După un nărav al Iașilor, care nu rezolvă ceva, dar mușamalizează, unii îi iau la rost pe cei care fac publice plagiate la doctorat. Nu însă aceștia, care apără reguli sănătoase, sunt de luat la rost. Iar mulțimea celor care au pregătit onest teze de doctorat cu contribuții inovative nu ar trebui confundată cu impostorii.
Dată fiind gravitatea situației în care a ajuns doctoratul în țara noastră – plagiate tot mai multe și valoarea scăzută a numeroase teze de doctorat – mulți concetățeni îmi cer opinia. Unii au în minte faptul că reforma cuprinzătoare din 1997-2000, pe care am condus-o, a înlocuit învățământul socialismului răsăritean cu cel al unei societăți bazate pe libertăți și drepturi fundamentale ale individului. Dar, cum de orice reformă se agață neaveniți și profitori, sunt de dat explicații. În plus, degradarea instituțională, care s-a așternut în România după 2005, face ca și astăzi, în loc să se vadă cauzele, să se stăruie în confuzii.
Să lămurim mai întâi aceste chestiuni.
Putem purta oricând o discuție echitabilă, pe bază de fapte, despre sistemul de dinainte de 1989 și de după această dată. Opinia mea a fost din capul locului aceea că “învăţământul din ţările Europei Centrale şi Răsăritene, ca sistem, transmitea elevilor şi studenţilor cantităţi mari de cunoştinţe (multe depăşite), dar nu se ocupa nici de formarea abilităţilor de folosire a cunoştinţelor şi nici de crearea competenţelor generale; separarea disciplinelor era tradiţională (trimiţând mai ales la pozitivismul secolului al nouăsprezecelea), iar interdisciplinaritatea rămânea un deziderat pios; sistemul opera cu, într-o vreme în care internaţionalizarea educaţiei căpătase viteză; accentul se punea pe cunoştinţe generale, în momentul în care specializarea pentru a produce devenea dominantă; idealul enciclopedismului continua să fie urmărit, într-o epocă în care folosirea şi sporirea cunoaşterii deveniseră problemele cruciale; evaluarea cunoştinţelor se făcea cu învechite tehnici impresioniste; sistemul era eminamente centralist, majoritatea deciziilor de detaliu venind ; corupţia (la notare, la examene, la concursuri etc.) devenise obişnuinţă. Dar, indicatorul decisiv continua să rămână împrejurarea că sistemul de învăţământ acompania societăţi sărace sau cel puţin rămase în urmă faţă de restul continentului. Pentru conştiinţele lucide, era cât se poate de limpede că nu poate fi vorba de un sistem de învăţământ în ordine atâta vreme cât ţările respective continuau să rămână în urmă” (Andrei Marga, Die kulturelle Wende, Cluj University Press, 2004, p.542). Acest sistem reclama reforma. Ca ministru al educației naționale și în calitate de rector de universitate, am procedat la reformă neîntârziată și am decis în consecință.
Cu siguranță că și înainte de 1989 unii scriau tezele de doctorat ale altora. Numai că faptul s-a petrecut copios și ulterior, iar unii dintre cei care scriau tezele altora au și fost răsplătiți, chiar cu ambasade și demnități. În mod sigur au fost și plagiate. La drept vorbind, și un singur plagiat este intolerabil. Dar, din rațiuni deja cunoscute, între care restricționarea admiterii, compromiterea doctoratelor nu atinsese încă proporții, iar plagiatul nu era pe tapet nici în primii ani de după 1989.
În mai 2000, grație reformei învățământului făcute, România a încheiat negocierile pe capitolul “Educație și formare profesională” – primul capitol închis de țara noastră în negocierile de aderare la Uniunea Europeană. Înnoirile care au făcut posibilă închiderea au fost numeroase. În universități, de pildă, schimbarea admiterii erei postbelice, transferând-o în competența universităților (Ordin ministerial 19776, 1997), înființarea oficiul burselor de studii în străinătate, aplicarea de programe internaționale, finanțarea globală a universităților, compatibilizarea cercetării cu sistemul international, reorganizarea lectoratelor în străinătate, organizarea centrelor de excelență științifică în universități, reglementarea standardelor și a calificărilor universitare, învățarea limbilor moderne, revenirea în țară a specialiștilor, regimul contractual al burselor de studii în străinătate, aducerea de specialiști străini în comisii de doctorat, crearea școlilor de studii avansate, formarea centrelor de transfer tehnologic, echivalarea internațională a diplomelor românești, erau doar primele măsuri pe care le-am luat și reglementat legal corespunzător în materie universitară, ca ministru al educației naționale (vezi lista completă în A. Marga, Anii reformei. 1997-2000, ediția a II-a, EFES, Cluj-Napoca, 2006). Cadrul reformei cuprinzătoare a calificărilor universitare era stabilit la nivelul internațional de la acea oră. Întregul pachet al măsurilor de reformă a întrunit evaluări internaționale ce nu s-au mai repetat.
