Au curs râuri de cerneală în cotidianul.ro în legătură cu megaescrocheria Tower, un îndreptar valabil chiar şi pentru mafia siciliană. Personaje sus-puse ale caracatiţei portocalii au „ţepuit” zeci de familii care-şi doreau un apartament în centrul Clujului. Prinde orbul scoate-i ochii?
Da. O escrocherie doar pe partea vizând oamenii care şi-au cumpărat în avans apartamente, cu un prejudiciu de peste 6 milioane de euro. Au fost mai multe dosare deschise, primul –şi cel mai mare – fiind un dosar de insolvenţă deschis pe societatea Tower care dezvoltase mai multe proiecte imobiliare printre care şi ansamblul rezidenţial situat în cartierul Mănăştur. Această societate, în cursul anului 2008 a făcut o cesiune către o altă societate, Tower Development, a acestui proiect Tower Park, astfel că s-a produs un fel de ruptură; alte proiecte au rămas pe societatea veche, iar cel din Mănăştur a fost cesionat unei alte societăţi.
Partea cea mai interesantă din toată povestea este felul în care a ajuns în insolvenţă şi purtătoarea cesiunii. Aceasta şi-a schimbat şi denumirea, au apărut asociaţi noi..
Au ieşit şmecherii şi au rămas acarii Păun, protejând numele sonore…
Din câte ni s-a spus nouă, s-au cooptat asociaţi noi în societate, chipurile având bani pentru a duce mai departe proiectul. În cadrul societăţii mari, s-a creat o „insulă” care este strict legată de această inginerie imobiliară. Acum nu mai există vinovaţi, societatea care a dobândit proiectul, denumită în prezent Sterling International LTD Development, este de doi ani în insolvenţă. S-a încercat atragerea unor alţi investitori care să preia proiectul, fiind foarte rentabilă o reorganizare. Or’ nu s-a putut face acest lucru, din cauză că fosta societate Tower, prin lichidatorul judiciar, a formulat o acţiune în instanţă cerând ca proiectul să revină la societatea iniţială Tower, care era falimentară şi nu mai putea să-şi despăgubească creditorii.
Lichidatorul, cu bună ştiinţă, a eliminat păgubiţii din ecuaţie acoperindu-i pe ţepari?
Lichidatorul a speculat la maximum prevederile legale readucând proiectul în societatea iniţială, de unde nu mai putea nimeni să recupereze nimic. Din punctul nostru de vedere, considerăm că oamenii care au plătit apartamentele parţial sau integral, au fost din nou batjocoriţi. Încă nu ştim motivarea instanţei de judecată- nu s-a redactat încă- dar în minută apare pur şi simplu faptul că s-a admis cererea lichidatorului, adică proiectul revine fostei societăţi falimentare Tower.
Câte persoane au fost păgubite?
O sută douăzeci cu tot cu firme. Sumele încasate de Mihai Chezan (N.R- jolly-jocker-ul afacerii) depăşesc şase milioane de euro, majoritatea oamenilor plătind apartamentele în integralitate.
Aşadar, avem ţeparii, avem păgubiţii, avem tribunalul şi mai avem şi nişte procurori. Cum decurg lucrurile ?
De la DNA nu mai avem nicio veste de multă vreme, am făcut adrese şi către Ministerul Justiţiei şi către CSM, în care cei care au formulat plângere penală împotriva lui Chezan precizau că ancheta se desfăşoară foarte, foarte anevoios. Am primit un răspuns de la CSM în care se spunea că volumul de muncă este foarte mare la Cluj pe partea de DNA şi nu există nicio abatere din partea procurorilor care culeg în continuare date…
Parcă ar fi la cules de ciuperci…Pe de altă parte, cum se simte un tânăr avocat în momentul în care dă piept cu sistemul „ticăloşit”, după ce a învăţat cu totul altceva în şcoală ?
