După opinia mea, cele mai importante pagini de memorialistică asupra anilor 1932-1934 le-a scris Constantin Argetoianu. Regele Carol al II-lea l-a considerat omul cel mai potrivit să conceapă o nouă Constituție. Țara era în criză financiară, urmare a crizei mondiale ce a izbucnit în 1929. Memorialistul Argetoianu dă toate amănuntele despre reforma sa constituțională în volumul „Memorii pentru cei de mâine. Amintiri din vremea celor de ieri. 1932-1934”. Regele a amânat reforma până în 1938, când planul Argetoianu a luat o formă care nu mai semăna cu intențiile acelei reforme. În principiu, reforma Argetoianu urmărea depolitizarea administrației de stat, la centru și în județe.
Din 1932 până în 1938, statul nostru a cunoscut cea mai shakespeariană perioadă din istoria sa. E limpede, citind despre intențiile constituționalistului Argetoianu, că lungul șir de crime politice care au marcat domnia lui Carol al II-lea nu ar mai fi fost posibile, în primul rând pentru că reforma Argetoianu ar fi redus rolul partidelor și ar fi transferat autoritatea asupra unui Executiv mult mai puțin dependent de conducerile de partid.
Regele a ratat, în 1932, să rămână în istorie ca un personaj pozitiv. În retrospectiva actuală asupra interbelicului, apare exagerat rolul unui filosof precum Nae Ionescu în anturajul Regelui. Memoriile lui Argetoianu repun în unghiul cel mai puțin falsificatoriu mințile ce contau cu adevărat în chestiunile esențiale ale statului nostru interbelic.
Ce vreau să spun?
Ceva simplu de spus, greu de înțeles. Cât de important poate fi momentul ales pentru o reformă constituțională…
Acum avem o coaliție de guvernare care are voturile necesare pentru modificarea textului constituțional, dar nu avem o dezbatere despre aceste modificări, nici o viziune asupra lor.
În vremea cuplului Ponta-Antonescu am avut și o comisie specială de redactare a modificărilor. Arhiva parlamentară stă mărturie despre mediocritatea lucrărilor din comisia aceea.
Problema e că, dacă ne apucăm să comparăm politicienii de azi cu oameni ca Argetoianu, obținem niște copaci în care ne urcăm zi de zi spre a deveni maimuțe tot mai capabile să coboare cândva, nu se știe când, în genul uman.
La noi s-a făcut multă tevatură asupra faptului că doar Nae Ionescu ar fi înțeles la timp că țara ar fi avut nevoie de un partid de mase spre a ieși din politicianismul păgubitor al găștilor de interese personale. Reperul erau succesele sociale ale regimului din Italia, care – miracol – reușise, între altele, să facă din Napoli un oraș curat, din care a dispărut obiceiul scuipatului pe jos. Acest lucru nu lucra în uimirea admirativă a filosofului, ci în experiența politică a lui Argetoianu, niciodată obsedat până la patologic să-l convingă pe Rege de urgența viziunii sale. Regele urmărea să devină el liderul acelui partid totalitar.
Ca și azi, după 1929, țara era căzută în dezechilibrul negativ dintre venituri și cheltuieli. Atunci, după criza aceea, Argetoianu începe să înțeleagă că au loc schimbări mari și că lumea se îndreaptă către o eră a datoriilor suverane rostogolite până la pierderi de suveranitate.
Bloomberg estimează azi o reorganizare a globalizării cu un cost de 20 la sută din totalul schimburilor comerciale. Rezultatul? Prețuri mai mari. Inflație. Consecința? Datorii suverane și mai umflate. Pierderi de suveranitate și mai accentuate.
Un Argetoianu care ar gândi o reformă constituțională acum, aici, în România ar avea aceeași problemă de rezolvat: o masivă depolitizare a administrației statului, o trecere într-un regim constituțional care să elimine din joc pagubele produse de politicianism.
După trei decenii de pluripartidism, constatăm nu doar un grad prea mare de politizare a administrației, ci și un nivel inacceptabil de ridicat al diletantismului cadrelor de vârf ale partidelor. Selecția liderilor județeni este azi o afacere în stil mafiot în mare parte. Ce ar putea fi reparat în acest sens nu ține strict de textul constituțional, ci de mecanismele interne de școlire politică din partide. Dar textul constituțional ar putea să prevadă obligativitatea școlilor de cadre și un mecanism de omologare a lor care să fie cât mai apropiat de acela din sistemul învățământului superior.
