Un articol publicat în presa franceză, cu doar câteva săptămâni înainte de primul tur al alegerilor prezidențiale din Hexagon a revelat o afacere care ar putea să încâlcească drumul lin al lui Emmanuel Macron către al doilea mandat ca președinte al Franței.
Dezvăluită de Senat în urmă cu trei săptămâni, afacerea McKinsey a incendiat cursa prezidențială și amenință șeful statului cu câteva zile înainte de un prim tur incert, scria pe 7 aprilie valeursactuelles.com
Suspiciuni de concedieri, evaziune fiscală, consultocrație… Ancheta unui scandal de stat.
Era în februarie 2017. De câteva luni, un zvon urât agita Parisul social. Emmanuel Macron ar avea o viață ascunsă. Fotografii compromițătoare ar urma să fie publicate în tabloidele care să-l arate pe candidatul En Marche!, mână în mână cu Mathieu Gallet, președintele Radio France. Dacă unii din echipa sa de campanie sunt îngrijorați de efectele acestei presupuse duplicități, Emmanuel Macron afișează o seninătate de marmură. Mai bine, profită de o întâlnire la teatrul Bobino pentru a nega cu umor iubirile care i se atribuie. „Dacă ți se spune că am o viață dublă cu Mathieu Gallet, mi-a scăpat holograma. Nu pot fi eu! Râsete izbucnesc în public. Presa îi salută îndrăzneala
Cinci ani mai târziu, nu mai este vorba de zvonuri, ci de un caz pe care candidatul Macron l-ar fi făcut bine, cu câteva zile înainte de alegerile prezidențiale pe care dorea să le treacă. Sâmbăta trecută, în fața susținătorilor săi adunați la Paris LA Défense Arena pentru singura întâlnire din non-campanie, Emmanuel Macron își permite o paranteză: „În ultimele zile, am auzit multe despre evaziune fiscală și cabinete americane. Ei bine, pur și simplu, am vrut să le reamintesc tuturor celor care sunt indignați de asta, că le-au folosit de fiecare dată în comunitatea lor sau în guvern”, argumentează el, pe un ton jucăuș, cu un ochi batjocoritor. Și reia firul discursului său, cu aerul de a fi dezamorsat odată pentru totdeauna fitilul aprins de câțiva senatori prea zeloși. Chiar…
Afacerea de practică privată: un raport exploziv al Senatului
Condamnată în mod regulat pentru rolul său de folie democratică, Înalta Adunare este singura care a reușit să impună o subiect politic în această campanie prezidențială anesteziată, zdrobită până acum de lupta cu Covid apoi războiul din Ucraina. Pe 16 martie, când Emmanuel Macron își dezvăluie liniile principale ale programului său în cadrul unei conferințe de presă ajunul, „Comisia de anchetă privind influența tot mai mare a firmelor private de consultanță asupra politicilor publice” prezintă în Senat un raport mult mai exploziv decât verbozitatea prezidenţială inepuizabilă.
Alertată în ianuarie 2021 de dezvăluirile lui Le Canard enchaîné cu privire la rolul mai multor firme private de consultanță în management a crizei Covid (citiți articolul nostru de la pagina 27), aleșii Palatului Luxemburg au investigat timp de câteva luni practicile opace ale acestor companii şi influenţa lor în cadrul aparatului de stat. Conduși de comunista Eliane Assassi și alesul LR Arnaud Bazin, membrii comisiei au avut acces la contractele semnate de ministere cu diversele cabinete, precum și sumele acestora, au intervievat miniștri și manageri ai RRM în cauză și au rezumat această activitate într-un document de 385 de pagini care ridică vălul asupra a ceea ce ei descriu drept „un fenomen extins”.
Cazul McKinsey, de la numele acestei prestigioase firme americane, care urma să însumeze în curând influența acestor firme de consultanță strategică asupra noastră. politici publice, s-a născut.
Amploarea dezvăluirilor lor este amețitoare: numai pentru anul 2021, statul a cheltuit cel puțin 1 miliard de euro în consultanta. În ciuda „datelor incomplete și necentralizate” și a unei anumite „opacități” în jurul intervenției cabinete, Senatul numără peste 2.000 de companii solicitate de ministere din 2018 – inclusiv cea mai mare, McKinsey, așadar, dar și Accenture, Capgemini, Roland Berger, Wavestone… împart o mare majoritate a cifrei – în contextul a 945 de misiuni referitoare la o mare varietate de domenii.
