În lumea de azi se desfăşoară o revoluţie a celor bogaţi (faimosul procent de 1%) în contra celor săraci. Democraţiile parlamentare nu mai sunt decât faţade ale dictaturii financiar-economice care s-a înstăpânit asupra politicului.
A milita pentru apărarea democraţiilor autentice (cele în care cetăţenii ar mai putea trimite în parlamente reprezentanţi care să nu fie supuşi ai votului imperativ), acest militantism te face, azi, conservator. Da, vrei să conservi ceva ce a fost bine gândit de iluminişti. De câte ori acest militantism a reuşit să câştige alegerile (istoria recentă consemnează 25 de cazuri), acele alegeri au fost anulate prin lovituri de stat, invazii militare ori blocade economice. Revoluţia bogaţilor (neoliberalismul) nu a permis niciodată acest experiment social al socialismului democratic, dar a îngăduit toate formele de socialism dictatorial şi a făcut tot ce era posibil pentru ca socialismul democratic să intre în stare de război îndată ce a venit la guvernare prin alegeri.
Dogma cea mai puternică din justificările opoziţiei violente faţă de combinaţia socialism-democraţie stă în argumentul că parlamentele acestei combinaţii ar fi tentate să reglementeze piaţa liberă. Ceea ce ar fi, se zice, un fel de blasfemie câtă vreme piaţa liberă este gândită a fi un dumnezeu al celor mai corecte decizii. Nici măcar după criza din 2008 nu au fost permise decât reproşuri sporadice la adresa „nebuniilor” din piaţa aşa-zis liberă. Care este descrisă a fi aşa (liberă) doar dacă este supusă voinţei tot mai dereglementate a băncilor.
Dacă ar fi generalizat modelul de dezvoltare actual din SUA la nivelul tuturor ţărilor de pe glob, pentru a deveni sustenabil, acest model ar avea nevoie de resursele a cinci planete Pământ.
Acesta este aspectul cel mai dement al revoluţiei bogaţilor, cea care transformă, azi, şi gândirea ecologistă într-un conservatorism. Dacă vine de la stânga, ecologismul este acuzat că vrea să distorsioneze libertatea pieţei. Dacă vine de la dreapta, acest ecologism este supraîncărcat cu fantomele încălzirii globale, în numele cărora ţările sunt obligate să renunţe la combustibilii fosili spre a face şi mai grea trecerea la dezvoltare a celor subdezvoltate.
Se duce aici o luptă între rău şi rău, pentru că, într-adevăr, a distorsiona stângist libertatea pieţei nu poate fi un bine pe termen lung. Dar adevărul este că avem deja distorsiuni de dreapta ale pieţelor libere, care n-au fost luate în seamă după criza din 2008.
Nu are nimeni o soluţie pentru a face din lupta dintre rău şi rău o luptă între bine şi rău. De aceea trăim o epocă în care nu mai apar filosofi credibili ai socialului şi ai politicului. Poate că acest aspect este totuşi un progres, căci, iată, aflăm – noi, aici, pe toate cele importante le aflăm mai târziu – că încă din 1965 se ştia că Marx nu a avut o teorie generală a istoriei. Cea care i-a fost pusă în cârcă, potrivit căreia capitalismul ar secreta în chip natural comunism, a fost opera acelor marxişti care l-au obligat la un moment dat să declare: „Eu nu sunt marxist”.
Manipularea prestigiului unor asemenea sociologi ai capitalismului este nulă azi, când niciun sociolog ori filosof nu mai poate obţine o recunoaştere largă. Ştiţi de ce? Pentru că ar obţine-o doar dacă ar denunţa falsificarea actuală a democraţiei, or, dacă ar face-o, ar fi marginalizat.
Marx nu a găsit vreo lege care ar face capitalismul să se transforme natural în comunism, ci a gândit o formă violentă de trecere la comunism. Violenţă versus violenţă. Dat fiind că, pentru a avea forţă de muncă lipsită de mijloace proprii de producţie, burghezul a practicat deposedarea celor ce aveau astfel de mijloace. Prin violenţă. Legalizată, ce-i drept, dar nu şi legitimă.
În final, ţelul gândit de Marx nu era comunismul, ci eliberarea muncii de regimul ei de necesitate. Un mijloc al acestei eliberări? Da, proprietatea comună asupra mijloacelor productive.
Aşa recitit (de către Fernandez Liria, de pildă), Marx apare ca fiind primul teolog ateu al eliberării muncii de sub „blestemul” în care a fost plasată după Cădere. Munca nu ar fi devenit parte a capitalului, e adevărat, dacă n-ar fi existat destui oameni lipsiţi de mijloace productive proprii.
Dar toate acestea nu ar fi bine înţelese dacă am rămâne în logica violenţei care are a veni să pedepsească o violenţă mai veche. Există un „Tot Răul spre Bine” în apariţia istorică, violentă, da, a capitalismului. Fie şi numai pentru că, fără această apariţie, planeta n-ar fi ajuns să poată adăposti şapte miliarde de suflete. Acum ne aflăm la polul celălalt: acest Bine funcţionează ca un Rău tot mai greu de gestionat.
Democratia e un sistem esuat ce nu functioneaza, el genereaza doar datorie si dependenta politicului de mai multe ajutoare date cetatenilor. Sistemul distruge tot ce atinge si garanteaza un sistem economic necompetitiv si lipsit de sufiecienta. Asa ca democratia trebuie distrusa
nu e chiar asa:
-„pentru a avea forţă de muncă lipsită de mijloace proprii de producţie, burghezul a practicat deposedarea celor ce aveau astfel de mijloace.” si s-a aplecat cu preponderentza parazitara asupra TARANULUI.