Asta ar presupune însă mai întâi curățenie generală în jungla doctoratelor plagiate.
În 1932 trecuseră nouă ani de la anterioara schimbare a Constituției. Noi, acum, ne aflăm la 19 ani de la votul din 2003 pentru o înnoire a textului constituțional. 19 ani în care dezbaterea pe astfel de texte fundamentale a fost minimă. Ca și cum am fi mulțumiți cu starea generală a țării. Nu suntem, e clar. Dar ne lipsesc profesioniștii în materie de constituționalism. Diletanți? Căcălău, Măria Ta!
Fereasca cel de sus sa schimbam Constitutia pe timpurile astea! Cine stie ce „modernizari” or sa ni se bage pe gat de catre stapani, care ne vor distruge complet! O schimbare de constitutie se poate face, in opinia mea, numai prin doua conditii: prima sa fie bine definite necesitatile, scopurile si tintele de atins si care trebuiesc asumate CONSTIENT de marea majoritate, iar a doua o cu totul si cu totul alta clasa politica in care sa nu mai existe vanzatori de tara si de neam. Din pacate niciuna din conditii nu este indeplinita.
Deja de peste un deceniu aud, chiar din gura spartă a politicianului român, cum că constituția e depășită, nu se pliează pe noile cerințe și situații ale romaniei,..deci trebuie alta. S-or și apucat ponta și cu antonescu, dar rapid au fost opriți de statul paralel, a căror interese centralizate le supăra, deranja,.Acu,..mai stai și uită-te in soare,.poate cine știe, vine licuriciul, sau rusul și ți le modifică,..dureros..
Politrucie vesnica : daca nu-i ceasca , atunci este ilici , emil , petrov , joha impreuna cu cohortele aferente si cei ce vor urma .Asa ca , sa nu mai pierdem vremea cu constitutii , parlamente , politruci , curti constitutionale , tralala , tralala .
Cati dintre politicienii de azi au citit sau stiu despre istoria acestor ani care se repeta? Niciunii! Nu exista punct serios in creierul fiecaruia pentru a discerne intre antichitate si actualitate, intre binele si raul comun, intre escrocherie + minciuna si adevarul crunt de la firul ierbii, intre o hartie scrisa/semnata la tastatura si realitatea din teren, neinteresanta pentru habotnici, pentru luxosii plasati si sustinuti prin santaj sau intelegeri in functii pentru a executa ceea ce li se cere contra propriului bine!
Nu stiu la alte natii cum este, dar la romani, niciodata politicienii romanesti nu vor accepta depolitizarea administratiilor centrale si locale. Pai, ei, de aia se baga in politica, nicidecum pentru altceva. Si daca le depolitizeaza, cum mai fac ei miș-mașuri? AVANTAJELE STRICT PERSONALE sunt UNICELE LOR OBIECTIVE. Iar romanii DE AIA II VOTEAZA.
Bun articol!Imi aduc aminte cu placere de revista „Magazin istoric”in care ,chiar de la primele aparitii in 1967 a publicat memoriile lui C Argetoianu ,un mare roman si un politician perfect! Astazi nu avem comparatii pentru un om de stat!Ma crucesc cand il vad pe Ciolacu „social-democratul”incercand in conditii de criza sa marească impozitarea si taxarea romanlor in loc sa incerce sa inteleaga ,ca tot are timp, ce e aiuristic in Constitutia Romaniei,de ce nu e clara si simpla,de ce e necesara o Curte Constitutionala care sa impuna diverse interpretand Constitutia in cheia intereselor de moment ale unui grup de juristi si cine are interesul ca situatia sa dureze
Sau cand tot Ciolacu vine cu gogosi de tipul”sa aducem acasa cei 8 milioane de romani „plecati in lumea larga sa-si gaseasca rostul.Media abia l-a facut sa taca pe Catu care si asta batea campii,se pare ca piticul politic din Romania,nu isi poate tine gura cand o treaba este cat de cat in exchilibru,dar se fereste ca dracul de tamaie sa puna in discutie pensiile speciale sau enorma diferenta anuala dintre export si import,hemoragie de avutie nationala,pentru ca sunt implicati in aceste murdarii
Hai să vorbim nimic, comparând mere cu pere. Vizavi de politicieni, juriști, intelectuali, oameni de cultură, academicieni, servicii, miniștrii, funcționari din ministere, învățământ, media: Aceștia sun oamenii, cu aceștia defilăm. Generalul Ciucă este urmașul generalului Averescu? Cine sunt ca economiștii Vintilă Brătianu, Ștefan Zeletin sau Mihail Manoilescu ai zilelor noastre? Și oar fi ceva asemănător cine îi ia în seamă? Și dacă îi ia în seamă piliticieni de la putere le dă voie UE și USA să schimbe statutul actual de colonie al României? Și va striga alaiul din piețe al Societății civile, Tinerii Frumoși și Liberi inclusiv la Diversitate, artiști frustrați și filozofi infantilizați de vârstă: “DNA să vină să vă ia”?