Cel puţin pentru mine dezamăgirea e profundă. Parcă trăim în lumi paralele, e de neînţeles pentru mine, cu toate că am încercat să mă adaptez…. Dar nu pot să accept ideea asta. Eu cred în continuare că se poate găsi o soluţie, chiar cu legile şi cu situaţiile acestea, aşa cum sunt. Dacă s-ar pune accentul pe buna-credinţă, eu cred că s-ar putea găsi soluţii pentru problemele oamenilor inclusiv în instanţa de judecată.
Se poate face vreo breşă în sistem? Mai există oamenii aceia de bună credinţă?
Cred că da, mai există şi oameni de bună-credinţă, dar sunt tot mai puţini, pentru că în momentul de faţă reaua-credinţă e ridicată pe un piedestal, iar buna-credinţă e considerată prostie. Inclusiv instituţiile statului, care potrivit Constituţiei şi potrivit legilor în care se reglementează buna-credinţă arată obrazul omului bun, care în viaţa lui n-a făcut vreo infracţiune şi care se aşteaptă la dreptate şi i se spune;”tu eşti de vină că celălalt şi-a bătut joc de tine” şi cel care încălcat legea e considerat erou, asta-i problema cu care ne confruntăm ! Nu putem ridica reaua-credinţă la nivel de lege, iar omul cu cei şapte ani de-acasă, educat pentru a-l respecta pe cel de lângă el, ajunge să fie târât prin tribunale, cu banii daţi…Am ajuns să nu mai am cuvinte…Nu, nu pot să-nţeleg asta.
Iar „eroii” bănuiesc că se plimbă bine-mersi prin Cluj în căutarea unor noi „afaceri”…
He,.. Nu ştiu dacă se plimbă prin Cluj, probabil se plimbă pe-altundeva, nu i-a mai văzut nimeni de ceva vreme, probabil prin America la „fraţii” lor. În schimb toată situaţia –cel puţin din punctul de vedere al cumpărătorilor- odată cu anularea cesiunii, este foarte complicată. Oamenii s-au trezit în 2013 că au fost înlăturaţi de la masa credală, trecuţi pe o altă societate, care nu mai are acest proiect, şi unde ei nu mai figurează…
Cu largul concurs al justiţiei..
N-aş îndrăzni să spun aşa ceva, pentru că legea e de o asemenea natură,…N-aş putea să spun, pentru că instanţa a fost destul de implicată şi aşteptăm cu toţii motivarea.
Aţi deschis şi un dosar penal ?
E responsabilitatea DNA-ului, dar ei sunt deocamdată doar la actele premergătoare. Plângerea penală noi am făcut-o în 2011 la DNA, revine în competenţa lor, prejudiciul fiind mai mare de un milion de euro. Îşi fac treaba cum consideră de cuviinţă, mai audiază câte-un martor…În schimb păgubiţii consideră că se înaintează în ritm de melc şi că se poate face mult mai mult.
Dar deja lumea nu mai este interesată de procesul penal, pentru că merge foarte încet, iar scopul principal este recuperarea prejudiciului într-o măsură cât mai mare. În paralel se merge pe insolvenţă, pe comercial mai bine spus, un lucru extrem de dăunător, pentru că legea insolvenţei a fost în aşa fel făcută încât în momentul în care o procedură pe insolvenţă se închide dezleagă de obligaţii toate părţile implicate şi se poate face o vânzare către un terţ dobânditor, liberă de orice sarcini. Iar dacă nu există bună-credinţă, iată că se poate vinde…
O lege pentru protecţia „ţeparilor”…
Da, da, asta este concluzia până la urmă. Este o situaţie ciudată şi atipică; se ia un proiect de pe o societate care se afla în insolvenţă şi are creditorii aferenţi şi se mută strict acest proiect pe o altă societate, iar creditorii rămân „în aer”. E ca şi cum m-aş muta într-o casă care mi-e luată de cineva fără să se ţină cont că mai exist şi eu pe-acolo.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.