Miniștrii se luptă să se explice
În fața comisiei de anchetă, Olivier Véran, ministrul Sănătății, a încercat să pună bulimia guvernamentală în ceea ce privește sfaturile pe spatele crizei Covid, a căror amploare, potrivit acestuia, ar fi „trebuia să se mobilizeze, în timp record, întăriri semnificative în ceea ce privește numărul și expertiza”, dar utilizarea sistematică a acestor firme era deja obișnuită
înainte de apariția virusului chinez. În sondajul său „Consultocrația: un termen de cinci ani de consiliere”, Le Monde menționează chiar număr de 1.600 de misiuni efectuate de ministere și agențiile acestora de la începutul mandatului de cinci ani Macron…
Audiat în ianuarie la Palatul Luxemburg, ministrul transformării și serviciului public, Amélie de
Montchalin, a estimat la 140 de milioane de euro cheltuielile statului în consultanți și afirmă că bugetele au rămas neschimbate. de la începutul mandatului de cinci ani – Emmanuel Macron însuși a preluat el însuși acest argument de câteva zile. Din nou, senatorii nu sunt de acord și se referă la o „explozie a serviciilor de consultanță”, care s-a dublat între 2018 și 2021.
Sume uriașe și influență politică
Dincolo de aspectul cuantificat prin care a ajuns scandalul – sumele uluitoare și insolenta optimizare Rscale (citește articolul nostru de la pagina 29) -, cel mai îngrijorător lucru constă în influența considerabilă exercitată de aceste firme care intervin astăzi „pe secțiuni întregi de politici publice”. Apelarea la ei a devenit, potrivit senatorilor, „re[exe-ul a Stare care uneori dă senzația că nu mai știe să o facă”.
Guvernul afirmă să păstreze „controlul asupra deciziei, în toate împrejurările” (Montchalin), dar senatorii documentează exact opusul. Potrivit raportului, „influența cabinetelor asupra luării deciziilor” este „dovedită” și se materializează în trei moduri: în primul rând, o „strategie de influență în dezbaterea publică”, nu lipsită de viziune politică, întrucât documentele lor urmăresc adesea să disemineze o „doctrină a transformării”; apoi, „o intervenţie asupra reforme majore, care să răspundă priorităților politice ale guvernului”; „formularea de scenarii adesea orientate
spre alegerea pe care consultanții o consideră optimă”. Departe de a constitui suport logistic sau tehnic, consultantul a devenit cu adevărat un „prescriptor” al acțiunii publice.
Dacă, măcar, sumele investite ar fi făcut posibilă obținerea unor rezultate convingătoare… Dar raportul este plin de exemple demonstrând calitatea uneori deplorabilă a muncii prestate de companii, care percep în medie 1.528 de euro pe zi consultanţi a căror direcţie interministerială pentru transformare publică (DITP) regretă uneori „junioritatea” lor şi lipsa de valoare adăugată” și pe care antropologul David Graeber le-ar fi încadrat probabil în categoria sa de „prostii”.
Nașterea Republicii Post-it
Senatorii au studiat 76 de servicii prestate între 2018 și 2021 și au concluzionat, pentru un sfert dintre ele, la „o calitate insuficientă sau abia suficientă”. În 2021, Capgemini facturează de exemplu 280.200 de euro pentru o misiune pe proiect „Comunitatea 360”, al cărei obiectiv este „structurarea unei rețele de profesioniști care susțin căile de viață ale oamenilor cu handicap”. Potrivit DITP, lucrarea arată o „înțelegere limitată a subiectului”, o „lipsă de rigoare
atât ca fond cât și ca formă” și de „valoare adăugată aproape nulă, uneori contraproductivă”. Am putea extinde lista – firma Roland Berger a primit 425.565 euro pentru un serviciu „nu la standard”, McKinsey 260.880 euro pentru dezvoltarea unei strategii care trădează „o lipsă de cultură juridică și, mai larg, a sectorului public” – dar mai rău: se întâmplă ca sumele angajate să ducă la absolut nimic.