Nu am fost adeptul multiplicării fără suport a conducătorilor de doctorat. Multiplicarea a fost o măsură impusă prin Legea învățământului din 2011 și a slăbit profund sistemul doctoral din România. În opinia mea, nu pot conduce doctorate cei care nu au făcut cercetări relevante în specialitate și nu au propus soluții. Articolele în reviste de calibru sunt esențiale, dar mulți au articole ISI, însă au rămas cercetători banali pe subiecte triviale! Mai nou, poți fi și profesor universitar, dar să nu fi făcut de fapt decât predare și, eventual, o cercetare de valoarea unei gimnastici – se poate bănui la ce nivel!
Am fost pentru conducători de doctorat veritabili – adică legitimați de descoperiri personale și creație în investigațiile lor. Aceștia pot funcționa, în calitate de conducători științifici, în universități propriu-zise, care au autoritate profesională recunoscută. Altfel, se mimează doctorate.
În multe țări, doctoratul este rezervat doar universităților în accepțiunea riguroasă. Altfel spus, la noi nu este nevoie și nu se justifică acordarea de doctorate de către unități din afara universităților propriu-zise. Cum se vede ușor, abundă acum autorizarea birocratică, dar lipsește legitimarea profesională a multor conducători de doctorat.
Am fost adeptul trecerii validării doctoratelor, după susținerea publică, în subordinea universităților propriu-zise. Desigur, fără ca aceasta să însemne parohialism! Precum în Germania și în multe alte țări, universitatea – prin consiliul profesoral al facultății respective și senatul universității, sau din însărcinarea lor – validează doctoratele. În acest fel, se creează și răspunderea pentru doctorate. Altfel, se comit falsuri în fel și chip, exemplele fiind nenumărate, iar răspunderea se diluează.
De pildă, un ministru actual, de altminteri absolvent șters, a susținut nu demult un doctorat într-o universitate de prim plan, ce și-a declinat tacit răspunderea, cu o lucrare pe domeniul energiei, sub conducerea unui istoric,fără ingineri în comisia de susținere. Iar acum, sub presiunea discuțiilor privind plagiatul, se spune că lucrarea este “la secret”! Contrar sensului doctoratului!
Nu se puteau rezolva toate dificultățile universităților în câțiva ani (1997-2000) de reformă. Dar cadrul și modul de abordare în continuare erau create. Axele reformei angajate și aplicate atunci – compatibilizarea europeană de curriculum, relansarea cercetării științifice pe formula “problem-solving”, interacțiunea cu mediul înconjurător economic, social, cultural, normalizarea infrastructurii și electronizarea, descentralizarea și crearea autonomiei instituționale, forme sincrone de cooperare internațională (p.24) – au fost adecvate. Din ceea ce s-a atins atunci se trăiește și azi, în pofida distrugerilor care au avut loc, ca urmare a incompetenței decidenților și a abuzurilor de tot felul.
În orice caz, explozia plagiatelor a venit după 2001. Ea a fost favorizată, după părerea mea, de trei fapte.
Primul a fost înțelegerea tot mai greșită a autonomiei universitare. În România, aceasta a fost compatibilizată european prin legea din 1995 și reglementările din 1997-2000. Dar, după acești ani, ea a fost folosită pentru relativizarea exigențelor. Apoi, Legea învățământului din 2011 a adus o falsă liberalizare (de fapt, o liberalizare în favoarea unor grupuri și persoane!), pe improvizațiile portocaliilor politici, și a făcut din autonomie o caricatură. Ca efect, chiar și în universități de referință, cum se poate verifica ușor, s-a ajuns la cea mai mare corupție din istoria din țară.
