Cărţile elegante ale Wandei Mihuleac, în “La Marché de la Poésie”

Un eveniment unic în genul său, “La Marché de la Poésie” este fără îndoială o întâlnire plină de culoare ce se desfăşoară la Paris pentru iubitorii poeziei. Înfiinţate în 2017, Stările generale ale poeziei, unul dintre segmentele importante ale Târgului, devin permanente, constituind un loc privilegiat de reflecţie asupra poeziei contemporane sub toate formele ei. Prima manifestare are drept temă Metamorfozele poemului şi va face obiectul unor mese rotunde timp de 5 zile.

Se va discuta o serie de aspecte, cum ar fi relaţia dintre poezie şi scenă, poezia şi creaţia muzicală, poezia şi performance-ul astăzi, traducerea poeţilor contemporani de limbă franceză în limbi străine.

Un alt segment al Târgului este intitulat Periferia şi constă în evenimente colaterale desfăşurate în Ile-de-Paris şi în alte localităţi. Dacă Parisul rămâne inima vie, corpul poetic se desfăşoară sub cerul larg pentru că, aşa cum afirma scriitorul şi filosoful elveţian Henri-Frédéric Amiel, “Gândirea fără poezie este ca un peisaj fără soare. Te sufoci în el”.
Această manifestare, creată de editorul Jean-Michel Place în 1983 are loc în fiecare an în Piaţa Saint-Sulpice de la periferia Parisului. Ea a devenit, de-a lungul anilor, o întâlnire importantă cu poezia. Timp de câteva zile, reuneşte mai mute sute de editori şi reviste de poezie şi de creaţie literară. Alături de ei peste 400 de poeţi vin să-şi întâlnească cititorii. În fiecare an, târgul are în jur de 50.000 de vizitatori.
Se pune problema în două feluri: Ce este poezia contemporană şi ce vrea să devină? Are ea un rol în societatea de astăzi, în universul economic? În faţa industriilor mediatice şi culturale, organizatorii şi-au propus să apere o formă de artizanat cultural, realizând un pod între producătorii şi amatorii de poezie. Vor fi mese rotunde, lecturi publice şi alte evenimenteinclizând muzica şi dansul.


Preşedinte de Onoare este la această ediţie poetul Charlélie Couture. Artist polivalent, el semnează o poezie proteiformă, fiind în acelaşi timp, cântăreţ, compozitor, pictor şi fotograf. Cu albumul său, Poèmes Rock, a devenit o figură-far a poeziei contemporane, apărând o poezie deschisă către lume, aproape politică.
Olanda, Invitat de Onoare, este reprezentată de o delegaţie de 12 poeţi, cu performance-uri de poezie diverse, de la cărţi de poezie la poezie declamată sau chiar cântată. Prezenţa lor va releva legăturile dintre poezia franceză şi cea olandeză.

Prezentă la Marché de la Poésie va fi şi artistul vizual Wanda Mihuleac. Wanda Mihuleac (n. 1946, București), stabilită la Paris, s-a remarcat ca pictor, gravor și editor. Wanda Mihuleac este prezentă şi de acestă dată la Marché de la Poesie cu Editura TranSignum înfiinţată de ea, care publică ediții limitate și cărți de colecție, însoțite de gravuri, fotografii, lucrări originale.
Artista a reuşit performanţa să scoată cărţi-obiect, cărţi de artist de o eleganţă rară în care poezia şi grafica se combină şi oferă un alt mod de a privi textele scriitorilor. Wanda Mihuleac nu este doar editoarea acestor volume, ci este co-creatoarea lor. În acest sens ne aducem aminte de cartea-piramidă despre poezie, cu textele lui Derrida, cărora li se alătură gravuri ale artistei, “o carte grafic-arhitecturală”, după cum o caracterizează chiar Derrida, cu un concept avangardist.

Un volum impresionant acum este cel propus de editura create de ea, TranSignum: Baisemain de Fernando Arrabal, poeme inedite însoţite de 5 gravuri originale, realizate în Atelierul lui Jean-Marc Brunet.