-pentru marx muncitorul nu exista ( este „lumpen-proletar”, gunoi ) daca nu are „constiintza de clasa”
luminata luciferic de catre….marx ca un parinte.
ce vrei mai mult de la un jidov homosecsual cu familie instarita?!
(I) @maxtor : esti de-o rea-vointa nimicitoare: Marx era evreu, însa evreii abia daca-ncepusera (Revolutia franceza, Napoleon) de-a avea drepturi publice. În rest, Vestul e plin de „rue des Juifs”, „Judenstrasse”, fiindca tipii erau obligati la a sedea-n ghettouri. Evreu = RELIGIE, capsoman analfabet, NU apartenanta la un popor. I24, televiziune israeliana, are si crainici NEGRI sau ARABI. A te razboi c-un evreu fiindca eveu = a te razboi c-un român fiindca si crestin, si ortodox. Marx: tipul si Engels îsi scriu Manifestul la 1848, an revolutionar, si dupa Revolutia franceza 1789, „comunista”, epopeea napoleoniana (un continent întreg adoptând codurile de legi „Napoleon”), si-n plina revolutie … de la 1848. Marx si Engels le-au fost contemporani lui Balcescu, Ana Ipatescu si Avram Iancu. Pompierilor din Dealul Spirii. Esti revoltator. Mai ales ca tipii nu erau originali, ci bântuiti de „spiritul Luminilor”, JJ Rousseau, Voltaire …”Muncitorul nu exista, lumpen-proletar, gunoi”. Asta si erau muncitorii, dar nu pentru Marx. Zi de munca de 14-16-18-20 de ore, murdari, hamesiti de foame, în ciuda faptului ca munceau (pe mai nimic), dormind prin mahalale (abia Napoleon III-Haussmann scapa, la finele secolului al XIX lea, Parisul de mare parte din maghernite. Insalubre. Alta parte fiind eradicata dupa WW2, adica-nlocuite de alte ghettouri, blocuri de mii departamente, însa cu apa curenta si-ncalzire centrala. La 1848, când scriu Marx si Engels, muncitorii nu puteau sa cheme un doctor, sa ia medicamente, fiindca nu le-ajungeau banii. Dreptul lor fiind de-a ramâne sifilitici, tebecisti, tebeciste, prostituate. Marx însusi fiind un proletar intelectual: sarac (ajutat de prieteni, între care, Engels), hoinar si bolnav. Nu era homosexual, Mr. Mare Inchizitor REVOLTATOR MAXTOR.
(II)@maxtor: Casa lui taica-sau, la Trier, la iesirea din ghettoul de-atuncea al orasului, fiind, astazi, muzeu. Orasul producând si-un vin Karl Marx, rosu, pe care nu ti-l recomand, fiindca-i bun. Bându-l, risti sa-l intoxici, sa-l otravesti. Vinul, nu pe tine. @Buduca : reusesti sa scoti parte din castane de pe foc. Numai cand ai sa pricepi ca Marx era omul vremii lui, si vremea lui, a Revolutiei Franceze si-a lui Napoleon, o sa fii-n stare si de-o ebosha de sistem social. N-ai decât sa dormi tu-ntr-o pivnita, sa crapi de foame, sa muncesti pe mai nimic între 16-20 de ore pe zi, dar sa ramâi toata viata bleg, pardon, „crestin” („sa nu omori”, când crestinismul a produs si Inchizitia, si Vrajitoarele din Salem, si i-a produs si pe Hitler, Eisenhower, Kennedy, Johnson, Brzezinski, prometeistii, Jimmy Carter, Bush, Obama, Robinette … asa ca, termina cu Hannah Arendt a ta, concubina lui Heidegger, nazist cu patalama la mâna, dar facând critica unui „comunism”, care, de fapt, era socialism si-avea sa degeneze-n national-socialism, nu-n „comunism”. Comunismul lui Marx-Engels fiind o societate a abundentei, fara clase sociale si fara bani. O gradina a Edenului. Un kibbutz. Din care lipsesc precitatii de Hannah Arendt, Heidegger, Hitler, Eisenhower, Kennedy, Johnson, Brzezinsky, prometeistii, Jimmy Carter, Bush, Obama, Robinette … Dar cu Charles de GAULLE).
Cresterea populatiei …Un „rău tot mai greu de gestionat” ? Ce masuri se iau ? As mentiona doar trei :
1. Vaccinarea careia ii vom vedea efectele (cea mai grava -infertilitatea)peste 5-6 ani….2.Sprijinirea masiva a homosexualitatii,LGBT-ul (menita deasemenea, sa reduca nasterile)si….3.Abandonarea tarilor-natiune paria,amarate,fara cultura puternica,in conflict, menite a disparea cu tot cu populatiile lor(vezi Afganistan,Siria,Liban,Libia,Yemen,Etiopia etc.) intr-un interval de 40-50 ani .
Marx era din familie bogată, nevastă-sa din familie de bancheri. Unchiul Benny desigur nu știa cu ce se ocupă nepotul de-l finanța chiar dacă acesta a fost alungat din trei țări.
Marx a deturnat doar nemulțumirile oamenilor.
Comuniști, o zice Lev Tolstoi, Lev?…Levy?, în Anna Karenina:
„- Cum adică? Partidul lui Bertenev împotriva comuniştilor ruşi?
– Nu, răspunse Serpuhovski, făcînd o schimă de ciudă că e bănuit de o asemenea prostie. Tout ça c’est fine blague! Aşa a fost şi va fi totdeauna. Nici nu există comunişti. Intriganţii simt totdeauna nevoia să născocească un partid dăunător şi periculos. Poveste veche !”