Al doilea fapt ține de conceperea greșită a ceea ce înseamnă a fi universitar. S-a priceput tot mai puțin, spre zilele de acum, că a fi universitar înseamnă a avea pregătire de vârf, viziune și soluții și a răspunde de starea și nivelul domeniului pe care-l ilustrezi din societate, și nu doar a ocupa o funcție de predare.
Al treilea fapt a fost acordarea, din 2001 încoace, de conducere de doctorat la tot felul de instituții ale Securității, ale poliției, ale armatei. În alte țări, nu s-a făcut așa ceva. În mod normal, aceste instituții au alte preocupări. Cine vrea doctorat se adresează universităților propriu-zise! Doar în România au apărut tot felul de nulități profesionale, cu pieptul bombat de profesuri de carton și doctorate de doi lei, care se manifestă, cum s-a și văzut, în sufrageriile demontării democrației!
Fiindcă la noi se mai discută (de fapt, se perorează!) ce este un plagiat, să nu amânăm răspunsul. Plagiat este preluarea de fraze din scrierea unui autor fără a-l cita. Nu este plagiat preluarea de formulări conceptuale (de pildă, definiții în uz) sau formule (precum teoremele consacrate), ce țin de cultura universală a disciplinei. Dar este plagiat preluarea de fraze fără a cita sursa lor. Iar când se preiau pagini întregi, plagiatul este cu atât mai gros!
Să ne amintim, în contrapondere, un obicei anglo-american clasic, de salutat – să indici ceea ce este datorat altor autori și scrieri, ca obligație legală. Ea derivă, în fond, din dreptul de proprietate intelectuală.
De ani buni deja, din păcate, are loc scăderea continuă a nivelului profesional, încât România nu mai poate rezolva pentru ea nici ceea ce rezolva acum douăzeci de ani. În plus, emigrația de valori, reale sau potențiale, este gravă – azi multe capete pregătite și persoane cu bună calificare manifestă dorința plecării din țară. “Fuga tinerilor de propriul sistem universitar” este o realitate nouă, prin proporții, în istoria țării.
În orice caz, azi sunt reunite multe motive pentru a privi situația doctoratului mai profund. Folosesc ocazia pentru câteva observații.
Este de admis că devoalarea plagiatelor este abia la început. Deocamdată s-au mediatizat plagiate la o mână de persoane cu roluri publice. Un fost demnitar de Cluj era uimit când a fost chestionat despre copierea altor cărți în lucrarea sa de doctorat. El spunea că așa știa el că este normal și nu înțelegea că plagiatul este interzis. Ne dăm seama că această mentalitate nu a fost izolată.
Cineva susținea recent că plagiatul nu ar fi fost interzis în anii trecuți și că abia azi se face caz. Este fals! Plagiatul a fost oricând interzis. Că s-a mai practicat, a fost contra normalității. Îmi închipui că nici să intri cu mașina în șanț nu este interzis, dar este cel puțin de bun simț să nu o faci.
Plagiatul este furt – precum sustragerea de resurse, postul obținut prin nepotism, privatizare frauduloasă, venituri necuvenite și altele. Nicăieri în lume nu se listează în legislație toate furturile, dar toate sunt interzise.
Nu este argument nici alegația că altădată nu erau regulile de acum. Înainte erau reguli mai aspre și onoare mai multă la doctoranzi. Dar și dacă nu scrie nicăieri să nu furi, o persoană de onoare nu fură.
Îngrijorător în învățământul superior din România este azi, între multe altele, faptul că plagiatul a deveni obișnuință pe trepte de pregătire universitară prealabile doctoratului – la referate de seminar și lucrări de licență sau masterat. O asistentă mi-a semnalat nu demult – recunosc că am fost surprins – cum se copiau texte de pe internet la licență! Între timp, copierea a devenit sport popular!
Se plagiază în neștire – doctoratul este, la drept vorbind, doar o culminație! La fel de gravă este împrejurarea că se citește tot mai puțin – în general, dar și în universități. Într-o universitate de referință, o profesoară îmi spunea zilele trecute că, prin reglementările instituției, nu mai există permisiunea să se dea bibliografie studenților decât cel mult 15 pagini pe săptămână la o disciplină! Or, lectura puțină și restrânsă și plagiatul merg mână în mînă!
