Într-o mişcare fără precedent, ca amploare geografică, europenii arată că pot fi solidari la bine şi la greu. Salariaţi din toate statele membre s-au strâns la Bruxelles ca să protesteze faţă de măsurile draconice de austeritate impuse guvernelor de Comisia Europeană. Încă de la prima oră, şoselele, gările, aeroporturile au vărsat, ca într-o pâlnie, aproape o sută de mii de oameni, îmbrăcaţi în haine colorate, scandând la megafoane. Ei s-au încolonat frumos şi au purces într-un marş care a paralizat capitala.
Printre ei se aflau şi bravi reprezentanţi ai ţării noastre, care au molipsit fraţii manifestanţi, fredonând coloana sonoră a celebrului, de acum, şlagăr „Ieşi afară, javră ordinară”. Cine mai poate spune că România exportă numai marfă de proastă calitate? Zică-se că geamurile Comisiei au zăngănit destul de tare, lucru cu care nu prea erau obişnuiţi eurocraţii, fiindcă mai mereu reuşeau să devieze nemulţumirile populare către guvernele ţărilor membre. Undeva, în colţul unui birou, preşedintele Barroso contemplă, bine baricadat, efectele negative ale globalizării şi ale libertăţii de circulaţie.
Escaladarea nemulţumirilor populare nu putea să vină într-un moment mai prost pentru Uniune. Chiar săptămâna asta, în cadrul Consiliului European, forul superior de decizie strategică, condus de Herman Van Rompuy, se coace un mecanism de monitorizare şi sancţionare a finanţelor statelor membre, care vor fi forţate să nu mai aibă derapajele din anii precedenţi.
Ceea ce e important de subliat, după părerea mea, este că onor Comisia încasează pe nedrept înjurăturile oamenilor. Liderii Confederaţiei Sindicale Europene chiar l-au ameninţat pe Barroso să schimbe macazul „până nu e prea târziu”, fiindcă, în viziunea lor, este ridicol să se discute de sancţiuni şi reduceri de deficit în condiţiile actuale. Ceea ce este un paradox, dacă ne gândim că tocmai bugetele sociale uriaşe, mita electoratului occidental, au determinat creşterea în neştire a împrumuturilor externe şi apoi criza datoriilor suverane, care au dus la dezordinea socială din toată Uniunea.
De fapt, guvernele statelor membre, care nu şi-au respectat propriile principii din Pactul de Stabilitate, sunt cele responsabile de creşterea şomajului, reducerile de salarii şi pensii, diminuarea asistenţei sociale şi alte asemenea efecte ale nesăbuinţei politicienilor. Dar politicienii, în bunul lor stil caracteristic, dau din umeri şi întreaptă degetul către Bruxelles. Adică, noi nu vrem, dar ţara şi-a asumat obligaţii faţă de Uniune. Este un joc duplicitar, care îi poate scăpa de la răspundere pe termen scurt, dar pe termen lung nu poate avea decât consecinţe dintre cele mai grave. Oamenii trebuie să înţeleagă că cei pe care îi votează au toate pârghiile să ia decizii, atât bune cât şi proaste, şi nu există un for supranaţional care să poată impună măsuri nefaste decât cu deplina cooperare a aleşilor lor.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.