Inaugurată luni, de Ziua Femeii, expoziţia “Jurnal de modă… moda feminină la 1900” prezintă piese vestimentare şi accesorii la modă între 1890 şi 1914.O inedită selecţie de copii după litografii realizate între 1850 şi 1914 pentru jurnalele de modă berlineze şi austriece, precum şi de modele de firme sau reclame pentru atelierele şi magazinele de gen formează o imagine de ansamblu, evocatoare, a perioadei numite, nu fără temei, “La Belle Epoque”. Copiile aparţin Muzeului Unirii din Alba Iulia şi nu au fost expuse până acum.
Momentul ales este revoluţionar pentru moda feminină. În jurul anului 1890 dispare rochia cu turnură. Fustele se mulează liber, croite în bie, largi în partea de jos, accentuând talia fină, elegantă. Imediat după 1900 apare un veşmânt pe care-l regăsim şi astăzi în garderaba oricărei femei: taiorul, care, combinat cu eliminarea corsetului, către 1904-1905, propunea o altă mentalitate în statutul femeii.
Autorul modelelor de rochii ce nu mai presupuneau corsetul a fost Paul Poiret, devenit “regele modei” nu numai la Paris, dar şi în America, şi de la a cărui casă îşi alegea şi Regina Maria a României ţinutele elegante pentru balurile de la Palat.
Sunt expuse la Muzeul Cotroceni rochii de promenadă, rochii de bal, o rochie de mireasă de la începutul secolului şi patru copii realizate după litografii de epocă. Una, aparţinând Muzeului Unirii din Iaşi, reface ţinuta în care Doamna Elena Cuza apare într-o litografie a lui Carol Popp de Szathmary de la 1863.
Celelate trei, o rochie de bal şi două de promenadă, poartă semnătura designerului Liza Panait şi au ca model litografii berlineze din 1909, 1911 şi 1913. O trusă de toaletă a Elenei Cuza, o alta din cristal Baccarat de la începutul secolului al XX-lea, o pereche de pantofi şi alta de botine, accesorii foarte importante din momentul în care rochiile s-au ridicat deasupra încălţării, umbrele se soare, evantaie din tul, mătase sau pene de struţ, mănuşi de piele sau din dantelă pentru toată ziua sau pentru seară, un carnet de bal completează universul feminin al cumpenei dintre veacurile al XIX-lea şi al XX-lea. Iar personajele astfel costumate ne privesc din câteva fotografii de epocă, pozând, serioase şi elegante în faţa obiectivului.
O expoziţie de modă cum este cea de la Cotroceni depăşeşte frivolitatea pe care o poate presupune o asemenea manifestare. Orice moment din istoria costumului este, prin ricoşeu, un tablou al vieţii sociale, de moravuri şi economice al vremii. E dificil pentru o femeie contemporană (chiar dacă asta o face să viseze) să se imagineze în elegantele rochii de interior, pe care, neavizaţi, le-am putea crede de seară, schimbate câteva ore mai târziu cu un costum de promenadă (termen aproape dispărut din vocabularul actual), din care ar trebui să intre într-o rochie de seară şi, din când în când, nu foarte rar, într-una de bal.
Liniile rochiilor, forma accesoriilor, inspirată în perioada abordată de expoziţie, de regnul vegetal, ca şi complicatele coafuri vorbesc despre un anume statut social al femeii. Apariţia rochiei cu şliţ adânc, determinată de apariţia tangoului, spune multe despre deschiderea momentului către culturile altor zone şi despre liberalizarea moravurilor.
Materialele preţioase, grele, opulente dau măsura economiei vremii, iar pentru cei interesaţi, apariţia dantelei mecanice indică evoluţia industrială, ilustrată şi fondul unor litografii pentru reclame, cum ar fi cea pentru berea Pilsner de la începutul secolului al XX-lea, care prezintă, în faţa unui peisaj industrial, o elegantă tânără, înconjurată de vrejuri de viţă-de-vie, cu un pahar de bere în mână, sub care cad, în cascadă, medaliile mărturisind calitatea produsului.
Expoziţia de la Muzeul Cotroceni, însoţită şi de un catalog bogat ilustrat şi cu un studiu introductiv bine argumentat, propune o călătorie în timp şi în mentalităţi prin intermediul plimbărilor în parcuri şi al carnetului de bal. Interesant şi agreabil, în acelaşi timp.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.