Cultura teoretică a doctoranzilor – dar și a conducătorilor de doctorat – este în cele mai multe cazuri anacronică. Nu se cunosc scrierile recente din domeniu, nici metodologiile și interpretările noi și sensul lor. Desincronizarea în specialitate, dar și a culturii teoretice domină scena. Nici nu mai discutăm aici ruptura dintre subiectele celor mai multe teze de doctorat și nevoile stringente ale economiei, tehnologiei, instituțiilor și culturii țării! Această ruptură, fiind și ea gravă, face ca cercetările doctorale să contribuie infim la starea țării.
Școlile doctorale, care se invocă azi, au sens unde sunt personalități cu operă proprie, care întreprind cercetări. Unde nu este operă de autor, unde nu se fac cercetări, pot fi, în condițiile date, profesori, dar nu se conduc doctorate.
La noi, au ajuns să predea în școlile doctorale și începători. Adesea se predau cunoștințe generale ce trebuiau însușite deja la licență sau masterat. Pe de altă parte, așa cum funcționează unele școli doctorale, poți promova, ca doctorand, disciplinele din școală și să rămâi profesional o nulitate. Scurt spus, o selectivitate mult schimbată a celor care predau în școlile doctorale și a programelor este indispensabilă.
O soluție de ieșire din compromisurile acordării doctoratului, care să dea rezultate, presupune azi mai mulți pași. Îi enumăr doar.
Am în vedere: adoptarea unui articol de lege care să asimileze și explicit plagiatul cu un furt; luarea unei decizii de verificare generală, ca să se știe exact pe ce doctori veritabili se poate conta în țară; redesenarea rețelei de acordare a doctoratelor prin revenirea acordării titlului de doctor în universități semnificative sau în universități specializate legate de domenii în care România poate fi competitivă (inginerie, medicină, agricultură, petrol și gaze, minerit, silvicultură, alimentație, arte); normalizarea listei conducătorilor științifici de doctorat; reconfigurarea traseului de pregătire a doctoranzilor.
Asemenea măsuri par severe. Ele sunt realiste și nu sunt evitabile decât cu prețul perseverării în compromisuri. În joc nu este de fapt doar doctoratul, ci sunt calificările universitare – chiar titlurile universitare. De aceea, ieșirea din situația actuală cere o reformă lărgită și chibzuită a calificărilor universitare.
Hartia conteaza nu munca de la doctorat
Mulți doctori și puține idei. Numeroși profesori care dau doctorate și sărăcie în creștere. Instituții bombastice și tehnologie pe butuci. Cam acesta este peisajul.
1.Cine scoate subiectele pt tezele de doctorat si ce argumente au? Cui si la ce folosesc subiectele acelea? 2.Cine acorda titlul de doctor si ce argumente au? Ca, NU-SI acorda nimeni singur acest titlu. 3.Cine, cand, cum si la ce au folosit tezele de doctorat? 4.Cum stabilesti plagiatul pe baza procentajului de cuvinte care au aparut si in alte lucrari? Cred ca nici babuinii nu ar proceda asa. Ce faci cu o teza „plagiata” 90% care, pe ultima pagina rastoarna tot ce s-a stiut pana atunci?
Atata timp cat NICIUNUL dintre „scriitorii” pe marginea acestui subiect nu scoate o soapta despre aceste chestiuni, e clar ca se striga doar lozinci si sunt atacati doar cei care sunt stabiliti ca tinte ale cuiva, nicidecum nu se urmareste eradicarea hotiilor si a minciunilor.
Care este procentul de ‘contribuții inovative’ din ‘mulțimea celor care au pregătit onest teze de doctorat’, altfel spus, ‘opere’ de pus ín bibliotecá care, la o adicá, pot beneficia de metoda ‘hocus-pocus’. In topic : covârșitoarea parte a celor cu realizári ín inventicá nu au fost deținătorii unor astfel de titluri.
Ce vreți , intr – o Lume cit mai globalizata “ a plagia “ înseamnă tot mai mult “ a te lasă influențat “.
Așadar , pentru a nu ne invirti in jurul cozii cum face câinele și Presa din România , ar trebui impuse TESTE pentru a cerceta și certifica doctorandul împricinat .
Un fel de Test Pisa pentru doctori controversații .
Cine se opune ?
