“Théâtre des Champs-Élysées” îşi sărbătoreşte în această primăvară centenarul. În 30 martie 1913, impresarul Gabriel Astruc inaugura, pe elegantul avenue Montaigne, primul edificiu public construit în întregime din beton armat.
În 8 aprilie 2013, reflectorul Turnului Eiffel “a părăsit cerul parizian pentru a se fixa pe unul dintre cele mai frumoase edificii ale capitalei, iluminând faţada din avenue Montaigne nr. 15, «Théâtre des Champs-Elysées». Cu 100 de ani înainte, în 31 martie 1913, el mângâiase deja această faţadă magnifică. În acea zi, această clădire, pe care Gabriel Astruc, impresar şi om de teatru, o visase multă vreme, se deschidea pentru public”, scria criticul Armelle Heliot.
La construirea acestui teatru, unul dintre cele mai frumoase din Paris, a contribuit un grup de artişti prestigioşi, începând cu arhitecţii Henry Van de Velde şi apoi Auguste Perret, “regele betonului armat”, sculptorul Antoine Bourdelle, pictorul Maurice Denis, celebrul René Lalique.
Teatrul a devenit, încă de la început, un loc cu totul special, programările sale prilejuind evenimente mitice. Naşterea lui a rămas marcată de “scandalul” creării baletului “Sărbătoarea Primăverii” de Stravinsky, în coregrafia lui Vaslav Nijinsky pentru “Baletele Ruse”, care a şocat în egală măsură prin muzică şi prin coregrafie. Spectacolul a avut loc în 29 mai. Era un asemenea vacarm, încât dansatorii nu auzeau muzica. În culise, Nijinski număra măsurile pentru dasatori, iar Stravinsky, dezamăgit de reacţia publicului, a părăsit sala, păstrând toată viaţa amărăciunea acestui debut. Partitura lui, cu ruperi de ritm, reluări şi o orchestraţie incredibilă, a scandalizat la fel de mult ca şi coregrafia care încălca toate regulile baletului tradiţional.
Dar “Sărbătoarea Primăverii” avea să devină încă din anul următor o operă-cult reluată de marii dirijori şi coregrafiată, mai târziu, de personalităţi ale dansului ca Maurice Béjart, Martha Graham, Angelin Preljocaj, Pina Bausch …
În domeniul teatrului, inaugurarea fusese mai cuminte, cu piesa “Exilata” de Henry Kistemaeckers, dar foarte curând artiştii cei mai nonconformişti, ca Jean Cocteau şi Darius Milhaud, şi-au prezentat aici creaţiile, ultimul cu “Le Bœuf sur le toit” (Boul pe acoperiş).
Apoi, lucrurile s-au mai liniştit, iar “Théâtre des Champs-Elysées” a rămas un punct de referinţă în materie de operă, recitaluri şi balet, dar şi un loc de cultură “populară”.
Primul lui director, Gabriel Astruc, afirma cu orgoliu: “I-am adus la Paris din cele patru colţuri ale lumii pe aceşti cavaleri rătăcitori”. Iar urmaşii lui au continuat la fel, invitând cei mai prestigioşi artişti din muzică, dans şi operă.
O seară la Theatre des Champs-Elysees
Karl Boehm, Pierre Boulez, William Christie, Claude Debussy, Wilhelm Furtwaengler, Valery Gergiev, Carlo Maria Giulini, Bernard Haitink, D.E. Ingelbrecht, Herbert von Karajan, Otto Klemperer, Josef Krips, Lorin Maazel, Kurt Masur, Zubin Mehta, Willem Mengelberg, Pierre Monteux, Charles Münch, Riccardo Muti, Seiji Ozawa, Manuel Rosenthal, Sir Georg Solti, Arturo Toscanini, Bruno Walter, René Jacobs, Marc Minkowski… au dirijat în acest teatru marile orchestre din Viena, Berlin, Cleveland, Boston, Sankt Petersburg…
Au cântat pe scena lui Feodor Şaliapin, Elizabeth Schwarzkopf, Maria Callas, Luciano Pavarotti, José van Dam, Jessie Norman, Anne Sofie von Otter, Felicity Lott, Cecilia Bartoli, Natalie Dessay, Juan Diego Florez, Angela Gheorghiu, Roberto Alagna… Au oferit recitaluri Horowitz, Serkin, Arrau, Stern, Rostropovitch, Pollini, Brendel, Vengerov, Kissin, Anne-Sophie Mutter…
Mândrie a arhitecturii franceze a secolului al XX-lea, “Théâtre des Champs-Elysées”, clasat din 1953 în patrimoniul arhitectural contemporan, este acum o instituţie modernă care primeşte în fiecare an peste 300.000 de spectatori şi câteva mii de artişti şi colaboratori.
El înseamnă mai întâi această construcţie de o eleganţă atemporală, cu basoreliefurile din marmură albă semnate de Antoine Bourdelle, cu cupola lui Maurice Denis şi panourile pictate de Édouard Vuillard. Are acum trei săli prestigioase: “Grand Théâtre des Champs-Élysées”, destinată cel mai adesea muzicii şi dansului, “Comédie des Champs-Élysées” şi “Studio”, care fusese iniţial galerie de artă.