Este cazul, de exemplu, al celor 496.800 de euro plătiți lui McKinsey pentru a reflecta asupra „evoluțiilor așteptate de pe piața pentru profesorul” (citiți căsuța noastră de la pagina 28) sau, mai bine, cei 957.674 de euro angajați pentru reforma pensiilor la sfarșitul anului 2019. Senatorii consacră două pagini acestei misiuni care a mobilizat timp de câteva luni o duzină de consultanți
care ar trebui să „ajute [Fondul Național de Asigurări de Pensii] să se transforme în vederea reformei” și a cărui singură urmă îi corespunde
„Fișiere Powerpoint de pregătit pentru întâlnirile săptămânale și un ghid de cincizeci de pagini pentru managerii de șantier”. Adică mai mult de 19.000 de euro pe pagină – dacă Powerpointul este disponibil gratuit – pentru o reformă care nu a văzut niciodată lumina zilei…
O proastă gestionare pentru rezultate nule, dacă nu fantomatice, deși statul are un serviciu public de înaltă calitate umflat. Chestionată, pe 22 martie, la Marea Dezbatere a Valorilor, Marion Maréchal, dincolo de parfumul de scandal pe care unii încă au refuzat să-l vadă, a fost unul dintre primii care au dat o lectură politică. Utilizarea masivă a acestor firme de consultanță ale lui Emmanuel Macron contribuie, potrivit acesteia, la capacitatea șefului statului de a depolitiza politica:
eludarea Statului, eludarea înaltului serviciu public, eludarea aleșilor… Abia atunci predomină o viziune tehnocrat şi managerial.
Toboganele, limitate până atunci la lumea afacerilor, au invadat curând câmpul politic. Este apariția lui Republic of the Post-it, extinderea domeniului flipchart.
Endogamie profundă
Comisia senatorială de anchetă spune astfel că două firme de consultanță au intervenit asupra statelor generale ale justiție (Inop’s și Capgemini) pentru o sumă totală de 950.241 euro: „Pe lângă o platformă online, „ateliere deliberative” sunt organizate cu 48 de voluntari cetăţeni. Participanții trebuie să plaseze un post-it pe un flipchart răspunzând la întrebarea „Ce este justiția ideală pentru tine?”. Ei continuă apoi să citească „norul de cuvinte” astfel format. La sfârșitul zilei, ei votează cu autocolante verzi, galbene și roșii pe temele care li se par prioritare. »
Această delegare a serviciului public către firme externe, în general americane, „se impune încetul cu încetul în inima mașinii“, afirmă o ideologie a reducerii costurilor (e_cience) și extinderii progresive a standardelor juridice anglo-saxone (celebra „conformitate” ) bazată exclusiv pe o viziune pe termen scurt, în afara oricărei strategii și a oricărei apărări a interesele naționale”, analizează Natacha Polony în Marianne.
Dar există și mai rău. Și cine spune că activitatea comisiei de anchetă asupra influenței tot mai mari a firmelor de consultanță sfaturile private privind politicile publice pot fi rezumate astăzi într-o afacere Macron-McKinsey. Și din motive întemeiate, există o endogamie profundă între Emmanuel Macron și „the Firm”, celălalt nume dat lui McKinsey în industrie. Din februarie 2021, această relație apropiată este descrisă într-o investigație foarte detaliată a M, revista Lumii.