Păi cum să-ți explic ca să pricepi, cum că in romania nu se face școală, DE NICIUN FEL,.Poate ceva in clasele elementare unde invățătoarea mai are ceva competențe, iar copiii sunt prea mici s-o prindă de fund,..In rest se duc la școală pentru gașcă, pentru educația sexuală din wc, sau trafic de droguri..Nu le știi ?? Nu le vezi ??? Iar profa sap profu sî zică mersi că au mai scăpat și ora asta de o bătaie,.In rest ”meditații”,. ortodoxe. Adică te meditează cel care trebuie să te admită la facultate,. Deci știi din timp subiectele,.Anii trec și ai o diplomă, cu care nu știi ce să faci,.ești nimeni in drum cu capu sec..Trăiești pe banii babacilor și poate te faci șofer, de taxi sau tir,.De șparanghel, e mai dificil,.chiar și fără bac.. Dottoratele sunt pentru cei care fac bacul in două luni la vârsta de 45 de ani, la pensionare.. și fiind de incredere in politic, are drept la un dottorat,.cu banii aferenți,.Deci pe scurt cam asta e educația românească,..
Ideea de doctorat a devenit derizorie.
Legea din 1995, a lui Andrei Marga, a decis introducerea examenului de capacitate, elaborarea unui nou Curriculum Naţional (clasele I-IX), manuale alternative, înlocuirea trimestrelor cu semestrele.
Androneska a decis în 2001 extinderea învăţământului obligatoriu de la 8 la 10 clase, susţinerea Capacitatii într-o singură sesiune, inclusiv atribuirea unei noi denumiri pompoase : teste naţionale.
O schimbare majoră a fost apariția învățământului privat
Metodele educative nu s-au schimbat în totalitate. Se mai folosesc metodele bazate pe reproducere a informației, mai putin , metodele activ-participative, menite să dezvolte creativitatea și gândirea critică.
O lovitura grea data economiei romanesti, au dispărut școlile profesionale, generând o criză a forței de muncă și a dispariției unor meserii
In domeniul universitar România a „adaptat“,absolut mecanic, sistemul european de educaţie universitară așa-numit Bologna (aproape toate domeniile de studiu căzînd sub incidenţa aritmeticii 3+2+3 (trei ani licenţă, doi masterat, trei doctorat) peste noapte, fără nici un fel de proiecţie prealabilă asupra metodelor, asupra efectelor .
Referitor la criza doctoratelor,indrumătorul de doctorat, în România, e un semi-zeu
de universitate și riscă să fie un impostor. Riscul mic în cazul materiilor științifice și enorm în cazul materiilor politice reinventate după 1989:dreptul, științele sociale și umane. Și cum impostorul (ex „conducatorul de atelaj doctorate”Gabi Oprea)nu e întreg dacă nu e și monopolist, legile și regulamentele sunt interpretate la noi astfel ca doar unii să fie îndrumători de doctorat.Doctoratele de azi trebuie corelate cu damigenele și porcii de Crăciun,mieii de Paste,etc.
concluzii:
-o teză ca a lui Victor Ponta era posibilă dacă toată comisia era o fraudă
-dupa 30 de ani de ‘reforma”este mai important sa citezi decat sa citesti, calitatea pregătirii a scăzut
„Hartia conteaza nu munca de la doctorat” … GRESIT !!!
DECLARATIE profund GRESITA … a „unor nimicuri ANALFABETE” care nu au LUCRAT (NICIODATA) la ELABORAREA doctoratelor lor … neputand sau nevrand … adica … FIIND prea STUPIZI si/sau prea LIMITATI in „gandirea” lor cea DERIZORIE !!!
ASADAR … MUNCA la doctorat conteaza mai mult decat HARTIA (patalamaua) !!!
Iar DECIZIA FINALA (HARTIA/patalamaua de ACORDARE a DOCTORATULUI) este INTOTDEAUNA … SEMNATA, PARAFATA si ACORDATA in mod OFICIAL de catre CNATDCU (Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare) … organism OFICIAL al Ministerului Educației, care își desfăşoară activitatea în baza prevederilor Legii educaţiei naţionale nr. 1/ 2011, cu modificările și completările ulterioare. (Sic !)