Derbedeii din politica romaneasca, incapabili sa legifereze prin Parlamentul incropit din lichele, incompetenti far’ de meserii, caziere financiare si penale, parashute si repetenti, rezistaci stradali violenti, deci, acesti indivizi arunca vina esecurilor lor, asupra Constitutiei, pe care, imediat cu spume la gura, vor s-o modifice. Daca romanii le-ar permite lichelelor si repetentilor sa-si bage labele in Constitie, atunci, Romania se transforma intr-un trib african subsaharian, anarhie, haos, mizerie. Ciolacu asta, Catu ala, si ailalti prosti, sa taca drak’ din gura, si sa aplice legile si Constitutia actuala, pt progresul romanilor.
S-au publicat listele cu vandutii din Mass-media, complici la crime impotriva umanitatii.
https://www.activenews.ro/stiri/EXCLUSIV-LISTA-CU-BANII-INCASATI-DE-FIRMELE-PRESEI-MITUITE-DE-GUVERN-PENTRU-A-RASPANDI-TEROAREA-COVID-IN-ROMANIA-174132
In primul rand noi astazi nu mai avem idologii, ci etichete de ideologii. Cele mai multe reforme de dreapta le-a luat guvernul Ponta. Liberalii nu mai sunt liberali, ci un fel de crestin-democrati falsi. Politcienii? WOW!!!La asa partide, asa politcieni. Daca imi aratai azi un politician adevarat, avand cunstiinte solide in domeniul stiintelor politice, ma apuc sa ii strang bani pentru statuie.
Cel mai grav este ac ne lipsesc PROESORII. Noi nu mai avem un Iorga, un Take Ionescu. un Donrogeanu Ghera. Cine sa ii „educe” pe politicienii de azi? Parvulescu. Alina Mungiu, Liiceanu, Plesu? Nu, multumesc, atunci prefer politicienii analfabeti.
Nu mai avem specialisti in drept constitutional. Cand ma uit ce au trimis partidele in CCR ma apuca sfanta greata.
Noi nu mai avem o justitie adevarata…ci o LOTERIE!!
Cine este de vina?
O sa spun ceva ce o sa imi atraga multe injuraturi, dar tot o spun.
Institutiile si politicienii sunt OGLINDA POPORULUI pe care il pastoresc.
Suntem noi mai buni ca ei?
Pai ei NU ar exista fara votul nostru sau absenta noastra de la vot.