Poemele sunt compuse în Garamond corp 14, pe hârtie Fabriano 220 g. Traducerea în spaniolă de Fernando Arrabal şi în română de Carmen Vlad. 15 exemplare sunt numerotate şi semnate de autori. Fernando Arrabal va fi prezent azi la Târgul de Poezie pentru a oferi autografe pe volumele bibliofile în spaniolă, română şi franceză.
Wanda Mihuleac desenează de la o vârstă fragedă, urmează cursuri de arte plastice în București și studiază la Universitatea Națională de Arte din București (1964-1970) și din Paris (Pantheon-Sorbonne, 1993-1994). În 1988 a fost bursieră a Ministerului Culturii Francez la Cité Internationale des Arts. A obținut primul premiu internațional la vârsta de 25 de ani, în 1972, la Bienala internațională de gravură din Cracovia și a reprezentat România la Bienala de la Paris în 1982. A făcut un master la Sorbonne Paris, despre „deconstrucţia în arta plastică”. Atelierul ei din Paris este vizitat de poeţi, muzicieni, coregrafi, dar şi de nume răsunătoare ale artelor plastice. Împreună concep proiecte pluridisciplinare.

Cerfs-VolARTs este un proiect conceput de Wanda Mihuleac și Ioana Tomşa prin editura TranSignum, împreună cu 24 de elevii ai Liceului de artă grafică Maximilien Vox din Paris, inspirat din textele autorilor Jacques Rancourt (Canada), Béatrice Libert și Jan Mysjkin (Belgia), Tahar Bekhri și Cécile Oumhani (Tunisia), Tanella Boni (Côte d’Ivoire), Vénus Khouri-Ghata (Liban), Magda Cârneci, Doina Ioanid și Șerban Foarță (România), Jean-Luc Despax (Franța), etc.
Noli me tangere, album editat, de asemenea, de TranSignum în 2018, în latină, italiană, franceză si română, text de Davide Napoli, fotografii de Wanda Mihuleac, după performance-urile Isabellei Maurel, și-a propus să prezinte forma inviziblă și metafizică a corpului, acea formă ce prinde viață o dată cu sublimarea trupului în imaginea fotografică a unui nud feminin.


“Expoziţia Wandei Mihuleac, Contextualizări, deschisă la MNAC anul trecut a adus publicul în faţa unei adevărate resurecţii a valorii. Integrată într-un program mai amplu al MNAC, expoziţia a făcut parte din proiectul de recuperare a experimentelor avangardei anilor 1970-1980 (în plin comunism), perioadă în care efervescenţa înnoirilor avea ceva emergent, încă genuin şi totodată subversiv. S-a avut în vedere un traseu-călăuză, cu accente şi linii de forţă, constituind trei tematici cheie: Vidul, Oglinda şi Scrierea, fiecare din ele fiind borne ale unui imaginar surprinzător prin noutate şi soluţionări semantice. Wanda Mihuleac mânuieşte materia, activând-o, făcând spre exemplu dintr-un asamblu monumental un fel de axis mundi”, scrie Iolanda Malamen despre expoziţia de la MNAC.
Să mai amintim că a avut de-a lungul anilor numeroase expoziţii personale la: Galeria Apollo din Bucureşti (1973), Galeria Venezia Viva din Veneţia (1974), Ateneul Român din Bucureşti, Galeria Numéro din Veneţia, în 1975, Galeria Spazio Nuovo din Veneţia (1976), Galeria Orizont din Bucureşti (1978), Bibliothèque Roumaine & Profile Gallery New-York (1979), Muzeul Colecţiilor de Artă din Bucureşti (1980), Galeria Kara din Geneva (1983), Academia di Romania – Roma (1984), Galeria Plaka din Atena (1985), Muzeul de Artă al României (1988), Galeria Severin-Rautenberg din Aix–la Chapelle (1988), Centre Georges Pompidou – atelier des enfants din Paris, şi Grand Palais – MAC 2000 din Paris, ambele în 1989, Galeria Pierre Marie Vitoux din Paris, Fondation Arc-et–Senans în 1991, Festival du Marais, Paris, 1933, Grand Palais MAC 2000 (1994), Galeria Pierre–Marie Vitoux şi Galeria Web Bar Paris (1995), Médiathèque des temps Modernes Taverny (France) şi Galeria Takeya-Kamakura Tokyo în 1997, Galeria Pierre–Marie Vitoux (1998), Galeria Magda Danysz Paris, Galerie Municipale Levallois (France) şi Galeria Ondira din Marsilia (1999), Espace Eiffel-Branly MAC 2000 Paris (2000), Gallery East-West RCC New-York (2001), Galeria Clé de Voûte Saint Etienne (Franţa), Cité Internationale des Arts Paris (2002), Espace d’art Mille Feuilles La Marsa Tunis în 2003, Galeria Pierre Marie Vitoux Paris Expositions Internationales (2014).