În 2007, în calitate de raportor general adjunct al Comisiei Attali, însărcinat de Nicolas Sarkozy cu formularea propuneri de „eliberare a creșterii franceze”, enarque, în vârstă de 29 de ani, face o impresie puternică asupra uleiurilor care stau în cerc
discuție, inclusiv Éric Labaye, CEO al McKinsey. Inspectorul Rnances se apropie de Karim
Tadjeddine, 32 de ani, pus la dispoziție voluntar de către cabinet și se leagă de Thomas Cazenave, de asemenea inspector al Finanțe și raportor în cadrul comisie
Programul 2017 al candidatului Macron la care au lucrat membrii cabinetului McKinsey
Acesta din urmă va publica, în 2016, o carte intitulată The State in start-up mode, prefațată de Emmanuel Macron și din care va semna Tadjeddine. un capitol. Așadar, când Emmanuel Macron a creat, în 2017, DITP, responsabil cu supravegherea ordinelor misiunii de a firme de consultanta, pe cine pune el in fruntea lui? Prietenul lui Cazenave. Iar unul dintre principalii clienți ai acestui DITP este departamentul „sectorul public” al lui McKinsey condus de Tadjeddine. Cum să nu vezi un indiciu de amploare…
Acuzația este cu atât mai presantă cu cât „MacronLeaks” au evidențiat rolul important jucat de McKinsey în ascensiunea politică care l-a condus pe Emmanuel Macron la Elysée. Din vara lui 2016, mai mulți membri ai firmei – în jur de douăzeci –au inceput să lucreze cu Macron, candidatul En Marche!, la viitorul lor program, să creeze un proiect de site, să sintetizeze transcrierea vizitei din ușă în ușă care ar trebui să servească drept bază pentru proiectul său, să gestioneze problemele logistice, fără ca munca lor să fie facturată. Întrebat de Senat despre utilizarea adresei sale profesionale în acest context, Karim Tadjeddine pledează… eroarea.
Programul candidatului Macron – în 2017 ca, de altfel, în 2022 – este inspirat în mare măsură din notele și rapoartele scrise de firma de consultanta… Dupa alegeri, intre Firma si Macronie au fost multe du-te-intors, fie in cadrul cabinete ministeriale sau La République en Marche. Este numit Éric Labaye, fost membru al comisiei Attali șeful Politehnicii în august 2018 de către Președintele Republicii. Guillaume de Ranieri, expert în dosare industriale la McKinsey, se numără printre cei care, în 2016, s-au oferit voluntar alături de Hervé Grandjean în campania Macron. Acesta din urmă va deveni purtător de cuvânt al armatelor. Când știm că Ministerul Apărării are un plic de 87
milioane pentru a cumpăra sfaturi care sunt dincolo de controlul DITP-ului… Parfumul auto-segregarii. „Acest caz demonstrează în mod viu ceea ce simbolizează Emmanuel Macron: lipsa absolută de respect pentru banii tăi, prieteniile și cinismul periculoase care au domnit la Elysée timp de cinci ani”, a acuzat Éric Zemmour.
Un fost membru al Firmei nu neagă această proximitate, ci temperează acuzațiile de conflicte de interese și revenirea la investiția acestor misiuni pro bono. „Sunt prietenii lui Macron la McKinsey și invers, dar sistemul de atribuire a achizițiilor publice din Franța este ultra-rigid. Încălcarea Codului Achizițiilor Publice nu atrage amenzi, ci pedepse cu închisoarea. Și să explic: „Pentru a lucra în contracte publice, trebuie să câștigi o licitație sau să fii câștigător al unui contract-cadru… Trei-patru firme de consultanță sunt reunite de Stat, dar lucrează în celebrul sistem de
turnichet. Prieteniile, dacă există, sincer, sunt extraordinar de greu de implementat. »
Să-l auzi pe acest fost consultant McKinsey, dacă firma americană este implicată, este în primul rând pentru că este un operațiune de destabilizare care are ca scop slăbirea lui Macron. „Din miliardele de euro de servicii de consultanță înregistrate în 2021, McKinsey reprezintă doar o fracțiune din cheltuieli, dar firma este citată de 477 de ori în raportul LR-Comunist. se aventurează omul nostru, singurul care a consimțit să ne răspundă. McKinsey spune ceva despre Macronism: „Elitism, regele banilor, cultura globistă. Este mai interesant decât să vorbim despre marile firme franceze. »
Cultura secretului și opacității la McKinsey
Dacă cazul este pasionat, este și din cauza culturii secretului practicată de McKinsey. Intervenţia consultanţilor trebuie rămâne discret: în timpul crizei de sănătate, firma americană arată că va rămâne „în spatele scenei”, în acord cu ministerul. Cu alte cuvinte, firma nu folosește propriul logo pentru a-și scrie livrabilele, ci pe cel al administrației.
