Incidentul Chitic-Băsescu de la Cireşica mai subliniază o dată existenţa SPP. Un serviciu de pază greu de descifrat şi de înţeles, în ciuda legii organice care îl guvernează. SPP ar trebui să fie ceea ce spune şi denumirea sa. O instituţie de pază şi protecţie, deşi paza şi protecţia unui demnitar sunt la rândul lor dicutabile. Pe vremea lui Ion Iliescu şi Emil Constantinescu, SPP avea între 600 şi 700 de oameni. Astăzi, serviciul subordonat direct preşedintelui României trece de 2.000. Ceea ce înseamnă că s-a mărit de 3 ori. S-a intensificat ameninţarea teroristă în proporţie de 300%? Răspunsul este nu. Doar activităţile serviciului au fost extinse. Şi fondurile alocate. SPP a devenit din servicu de pază şi protecţie un serviciu secret de informaţii. Colectează informaţii, le procesează, urmăreşte persoane, dispune de mijloace de urmărire şi de efective sub acoperire. Se implică şi în activităţi mai puţin ortodoxe. De la lipit afişe şi turnat demnitarii protejaţi până la activităţi electorale. Alegerile europarlamentare şi candidatura Elenei Băsescu sunt doar un exemplu. SPP nu este controlat de nici o comisie parlamentară. Sumele alocate şi felul în care sunt ele cheltuite nu suportă nici un control şi nu au nici un fel de transparenţă. În ultima vreme, SPP are încă o extensie a preocupărilor. Oameni în mass-media. Plus diversiunea şi dezinformarea. Incidentul de la Neptun este un asemenea caz. În primul comunicat, Serviciul făcea trimitere doar la faptul că „ofiţerii SPP nu au permis accesul în imediata apropiere a Preşedintelui a unei persoane agitate care a adus injurii demnitarului”. Mai apoi am aflat că unul din ofiţerii Serviciului, indiscutabil trimis de conducerea Serviciului, ne informează despre activitatea unui cetăţean aflat în grupul unor scriitori. Era urmărit respectivul grup? Era urmărită respectiva persoană? De când, într-o dispută publică, un ofiţer care îşi păstrează anonimatul acuză şi acordă interviuri, fără ca Serviciul şi ofiţerul să-şi asume responsabilităţile care decurg din asemenea afirmaţii făcute public? Nu este acest exemplu un caz de manipulare a opiniei publice şi o dovadă de urmărire fără mandat a unor cetăţeni?
Serviciul de Pază şi Protecţie, cel cadorisit cu un buget enorm pentru a-şi construi sediu şi biserică, este o feudă a preşedintelui Traian Băsescu, folosită în tot felul de activităţi greu de cuprins într-un inventar legal.
Dacă România suferă o restrângere generală de cheltuieli, SPP ar putea fi unul din locurile cele mai vizate. La urma urmelor, de ce protecţia demnitarilor n-ar trece la Ministerul Administraţiei şi Internelor iar instituţia SPP-ului, desfiinţată? Am obţine economii importante iar România ar scăpa de un serviciu secret folosit mai mult împotriva adversarilor şi pentru consolidarea puterii personale a preşedintelui?
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.