Fekete Tulipan, te lasă memoria și nu observi ce se discută aici. Informațiile din auzite nu te ajută să și cugeți ce zici. Legea din 1995 a fost sub alt ministru, domnul Andrei Marga a preluat ministerul abia în 1997 și a plecat din minster la începutul anului 2001. Școlile profesionale, marota băseilor, trebuie discutate cu doamna Andronescu. Aici se discută despre doctorate, căci învățământul este ramificat. Se vede că nu ai contact cu domeniul decât din auzite. Bologna s-a aplicat mecanic în România cu legea din 2004 și ministerul din 2005. Nicăieri în Declarația de la Bologna (1999) nu este formula 3+2+3. O formulă inventată de Anglia și preluată după 2002, mecanic, de alte țări. Azi, Germania, Vaticanul etc. aplică Bologna, dar nu și formula 3+2+3. Este la mintea oricui cu cap normal că nu reforma este cauza degradării. În 2000 România a fost adusă, prin reformă, cu la nivelul Poloniei, Ungariei, Austriei. Cehiei etc. Așa a și fost evaluată național și internațional atunci.Apoi România nu a mai făcut reforme, ba a distrus și ce a agonisit și a ajuns unde este. Restul este folclor. Despre plagiate și lucruri slabe articolul Compromiterea doctoratelor este clar și ar trebui luat aminte. Analiza serioasă nu poate fi înlocuită de vorbe la întîmplare.
@ doru popescu, Și ?? Și ??… Devreme ce ai dottorate semnate și paratate, de cine trebe și evident furate, devreme ce ai chiar academii de oferit dorttorate,. Devreme ce ai LUCRĂRI ȘTIINȚIFICE scrise la umbră deasă și sub pază…Ce puii mei vrei să insinuezi bre ?/Că ar fi măcar o urmă de cultură, cunoștințe, corectitudine in ceea ce se execută de către români ?
Măsurile propuse sunt corecte, dar în contextul actual, din păcate, prea puțin realiste deoarece presupun în primul rând voință politică.Și de unde să vină această voință politică? De la un parlament sau de la un guvern sufocat de absolvenți de facultăți particulare sau de colecționari de diplome dubioase? Poate că ar trebui mai întâi o lege care să condiționeze accesul în parlament sau într-o funcție ministerială de dovada unor studii liceale și universitare foarte serioase prin absolvirea ca premianți ai unor școli de înalt prestigiu. Nu poți face parte din elita politică dacă înainte de a intra în politică nu ai fost în elita liceenilor și a studenților. Dar,evident, și aceasta este tot o propunere nerealistă.
Scriem altfel : nemaipomenitii dottori sint fabricati de inalte cadre universitare .Este bine ?
hai sa vedem procedura pe care onoratul Andrei Marga nu o evidentiaza. pai se alege un conducator de doctorat de catre un candidat. acesta trebuie sa prezinte seminare publice de etapa de mai multe ori in prezenta conducatorului de doctorat si a unor referenti. Accentuez PUBLICE. dupa ce sint prezentate public mai multe seminare de etapa de catre candidat, se elaboreaza teza care este PUBLICA. Dupa ce teza a fost publicata se sustine teza in fata unei comisii de referenti intr-un seminar PUBLIC! Daca doctorantul obtine aprobarea comisiei dupa sustinerea publica se poate obtine titlul de doctor dupa examinarea de catre ministerul invatamintului. Acum sa-mi spuna cineva cum pot sa existe impostori ? cu complicitatea sau sustinerea celor care participa la examenele de etapa si la sustinerea tezei? cu complicitateasau sustinerea membrilor comisiilor de examinare de etapa si de sustinere finala? cu complicitatea ministerului care da ok-ul final? oare domnul Marga nu trebuia sa vorbeasca despre toate acestea in loc sa ne abureasca cu vorbe si iar vorbe?
CNATDCU (organism OFICIAL al Ministerului Educație) este RESPONSABILUL cel FINAL si OFICIAL (ca semnatura si parafare) care TREBUIE sa caute CONTINUTUL de cultură, cunoștințe, corectitudine in ceea ce execută FIECARE dintre DOCTORATELE românilor in CAUZA !
Asta deoarece CNATDCU este SINGURUL ABILITAT (OFICIAL), posedand comisii SPECIAL organizate de VERIFICARE pentru fiecare DOMENIU in care sunt elaborate doctoratele in cauza !
