Un spiritual e un om ca toţi oamenii, cu excepţia faptului că este ca toţi oamenii.
Un număr excepţional (istoric) de revistă a scos „Dilema Veche” recent (20-26 august). Acest număr îl face mai cunoscut pe Părintele Andrei Scrima, unul dintre cei mai importanţi mistici născuţi în limba română şi vorbirea post-Babel.
A fost nevoie de acest număr ca să aflăm, de pildă, modul de a gândi al Părintelui Scrima când avem de-a face cu întrebarea „Dacă au căzut regimurile comuniste, de ce mai este comunismul viu?”.
Mulţi intelectuali români care în sinea lor se consideră destul de aproape de modul de a gândi al creştinismului se miră, cu fel de fel de expresii publice ale mirării lor, că, iată, comunismul reapare în progresismul actualmente activ în SUA.
Părintele Andrei Scrima consideră că temeiurile idealurilor de tip comunist nu sunt înfipte în istorie, ci în ontologia Căderii. Nu a apărut decât târziu în istorie, spune el, pentru că a fost necesar mai întâi să apară o noutate istorică în intervalul dintre Prima Poruncă şi A Doua Poruncă. „Iubeşte-L pe Domnul”, spune Prima Poruncă. „Iubeşte-l pe aproapele tău”, spune A Doua Poruncă.
În secolul al XIX-lea a apărut o subspecie de oameni care au putut să creadă că îl poţi iubi pe aproapele tău fără să-L mai iubeşti pe Domnul. Această subspecie nu a dispărut. Ea produce, azi, ceea ce numim progresism. Nu are să dispară decât la sfârşitul timpului – spune Părintele.
Andrei Scrima consideră că apariţia acestei subspecii este semnul unei corupţii ce s-a petrecut în gândirea care a condus Biserica, inclusiv în acea gândire cu inima care s-a rupt de gândirea cu mintea.
Vieţuirea misticului autentic are de trecut şi prin experienţa de a gândi ca subspecia omenească ce a introdus noutatea istorică dintre Prima Poruncă şi A Doua Poruncă. Părintele Scrima spune că în noutatea aceea stă un început de împlinire a promisiunii din Testamentul Şarpelui. „Veţi fi ca dumnezeii”, a promis Şarpele. Sufletul şi gândirea elitelor cucerite de idealuri comuniste locuiesc, fie că ştiu, fie că nu ştiu, în acest ca.
Dar şi misticul are la orizontul vieţuirilor sale îndumnezeirea. Care e diferenţa? Trupul e diferenţa, nu gândirea. A fi înger în trup, nu a fi înger în gândire. De la uitarea acestei diferenţe a venit corupţia din Biserică. Învierea are a fi mai tare decât Întruparea, spune Părintele, chiar dacă acum Întruparea este vieţuită ca fiind mai tare ca Învierea.
Andrei Scrima a fost discipolul călător (neinstalat într-o anume sedentaritate) al unui maestru spiritual călător, un pelerin rus mereu străin pentru cei pe care îi întâlnea, dar nu şi pentru Duh. Ioan, Părintele cel Străin, se afla în polemică (în sensul de război nevăzut) cu tradiţia maeştrilor spirituali ai Orientului. Pentru acei maeştri, Învierea era de neconceput. Ioan a conceput-o ca ne-instalare în ceva ce nu ar putea fi ne-trecător. Altfel spus: ca „instalare” în teribila vorbă hristică „Fiţi trecători”.
De acolo venea capacitatea lui Scrima de a fi ca toţi oamenii. Căzut, desigur, dar trecător prin Cădere. Şi, astfel, şi înger.
Ctitor spiritual (nu ziditor material) al unei mânăstiri în Liban, nu a impus acolo reguli exterioare. Atenţie la prezenţa (ori absenţa) Duhului, atâta tot. Da, pentru aşa ceva e nevoie şi de inimă, şi de intelect. Dar mai ales de trupul care le uneşte în viul Învierii ce stă să vină.
Cu Părintele Andrei Scrima, duhul locurilor pe care le locuim s-a făcut vrednic să ghideze un suflet până la întâlnirea sa cu Duhul Însuşi. Această întâlnire este aceea care l-a transformat într-un maestru spiritual, pe urmele lui Ioan cel Străin. Sau, cum spune chiar discipolul pelerinului rus: „Caracteristica specifică trimisului e aceea că e trecător: trece şi lasă o urmă care te trece sub un alt statut”.
Bre Buduca, in crestinism nu exista maestri spirituali, ci duhovnici. Observ ca regret ca nu ai inteles nimic din Religia Iubirii. Coruptia in Biserica? E de ajuns sa deschizi Apocalipsa si sa vezi ce spune Dumnezeu despre Biserica pentru a nu mai bate campii, dar asta cere efort intelectual si duhovnicesc, ceea ce e prea mult pentru mata. Ia de aici si mediteaza:
„Vino să-ţi arăt judecata desfrânatei celei mari, care şade pe ape multe, Cu care s-au desfrânat împăraţii pământului şi cei ce locuiesc pe pământ s-au îmbătat de vinul desfrânării ei…. Şi am văzut o femeie şezând pe o fiară roşie, plină de nume de hulă, având şapte capete şi zece coarne. Şi femeia era îmbrăcată în purpură şi în stofă stacojie şi împodobită cu aur şi cu pietre scumpe şi cu mărgăritare, având în mână un pahar de aur, plin de urâciunile şi de necurăţiile desfrânării ei. Iar pe fruntea ei scris nume tainic: Babilonul cel mare, mama desfrânatelor şi a urâciunilor pământului.” (Apoc. 17, 1-7) Desfranata este Biserica Catolica.
In Cap. 12 gasesti marturia despre Biserica Ortodoxa, comparata cu o femeie virtuoasa.
Concluzie: Biserica Catolica este o institutie corupta, nu Biserica Ortodoxa, care isi va pastra invatatura originala pana la a doua venire a Mantuitorului.
Articolul e un delir masonic in cateva randuri,al unui fals credincios!
Andrei Scrima a fost un roman de o cultura rar intilnita la nivel european,in ultima mie de ani,dar aparator pana la exces al crestinismului ortodox!Avea o cultura superioara oricarui patriarh cunoscut in timpul vietii sale, si ar fi putut fi capul bisericii ortodoxe universale fara probleme daca s-ar fi nascut grec,nu roman
Trupul este rezultatul tuturor actiunilor stramosilor sai.
Mintea (constiinta), energie divina libera sa ia, sau nu,forma spiritului timpului uman, vede acest rezultat in trupul de care este responsabil. Trupul nu vede mintea. Trupul este templul in care se incarneaza Divinulu. Metanoia,este spiritul trupului fara timp psihologic uman.Este usa deschisa a „imparatiei cerurilor” despre care vorbeste Iisus.