Scriu ceva despre apariţia grotescă a lui George Constantin Păunescu pe post de sfătuitor economic al lui Traian Băsescu. Imediat sare băiatul de casă, omul care spală vasele familiei, şi strigă, Nistorescule, uită-te la mine, eşti o javră! Spun două vorbe despre rateul cinematografic numit “Francesca” (un moft artistic al unei beizadele pentru iubita sa). Acelaş păros pe creier mă strigă: Tu vorbeşti? Ai omorât oameni cu maşina! (A propos! N-am omorât pe nimeni, ancheta merge mai departe iar “morţii” sunt bine mersi. Ba au mai avut un alt accident de motocicletă, fără însă a fi loviţi de cineva!)
Scriu ceva despre grupul de presă pus la cale de PDL pentru Traian Băsescu în jurul afacerilor media ale lui Georgică Păunescu. Moraru mă latră iar. Şi de la colţ, Grigore Cartianu sare şi el cu bâta ca un cioban care vrea să-şi apere măgarul de lup.
Cumetria sa cu Radu Morar l-a transformat într-un fel de tele-arătare. Te uiţi ca la un soi de Birlic rural, nu înţelegi nimic, dar te umflă râsul. Contrastul între morgă şi caricatură produce un haz nebun. Numai că de fiecare dată când au ceva de spus despre Traian Băsescu sau despre Păuneşti, Trompa şi Trompeta o iau pe miere şi pe sirop. Iar dacă zic, dom’ preşedinte, treziţi-vă, Cahulul nu-i Kabul, cumetrii noştri sar cu parul şi cu găleata de lături în speranţa că arată stăpânilor cât de devotaţi servitori au devenit.
Model ideal de cronicar agrar, Grigore Cartianu nu-i decât o mediocritate jurnalistică mascată în servitor politic. Lătrău de pază la curţile mahărilor, el scrie doar din poziţia cocoşat. Pe cât de mare este acest prepeleag de carne, pe atât de puţine sunt ideile care au înfrunzit din el. De când scrie, Grigore Cî s-a mărginit să mâzgălească hârtia cu ale sale gânduri. Şi de când chinuieşte celuloza, Grigore n-a izbutit nici o propoziţie frumoasă sau măcar una critică (pe cont propriu). Doar interjecţii, bâlbe şi înjurături. Acestea din urmă lansate numai când se poate ascunde în spatele unui stăpân. Şi atunci în stilul său sportivo-mârlănesc, suflă în trompeta fornăită de luptător sosit după sfârşitul luptei.
Omul acesta devenit imaginea comică a jurnalistului mediocru din România se crede şi drept, şi înţelept, şi şmecher şi frumos. Ca Andreea Pora. Pentru că relaţia sa cu Radu Moraru (bazată pe cumetrie, dar şi pe număr egal de neuroni) are un fundament solid, scribălăul demisionat de la “Adevărul” doarme acum pe micul ecran. Din boschetar sportiv Grigore s-a făcut istoric şi analist politic. Gândirea multilaterală a bietului Grigore Polivalentul cuprinde şi pasele lui Gică Popescu, şi răsturnarea comunismului în România, şi ideologia modernă a PDL. Mai nou, personalitatea lui Grigore acoperă totul şi aproape nimic. E un fel de doctor în revoluţie cu contribuţii de un umor involuntar.
Acest amestec de ţărănoi (trimitere şi la kilograme, şi la limbaj) cu jurnalist servil a produs un editorialist de brânză. Opera lui include şi încercarea de a face o paralelă între biografia mea jurnalistică şi cea a lui Ion Cristoiu. Fiţi liniştiţi! Eu sunt un pierdut pentru presa română. O nenorocire! (Mersi, Grigore, mai slugarnicii tăi confraţi Tăpălagă şi Mircea Limbăeş mă socot mort şi intrat în putrefacţie.) Eu sunt răul-răilor, cel care a pierdut busola spre cititori, cel plictisit, cel bogat, cel bun de pus în sare, în noroi sau eventual într-o celulă goală, pregătită pentru vechii sau noii lor patroni.
În ciuda tuturor acestor păcate, mă bucur totuşi că l-a împins pe Ion Cristoiu la porţile eternităţii. Dacă trece, poate că fostul meu coleg pomeneşte ceva şi de mine. Sper ca la întâlnirea cu Sfântul Ioan şi cu Sfântul Petru să nu spună că a ajuns nemuritor la recomandarea unui prostan de teapa lui Grigore Cartianu. Editorialistul şi gânditorul Gorjului a scris despre colegul meu de generaţie: “Vitalitatea şi flerul nu l-au părăsit niciodată. Piruetele sale, mereu surprinzătoare, îl menţin viu, creativ, interesant… Ion Cristoiu pare inepuizabil. Este Nemuritorul”.
Ce-l doare pe plăvanul Grigore? Că am cerut anchetarea celor care au manipulat România distribuind stenogramele discuţiilor purtate de Cătălin Voicu? Că n-am uitat de afacerile fraţilor Păunescu? Că mă îndoiesc de capacitatea acestora de a face ceva viabil, mai ales că din toate proiectele şi privatizările înşfăcate pe vremea lui Ion Iliescu s-a ales praful. Speră să mai mulgă o dată statul roman şi sub protecţia lui Traian Băsescu? Şi ce? Îşi ia Grigore maşină nouă şi Radu Morar rezolvă motorina necesară la pensiune?Creierul mic al lui Grigore a înţeles că eu, pentru că nu fac glume şi nu vorbesc în dodii sau în metafore, aş fi ruşinea sau duşmanul presei. Pentru el, probele unui dosar în curs de anchetă sunt la fel cu hârtiile de folosit la veceul din grădină!
Grigore Cartianu şi-a luat nasul la purtare, fiind prima caricatură de jurnalist cu creierul mai mic decât organul olfactiv!
P.S.: Dacă Grigore e parte din viitorul presei române, eu unul mă pun pe plâns. Un pluton de jurnalişti din anii comunismului scriau mai bine fără mâini şi cu câte un picior legat!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.