Adunarea Populară a Găgăuziei a declarat prin gura primarului de Comrat, Nicolae Dudoglo, că va colecta semnături pentru organizarea unui referendum republican pentru ca limba rusă să devină limbă oficială în Republica Moldova.
Argumentele lui sunt mai mult decât deocheate: „Toate documentele pe care le primim, Chișinăul le trimite în limba română, încălcându-se Constituţia, unde se spune clar că limba de stat e moldovenească”.
Tot primarul găgăuţă mai afirmă: „De ce în școlile moldoveneşti din republica Moldova se predă limba română şi istoria românilor?! Moldovenii ar trebui să vorbească în limba rusă ca să ne putem înţelege”. Ş.a.m.d.
Cele 3% de găgăuzi vor să decidă în locul nostru: ce limbă să vorbim, care e istoria moldovenilor, care ar fi naţionalitatea noastră ş.a.
E şi firesc. Pentru că cele câteva zeci de mii de concetăţeni din raionul Comrat care s-au văzut, cu binecuvântarea Parlamentului agrarian din 1996, ţară au abandonat de mult limba găgăuză şi au îmbrăţişat pentru totdeauna limba rusă.
Cele două „autonomii” separatiste – găgăuză şi bulgărească – sunt, de fapt, două enclave ruseşti. Şcolile găgăuze din Autonomia Găgăuză, inclusiv Universitatea din Comrat, şi şcolile bulgăreşti din raionul naţional bulgăresc Taraclia, inclusiv Universitatea din Taraclia – toate asigurate financiar din bugetul Republicii Moldova -, sunt ruseşti, niciun obiect, cu excepţia câtorva şcoli, nu se predă în limbile lor sau în română. Ele sunt centre de rusificare, ca şi până la 1991.
Găgăuzii, bulgarii, ucrainenii nu sunt patrioţi ai limbii lor, pe care şi aşa n-au învăţat-o vreme de 20 de ani, dânşii apără limba rusă, care i-a dezgăgăuzit, dezbulgărit, dezucrainaizat şi-i deznaţionalizează în continuare.
– Dar cu limba găgăuză ce veţi face? Îl întreb pe un găgăuz chişinăuienizat, care susţine ideea referendumului.
– De ea nu avem nevoie. Unde s-o vorbeşti?
În perioada 1989-1992, noi, parlamentarii de atunci, le-am propus găgăuzilor autonomie culturală, ca să-şi păstreze numele, să-şi vorbească limba, să-şi cunoască istoria.
Dar ei şi-au dorit autonomie politică.
Astfel, şi găgăuzii din Comrat, şi bulgarii din Taraclia, şi ruşii din Transnistria (care constituie doar 26% din totalul populaţiei de pe teritoriul de dincolo de Nistru) s-au îngrădit de noi, ca să vorbească rusa şi deloc româna.
Iar acum se mai doresc şi apărători ai moldovenilor de „românizare”.
Dacă îi spui unui minoritar – rus, ucrainean, găgăuz, bulgar – că limba vorbită de moldoveni, pe care el încă nu o cunoaşte, este română, te corectează imediat:
– Nu e adevărat! Voi vorbiţi limba moldovenească, şi nu română.
El care nu posedă nici „moldoveneasca”, nici româna, ştie mai bine decât tine ce limbă vorbeşti.
Dacă afirmi de la vreo tribună (am fost martor la mai multe cazuri din acestea) că vei vorbi în limba română, numaidecât se va găsi în sală cineva care să protesteze:
– Соблюдай Конституцию! Там написанно что государстенный язык молдавский. Говори по молдавски! („Respectă Constituţia, unde e scris că limba de stat e moldovenească. Vorbeşte moldoveneşte!”).
Tot găgăuțele doreau acum câţiva ani să treacă denumirea limbii vorbite de noi prin referendum, ca poporul (ei, ruşii, găgăuzii, bulgarii etc.) să stabilească ce limbă vorbesc moldovenii.
Deocamdată propun desfăşurarea unui referendum prin care limba rusă să fie declarată „oficială”, iar „moldoveneasca – limbă de stat.”
Dacă azi avem o singură limbă de stat – limba română, şi toate oraşele, toată administrația, toate partidele de stânga vorbesc doar ruseşte, ce va fi atunci când limba rusă va fi decretată şi ea de stat?! Va mai vorbi atunci cineva limba română?!
Mă îndoiesc.
Iar că se întâmplă ceea ce se întâmplă este doar vina politicienilor noştri. Voronin, dar şi alţi aventurieri, la fiecare scrutin le spune găgăuzilor şi bulgarilor: „Vom face totul ca voi să nu vorbiţi limba de stat. E dreptul vostru pe care noi îl vom apăra”.
În care ţară se mai întâmplă ceva asemănător?!
Cum se integrează în societatea moldovenească, găgăuzii, bulgarii din Bugeac sau ucrainenii din Transnistria, de care e plin Chişinăul?!
În niciun fel. Ei nu-şi cunosc limba, iar ruseşte vorbesc la fel de pocit ca şi moldovenii.
Minoritarii au fot abandonaţi de mult de ministerele de la Chișinău şi atunci aceştia au fost preluaţi în grijă de separatiştii de la Tiraspol, care le-au şi strecurat ideea cu referendumul.
Ei ignoră limba ţării, dar şi limbile lor, preferând să se rusifice cu banii tuturor contribuabililor noştri.
Şi atunci de ce ne-ar mira faptul că dânşii doresc să ne vadă şi pe noi, românii moldoveni, care constituim 82% din totalul populaţiei Republicii Moldova, ruşi ca şi ei, şi ne-am dispreţui graiul cu aceeaşi vehemenţă cu care am iubi o limbă care nu e a noastră?!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.