Nici văzute, nici cunoscute. Olivier Véran a confirmat de asemenea acest lucru în fața comisiei de anchetă: „Dacă ați fi vrut [documentele] ștampilate McKinsey prezente în dosar, ai fi găsit o foaie goală. »
Această lipsă de vizibilitate, notează senatorii, alimentează un sentiment de apărare, mai ales în rândul funcționarilor publici. Exemplu? Sindicatele au fost mișcate de ghidul de telemuncă în serviciul public, scris de Alixio, un subcontractant al McKinsey (235.620 euro): „De ce nu ni s-a spus că a fost întocmit cu ajutorul unei firme de consultanță? Costul ar fi putut să ne șocheze, da, dar am fi putut discuta. […] Toată lumea era convinsă că a fost făcut de [administrație]. Acest caz McKinsey este despre scandal de stat. Poate ea să remanieze cărțile pentru
prezidenţial? Emmanuel Macron care, acum câteva săptămâni, și-a imaginat că se descurcă mai bine în seara primului tur decât François Mitterrand în 1988, cu ale sale 34,1% . Astăzi, este amenințat să termine în spatele lui Marine Le Pen.
(…) Totuși, șeful statului mai poate conta pe o parte a presei reticente în a căuta păduchi în timp ce
dreptul național nu a părut niciodată atât de aproape de treptele Elysée. Afacerea McKinsey este doar o „polemikă”. Mai bine, simplu „controversat”. Deplasați-vă, nu este (aproape) nimic de văzut. Iar când serviciul public are privilegiul de a-l putea pune la îndoială pe șeful Statului, el se străduiește să pună întrebări care să nu deranjeze. Luni 4 aprilie, la France Inter, Emmanuel Macron a avut timp din plin pentru a demonstra că prin folosirea acestor firme nu făcea decât să perpetueze o practică obișnuită și într-o măsură mai mică decât mulți dintre vecinii noștri. Nu o întrebare, totuși, despre alegerea de a-l favoriza pe McKinsey atunci când unele dintre ele
consultanții s-au oferit voluntari pentru campania lui.
În urmă cu cinci ani, campania a fost luată ostatică de către Parchetul Financiar Naţional. De îndată ce „Poarta Penelopei” dezvăluită de Rață înlănțuită, PNF-ul declanșase o anchetă preliminară pentru suspiciunea de lucru fictiv.
Inacțiunea PNF
Un raid legal din care François Fillon nu și-a revenit niciodată. Azi ? Nimic ! „Avem impresia că există trucuri, este fals, a pledat Emmanuel Macron când a fost apostrofat, pe 27 martie, pe caz. Există reguli privind achizițiile publice. Oricine are dovada că există manipulare pune contractul în discuție în condițiile legii penale. „În ciuda miliardelor de euro implicate, organele de urmărire penală, și în special PNF, terminând să se discrediteze, se încăpățânează să tacă”, acuzat ca pentru el. avocat Régis de Castelnau în Valori curente. A trecut o săptămână și PNF-ul încă ezită.
„În ceea ce privește partea fiscală, urmărirea penală este blocată de lacătul Bercy, deoarece numai Fiscul poate iniția proceduri pentru fraudă la scară fiscală. Dar PNF poate lansează întotdeauna o anchetă pentru spălare de bani fraudă la scară”, decodifică un magistrat de specialitate pe site-ul lui Marianne, cea 4.
Aprilie. Există însă material de investigat fără a aștepta avizul Fiscului. Pe blogul său, Régis de Castelnau se distrează chiar să enumere motive suficiente pentru ca PNF să preia acest caz: „Corupție, delapidare, infracțiunea de favoritism, fraudă alegeri și sperjur. Nu mai aruncați, Curtea (de Justiție a Republicii) este plină. » Tic-tac, tic-tac… Intre timp, prietenia continuă. Aproape 300.000 de euro au fost plătiți unei firme de consultanță conduse de Pierre Feracci pentru a le livra de către afișează profesiile de credință ale candidaților. Fiul lui este nimeni altul decât martorul de nuntă al președintelui. Și reciproc.
McKinsey si FDA au fost demascate, de o comisie a camerei Deputatilor a Congresului SUA, ca avand conflicte de interese in criza opiaceelor ce a cauzat moartea a cel putin 500.000 de persoane in SUA.
https://oversight.house.gov/sites/democrats.oversight.house.gov/files/2022-04-13.