Mai dragutilor, Romania plateste anual pentru smecherii cu doctorate in stiinte „copy-paste” vreo 100 de milioane de euro anual! Si doctorului in stiintele razboiului american pe pamant strain Ciuca, statul roman esuat i-a crescut pensia la 22.000 ron net/luna de parca ar fi magistrat sorosist (Dumnezii mamii lor pe pamantul galben)! Nu mai vorbesc de sotia toamajor cu spritu haret/dimitrie cantemir etc la baza cu 5.000 lei noi net pensie nesimtita/luna! Traiasca luluta care se sacrifica europen pentru a scapa de parnaie hotii romani! Numai oskar-uri( lucrari de exceptie conform Johannis, 50% la functia de baza) pe toata linia de plutie a crucisatorului Moskva!
Orice DOCTORAT are multe NIVELE de VERIFICARE de cultură, cunoștințe, corectitudine in ceea ce se execută in acel DOCTORAT:
1. DOCTORANDUL (care trebuie sa aiba cel putin 3 lucrari publicate in reviste INTERNATIONALE de specialitate cotate ISI !)
2. PROFESORUL coordonator de doctorate, specialist in domeniul lucrarii (doar CNATDCU acorda acest titlul OFICIAL!)
2. COMISIA de EXAMINARE a DOCTORATULUI (formata din 3-5 specialisi in domeniul lucrarii)
3. PUBLICUL din SALA de SUSTINERE a DOCTORATULUI (sustinerea TEZEI de DOCTORAT trebuind sa fie OBLIGATORIU publica !)
4. DECANUL facultatii la care se sustine DOCTORATUL (intarit de semnatura si parafa sa!)
5. RECTORUL universitatii la care se sustine DOCTORATUL (intarit de semnatura si parafa sa!)
6. CNATDCU care in mod OFICIAL, APROBA, SEMNEAZA si PARAFEAZA acel DOCTORAT, EMITAND si „patalamaua” (DIPLOMA de DOCTORAT).
ASA CA … daca CINEVA ar avea ceva dubii asupra acordarii unui DOCTORAT … poate sa faca parte din PUBLICUL (avizat sau nu !) din sala de sustinere PUBLICA a doctoratului in cauza !!!
Dupa, cine nu a facut parte din acel PUBLIC … trebuie sa isi zica, OFICIAL, doar „mia culpa” si sa „inghita in sec” !!!
Nici un doctor din asta nu stie cu sa construiasca toalete in scoli pentru copii ?
ASA CA … daca CINEVA ar avea ceva dubii asupra acordarii unui DOCTORAT … poate sa faca parte din PUBLICUL (avizat sau nu !) din sala de sustinere PUBLICA a doctoratului in cauza !!!
Mai ales ca … la sfarsitul SEDINTEI de SUSTINERE publice a doctoratului in cauza … DECANUL zice (precum popa la nunta) FRAZA … „mai are cineva ceva de ZIS sau de CONTESTAT” la acest DOCTORAT ???
De abia dupa acest ACCEPT tacit al PUBLICULUI, Comisia de DOCTORAT se RETRAGE, din SALA in care s-a sustinul public doctoratul, pentru a DELIBERA, privind acceptul SI al Comisiei privind acel DOCTORAT !!!
Dupa, cine nu a facut parte din acel PUBLIC … trebuie sa isi zica, OFICIAL, doar „mia culpa” si sa „inghita in sec” !!!
Si mai este ceva …
DATA, ORA si SALA de sustinere PUBLICA a DOCTORATULUI in cauza se AFISEAZA cu cel PUTIN o LUNA inainte, fiind afisata atat la avizierul Facultatii la care se sustine acel doctorat, dar si la avizierul RECTORATULUI de care apartine acea Facultate!
Iar, in vederea sustinerii PUBLICE a doctoratului, DOCTORANDUL trebuie sa EDITEZE un REZUMAI (de vreo 30 de pagini) al tezei sale de doctorat, care TREBUIE PUS (tot cu o LUNA inainte!) la dispozitia TUTUROR doritorilor sa participe la acea sustinerea PUBLICA !
Iar, in vederea sustinerii PUBLICE a doctoratului, DOCTORANDUL trebuie sa EDITEZE un REZUMAT (de vreo 30 de pagini) al tezei sale de doctorat, care TREBUIE PUS (tot cu o LUNA inainte!) la dispozitia TUTUROR doritorilor sa participe la acea sustinerea PUBLICA !
Ma bucur ca domnul profesor vrea sa dea explicatii. Desi sunt poate tardive, intelegem ca nu a fost estimat, nici macar intrezarit, haosul care a intrat in sistemul de invatamant prin adoptarea Bologna. Toate institutele au devenit „universitati” iar toata tara s-a umplut de „profesori” iar apoi au curs „doctoratele”.
