Curtea Constituţională transmite miercuri de ce trebuia preşedintele Iohannis să o revoce pe Laura Codruţa Kovesi la cererea lui Tudorel Toader, arătând că ministrul Justiţiei are o competenţă expresă şi putere de decizie asupra activităţii desfăşurate de procurori.
„Cu privire la calitatea ministrului justiţiei de parte în cadrul conflictului juridic de natură constituţională, Curtea a constatat că ministrul justiţiei este nominalizat, în mod expres, prin art.132 alin.(1) din Constituţie, text constituţional care stabileşte că procurorii îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea acestuia. Astfel, ministrul justiţiei exercită, în această privinţă, o competenţă constituţională specială şi expresă, care nu are legătură cu competenţa generală a Guvernului. Prin urmare, potrivit jurisprudenţei sale, reprezentată de Decizia nr.285/2014, Curtea a constatat că ministrul justiţiei poate fi parte în cadrul unui conflict juridic de natură constituţională. Curtea a stabilit că problema de drept asupra căreia poartă obiectul sesizării este aceea de a determina întinderea şi conţinutul sintagmei „sub autoritatea ministrului justiţiei” din cuprinsul art.132 alin.(1) din Constituţie, prin raportare la art.94 lit.c) din Constituţie, aspect care se subsumează unui raport de drept constituţional pur”, se arată în comunicataul Curţii Constituţionale.
Curtea a statuat că, în procedura de revocare a procurorului din funcţiile de conducere prevăzute de Legea nr.303/2004, raporturile dintre ministrul justiţiei şi preşedinte sunt raporturi de drept constituţional pur, potrivit mediafax.ro.
„Ele formează obiectul de reglementare al Constituţiei, neputând fi reglementate prin norme juridice aparţinând altor ramuri de drept. Curtea a stabilit că art.94 lit.c) din Constituţie este un text cu caracter general, de principiu, în sensul că Preşedintele României numeşte în funcţii publice, în condiţiile legii şa se vedea Decizia nr.285/2014ţ, aplicându-se, deopotrivă şi în ipoteza revocării/ eliberării din funcţie. În schimb, art.132 alin.(1) din Constituţie este un text cu caracter special, care stabileşte o putere de decizie a ministrului justiţiei asupra activităţii desfăşurate de procurori şi indică faptul că în această procedură ministrul are un rol central şa se vedea Decizia nr.45/2018ţ, aspect care se reflectă şi asupra carierei procurorilor”, arată comunicatul CCR.
Deciziile miniștrilor și ale președinților ar putea fi și decizii politice ? Procurorii se subordonează legii și interesului public , iar activitatea lor este evaluată de CSM, ministrul justiției fiind învestit cu autoritatea asupra procurorilor în scopul aplicării programului de guvernare ?
Remarcați că la votarea programelor de guvernare nu se votează înlocuiri din funcții ale procurorilor sau judecătorilor , chiar dacă au funcții de conducere ?
Intrebare cu subiect si predicat: cine initiaza procedura de demitere a unui procuror-sef? O singura persoana are acest drept… si nu este presedinte, nu este nici CSM-ul.
In contextul creat de „refuzul verbal” al presedintelui de a o revoca pe LCK, inteleg motivarea CCR. Dar nu inteleg cum CCR, pe langa confirmarea existentei acestui conflict constitutional, poate iesi din cadrul de „supraveghetor” al Constitutiei si cum poate impune presedintelui o anumita actiune. Totusi, CCR a stipulat ca presedintele are si calea de a cere revizuirea legalitatii cerererii formulate de ministrul justitiei.