Vina este in primul rand a poprului…
Elitele selectate și sprijinite din afara României după cele mai sofisticate criterii ale josniciei sunt, începând cu perioada ocupației sovietice boala incurabilă a Țării. Antiselectia s-a dovedit mereu mai intruzivă și puternică decât voința reală a populației. La nivelul „reprezentării” politice și economice, noi românii suntem vitregiți, plini de frustrări și de răni profunde. Puținele elite benefice pe care le avem totuși se dovedesc ne-solidare, ușor de marginalizat, ușor de blocat. De peste 3 decenii Românii onești știu că sunt victimele celor mai parșivi nomenclaturiști din armata, servicii, funcționărime de stat, politruci de pseudo-partide. Singurele organizații cu caracter românesc national sunt doar câteva asociații civice sau de apărare a ceea ce a mai rămas din blazonul cultural- istoric- strămoșesc…
Votul este o loterie și mai mare. Introduci într-un bol, șase 8-10 numere și le extragi pe toate. Apoi te uiți la ele ca să afli care sunt mai mici și care mai mari când știai asta înainte de a le fi introdus în urnă, cu foarte mici excepții. Excludem jongleriile de după. Dacă vrem să fim cu adevărat realiști, cam asta au reprezentat alegerile în ultimele decenii. Niciodată nu au decis alegătorii asupra persoanelor sau personalităților de pe liste ci doar asupra unor cifre sau procente dinainte cunoscute în spatele cărora se aflau aleșii celor care i-au trecut în liste. Probabil același lucru se va întâmpla și la următoarele alegeri dacă nu „evoluăm” spre mai rău conform trendului. Este absurd să acuzi poporul de asta, oricum ar fi el. Poporul nu depune liste.
Acesta este devărul pe care cei care ne conduc nu îl cunosc. Este corect modul in care ați adus in discuție aceste lucruri. Într-adevăr, nu este momentul oportun pentru modificarea Constituției și lipsesc din peisajul politic autohton specialiștii in drept constituțional. Ei există in România, insă nu sunt valorizați. Sunt alte probleme care vor intra in vacanță odată cu politicienii și vor reveni la toamnă. Oricum, nu prea cred că mai interesează pe cineva din interiorul clasei politice aflate la guvernare care sunt problemele reale ale poporului. Politicienii se enervează când aud de popor, lor le place să ne amintească mereu că pentru ei este importantă România, ca și când ar fi o entitate separată de care ei trebuie să aibă grijă. Poporul poate să dispară, să se evapore dar să plătească mai intâi taxe, impozite și cele mai mari prețuri din lume la energie electrică și gaze.
…ia d’-a’ci, dîn 1922:
https://www.banat.ro/academica/Vuia.htm
În 1923, nemernicul brătian și-a impus, ILEGAL ȘI NE-CONSTITUȚIONAL, zisa lui „constituție” (DE CASĂ, lăbărală, da’ apoi lăudată de mitici timp dă 99 dă ani, LA ORDIN, că ce bună, că ce democratică, că ce belgiană, că ce progresistă, că ce binevoitoare cu minoritățile (că de-aia au ajuns numeric la mai puțin de jumătate în numa’ 70 dă ani!), etc., cînd de fapt era simplu: ILEGALĂ și MINCINOASĂ!) prin votul unui șParlament dat de ALEGERI FALSIFICATE, și ce NU ERA ADUNARE CONSTITUANTĂ. Ce poate să ajungă un stat născut dintr-o hoție? …ce vede toată lumea, azi, și de aici, și din cele străinătățuri: UN STAT EȘUAT, definit astfel chiar de șeful Statului.
Că „istorie”, că „etape”, că „încercări”, că „conjuncturi vitrege internaționale”, astea-s povești! Ceva bazat pe minciună nu are cum să devină ceva normal. Degeaba au încercat Maniu în 1923 și în 1938
https://ziarultimisoara.ro/special/3028-memorandumul-lui-maniu-mai-actual-decat-oricand
, Ghibu în 1926, ȚĂRANII ARDELENI în 1928
https://ro.wikipedia.org/wiki/Mar%C8%99ul_asupra_Bucure%C8%99tiului
, alții în alte momente, că nimeni n-a putut corecta balkanizmu’ diktatorial anticipat de Vuia în scrisoarea din 1922!
Buduca, dar de Elodia ce mai stii?
Nea Buduca ramane un nostim infatigabil…Gaseste mereu cate un capat de ata pentru a desira aceleasi ghemotoace…Un adevar care nu-l poate contesta nimeni care totusi i-a scapat printre degetele preocupate de desirat ghemotoace este imposibilitatea de a-i compara pe bolsevicii legendati astazi in politica si structurile statului securist si bolsevicii cominternisti legendati in anii 1930…Unii, precum Argetoianu, combatand inca de la sfarsitul secolului XIX…
Cred ca a avut mai mult de spus decat a scris…
Textul pare un colaj „a la Frankenstein” – chestii interesante. altele – ciudate da’ parca fara cap si fara coada!