În utimele două decenii, Teatrul a devenit şi o scenă de referinţă pentru repertoriul baroc şi artiştii care l-au dus la cel mai înalt nivel, ca William Christie, Marc Minkowski, René Jacobs, Emmanuelle Haïm, Christophe Rousset, Jean-Claude Malgoire, Philippe Herrewghe, Jean-Christophe Spinosi…, dar şi pentru o importantă serie de opere de Haendel, Vivaldi, Pergolesi, Scarlati, Lully şi Bach.
Şi dacă “Baletele Ruse” au deschis balul, au urmat Isadora Duncan, Baletele Suedeze, “New York City Ballet”, Baletul din Paris al lui Roland Petit, Maurice Béjart, trupele ruseşti de la “Bolşoi” şi Teatrul “Kirov”, Michail Barishnikov, Trisha Brown, Sylvie Guillem, Angelin Preljocaj… fără a uita “Revue Nègre” cu Joséphine Baker, într-o ţinută “lejeră”.
Combinaţie de clasicism şi Art Deco
În 1963, la cele trei recitaluri extraordinare ale Mariei Callas, în public se aflau Romy Schneider şi Maurice Chevalier.
Iar de la Jacques Brel la Pink Floyd, muzica iubită de ultimele generaţii a răsunat în acest loc devenit mitic.
Spectacolele au continuat din când în când să scandalizeze publicul, dacă ne gândim numai la compoziţia “Déserts” pentru orchestră şi bandă magnetică a lui Edgar Varèse, din 1954, sau la pemiera cu “Medeea” pusă în scenă de polonezul Krzysztof Warlikowksi, în decembrie anul trecut, când un spectator de la balcon a strigat “Afară, ieşiţi!”, provocând replica baritonului Vincent Le Texier, care s-a întors către sală spunând: “Foarte bună idee, ieşiţi!”.
Şi nu trebuie uitată “apariţia” teatrului pe marele ecran, în pelicule ca “De Battre mon cœur s’est arrêté” de Jacques Audiard, “Fauteuils d’orchestre” de Daniele Thompson, “Coco Chanel et Igor Stravinsky” de Jan Kounen sau, foarte recent, “Amour” de Michael Haneke. Cu stilul său clasic şi Art Deco, “Théâtre des Champs-Elysées” atrage atenţia realizatorilor de film.
În ceea ce priveşte dansul, în ultimii 15 ani, la începutul sezonului, are loc aici “Gala des Etoiles”, întâlnire a dansatorilor clasici provenind din cele mai bune companii din întreaga lume, dar şi personalităţi ale dansului contemporan cum ar fi coregrafa Sasha Waltz sau dansatorul Akram Khan, compania braziliană “Grupo Corpo” sau “Sara Baras Ballet Flamenco”.
Pentru a celebra acest centenar, Michel Franck, actualul director al teatrului, a gândit un program special, marcat în primul rând de prezentarea, în mai şi iunie, a unor verisuni ale baletului “Sărbătoarea Primăverii”, semnate de Nijinski, Sasha Waltz, Pina Bausch (1975) şi Akram Khan.
Pina Bausch, Sărbătoarea Primăverii
Graţie cercetărilor coregrafei americane Millicent Hodson şi ale istoricului de artă englez Kenneth Archer, a fost reconstituită coregrafia lui Nijinski. Recreată de Sasha Waltz, ea este programată de patru ori, între 29 şi 31 mai, cu Baletul şi Orchestra Teatului “Mariinsky”, avându-l la pupitru pe Valery Gergiev.
În 3, 4, 5 şi 6 iunie, “Tanztheater Wuppertal Pina Bausch” va readuce în faţa publicului creaţia celebrei coregrafe, care a avut premiera în decembrie 1975. Spectacolul va fi prefaţat de documentarul “Pina Bausch Répétition du Sacre du printemps”, cu Pina Bausch şi Kyomi Ichida, înregistrat în ianuarie 1987.
Iar în 24, 25 şi 26 iunie, este rândul “Companiei Akram Khan” să prezinte coregrafia inspirată de compoziţia lui Stravinsky, o piesă pentru 11 dansatori.
Acestor spectacole li se adaugă duetul Sylvie Guillem şi Akram Khan, “Sacred Monsters”, pe muzica lui Philip Sheppard, interpretată de Alies Sluiter (vioară), Coordt Linke ( percuţie), Laura Anstee (violoncel) şi soliştii Faheem Mazhar şi Juliette van Peteghem.
În ceea ce prieşte Opera, iubitorii genului sunt invitaţi, între 25 aprilie şi 7 mai, la “Don Giovanni” de Mozart, în regia lui Stéphane Braunschweig, cu Markus Werba, Miah Persson, Daniel Behle, Sophie Marin-Degor, Robert Gleadow, Serena Malfi, Nahuel Di Pierro, Steven Humes.
Un moment cu totul special va fi Balul din 5 iulie, ce va aduce un omagiu frumoasei şi toridei Joséphine Baker.
Poşta Franceză a emis un timbru dedicat centenarului, la care s-a folosit în premieră în Franţa o cerneală aurie, pus în vânzare în 8 aprilie, când atriumul teatrului a fost transformat temporar în birou poştal.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.