A participat la a XXXVI-a ediţie a Bienalei de la Veneţia, la Bienala Internaţională de Gravură de la Cracovia, Bienala Internaţională a Artelor Grafice de la Florenţa, Bienala de gravură de la Ljubljana, Concursul Internaţional de desen „Joan Miro” de la Barcelona, Bienala Internaţională de Gravură de la Friedrikstad (Norvegia), “Le plus beau livre” Leipzig, Trienala Internaţională de Desen de la Wroclaw (Polonia), Impact Art Festival Kyoto, Bienala Internaţională de Gravură de la Bradford (Anglia), „Arteder” din Bilbao, „World Print Four” San Francisco, Muzeul de Artă Tacoma din Washington, „Expérimental Arts Center” din Edinburgh, Bienala Internaţională de la Sao Paolo…
Printre Premiile primite se numără: Premiul Bienalei Internaţionale de Gravură din Cracovia, Premiul Bienalei de desen de la Rijeka (Croaţia), Premio internationale Biella (Italia), Premiul Revistei Arta din Bucureşti, Marele Premiu al Trienalei Mondiale de Stampe de la Chamalière (Franţa), Premiul Trienalei Internaţionale «Inter-Kontact-Grafik» din Praga, Premiul Michelangelo al Cenaclului European Francofon.
A fost distinsă cu medalia “Meritul Cultural, clasa I” din România.

Dintre volumele propuse în acest an se mai detaşează Le livre (Cartea), de Julien Blaine. Încă de la primele sale poeme, şantierul politic al lui Julien Blaine se caracterizează printr-o căutare neobosită a scrierilor originale: a celor care au fost arse, distruse, uitate, deformate sau ridiculizate de diferitele monoteisme. Astfel, el va asculta şi va dialoga cu natura (Poeme supuse ploii din 1958) şi cu animalele (interviu cu elefanţii în 1962). Va pleca să-i întâlnească pe indienii supravieţuitori ai genocidului din Statele Unite, pe Bamilekes, popor originar din Camerun, are a scăpat de colonizările germană şi franceză, o va reînvia pe Pithia pentru ca aceasta să poată dezvălui oracolele sale. Va merge în adâncul grotelor lumii pentru a descifra misterioasele însemne lăsate de populaţia dn aurignacian în Anzi, va însufleţi universuri uitate în căutarea cuvintelor din Poeme metafizice…
Julien Blaine nu încetează să surprindă cititorul. Fiecare operă a sa se dovedeşte o surpriză. Singura constantă este iconoclasmul.
“Eu reinventez rituri desigur inexacte, dar astăzi, în arta contemporană această apropriere, această inexactitate se intitulează performance (…) Trăiesc în eroare şi această eroare mă copleşeşte (…) Ca şi copiii mă prefac că ştiu, mă prefac că sunt acolo, că trăiesc acolo (…) dar poţi să ştii vreodată? Poate că, din când în când, găsesc adevărul”, mărturisea autorul.

 

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 1
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

1 Comentariu

  1. en français on dit LE MarchéM mais c’est peut-être en roumain….

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.