din răsputeri să obţină o confirmare cum că eu aş fi iniţiat ameninţări prin metoda telefonul fără fir. Martorul Pavel Mircea Moş a fost audiat de două ori (în 14 şi 30 noiembrie 2018), însă de fiecare dată a afirmat explicit că martorul Coman Nelu, din grupul Bocea, “nu mi-a spus şi nici nu mi-a dat de înțeles să îi transmit vreun avertisment lui Andrioni Alin” (doc.2). 
Invențiile din rechizitoriu pregătesc cititorul să accepte mai ușor transferul vinovăției de la invadatori asupra noastră. Ce stat de drept e acela în care e „pedepsit” cel care îşi apără proprietatea în timp ce instituţiile de forţă pactizează cu invadatorii?

Partizan pe față cu agresorii

Orice tentativă a noastră de a ne proteja proprietatea este etichetată drept agresiune împotriva unor tineri pașnici, în timp ce raidurile lor sunt considerate acte de eroism civic. „După începerea implementării fizice a proiectului, investiția în acest spațiu protejat a devenit publică, generând reacții din partea unor persoane fizice și juridice cu activitate declarată în domeniul protecției mediului. Reprezentanții unor ONG-uri cu activitate în domeniul protecției mediului au început campania care avea că scop stoparea construirii celor două microhidrocentrale și a crescătoriei de pește”, spune rechizitoriul. Incorect. Mai întâi, păstrăvăria nu a fost pe agenda agenților „eco”. Ea a întrat în cătarea acestora mult mai târziu și doar pentru că este o investiție a firmelor noastre. Ca dovadă, în zonă au fost aprobate două proiecte similare, dar niciuna din păstrăvării nu a fost contestată de agitatori. Apoi, campania ”activiștilor” nu putea fi una de stopare a construirii MHC-urilor pentru că eu stopasem lucrările din iarna anului 2014 până la clarificarea contestațiilor și ei știau asta. Investiția noastră a devenit publică cu mult timp înainte ca iubitorii de mediu să declanșeze asaltul. Dacă dorea să fie imparțial, procurorul ar fi reținut faptul că membri ONG-urilor și-au început „campania” de stopare a investițiilor noastre doar după ce eu am refuzat să vând afacerea unuia dintre prietenii lui Călin Dejeu din Cluj. Procurorii nu au ținut cont de faptul că investiţiile noastre aveam toate avizele și autorizațiile de construire valabile şi legale la momentul producerii tentativei de omor. Pe tot parcursul celor şase ani de cercetare penală noi nu am beneficiat niciodată de prezumţia de nevinovăţie. Am fost acuzaţi pe nedrept că am obţinut ilegal dreptul de a construi pe Râul Alb, iar instituţiile de forţă (Parchet şi DNA) au încercat să confirme acuzaţiile agenţilor „eco”. Fără succes. Nu există nici cea mai mică urmă de dovadă că noi am fi comis vreo ilegalitate. Pe de altă parte, niciun moment nu s-a analizat temeinicia incursiunilor și hărțuielilor repetate ale ONG-iştilor. Fărădelegile semnalate în cazul Atentatului de pe Râul Alb au fost posibile pentru că justiţia nu şi-a făcut treaba, este concluzia la care au ajuns cei care au analizat cazul din studioul Antena 3, în emisiunea Sinteza zilei, din 5 aprilie 2022. 

Eseul de acuzare compus de procurorul Marius Iacob avea să atârne greu la instanța de fond unde am căzut pe un culoar controlat de SISTEM. Cum spunea jurnalistul de investigații Oana Zamfir: ”Un judecător care a făcut școală și care-și respectă roba să dea o astfel de sentință?!!! Păi este strigător la cer, cel puțin!”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.