Motorul ” doctorizarii” a fost sistemul de stat unde s-au dat bani grei pentru angajatii : doctorizati”. Adica nivelul de salarizare are legatura cu diplomele si nu cu priceperea persoanei. Trebuia sa strigati din toate puterile, pentru ca puteati face ceva!
@ doru popescu, Explică astea lui ciucă, dănciucă, peștele din guvern,. Sau explică izmenarului oprea de cum să procedeze,.Să vezi concediu gratis in ținuturi mai calde..
Prima și cea mai urgentă măsură, este diminuarea drastică, prin lege, a sporurilor pentru doctoranzi. (Probabil vor sărăci mulți.) Să vedem câți și cine sunt cei care se vor simți nedreptățiți. Pe de o parte se va face o mare economie la buget iar pe de alta, vor tăia elanul celor care pot deveni doctori pe, și pentru bani.
Stefi, te înșeli. Bunăoară, nu Bologna a transformat institutele de învățămînt superior în universități. Citește Declarația de la Bologna și ai proba. Tranformarea au făcut-o banii europeni: aceștia au fost puși la dispoziție sub condiția de a fi universitate.Atunci, mai ales în România, dar nu numai aici, toate au devenit universități. Nu este adevărat nici că indemnizația explică puzderia de doctoranzi. Ca să fiu clar, nu este nevoie de indemnizație – doctorul având alte avantaje față de nedoctor.Indemnizația explică puzderia pe o parte micuță. Puzderia vine din voința de a intra în politică și din acordarea conducerii de doctorat la poliție, armată, servicii secrete. Cum bine zice articolul Compromiterea doctoratelor, așa ceva nu este în alte țări. Necazurile vin și din neștiința de a reforma, din 2001 încoace.
Da. De acord ca sistemul de invatamant de tip Bologna cu trei nivele (Bc.D, Ms.D, Ph.D, respectiv, absolvire de facultate, masterat, doctorat) in doar 10 ani (sic!), este prea „rapid”, nelasand candidatului „timp suficient” de a se forma (Bc.D), a se incadra in domeniul sau de activitate (Ms.D), precum si de a performa (suficiet de mult) in domeniul sau de activitate (pentru a putea publica/performa suficient de mult in acel domeniu, pentru a isi incropi materialul necesar tezei sale de doctorat/Ph.D) !
De fapt un specialist de „prima mana” se poate forma in peste 15-20 ani de activitate (SUSTINUTA !). Daca incepi o facultate din prima (la 18 ani), trebuie sa adaugi o facultate (de 3-6 ani/Bh.D; 6 ani la medicina), urmand o faza de masterat (de 2-10 ani/Ph.D; 10 ani specializarea in medicina) si o faza de doctorat (de alti 3-5 ani) se ajunge la o varsta de sustinere a tezei de peste 28-38 de ani (38 de ani tipic pentru medicina). O prea mare diferenta de varsta !
In armata, precum si in sistemul de forta, varsta de pensionare este insa de 45 de ani. Asa ca, de ex. un medic militar mai are doar 7 ani de activitate post-doctorala, in care Statul sa mai poata benificia de aportul sau !
Dar daca, in politica, impui ca obligativitate un Ph.D, te trezesti ca toti politicienii sa fie trecuti de 30-40 de ani.
Cati dintre politicienii (cu Ph.D asumat pe bune) au sub 25-30 de ani ? MULTI …
Asa incat … cand … cum … si de ce … au obtinut acestia „doctorate” pe bune ??? Asta este o alta intrebare …
Totul tine de numarul de „rezultate notorii/articole ISI” pe care TREBUIE sa le OBTINA o PERSOANA … INAINTE de a se INSCRIE si de a fi ACCEPTAT la doctorat.
Altfel, TOTUL devine prea SUBIECTIV, si nu poate fi CONTROLAT.
Dar si numarul de „rezultate notorii/articole ISI” pe care TREBUIE sa le OBTINA o PERSOANA pentru a se inscrie la doctorat … depinde si de factorul SUBIECTIV … al ALTORA (din aceeasi institutie, tara, strainatate) care ITI pot INSUSI si APLICA mai repede REZULTATELE pe care persoana in cauza le-a PUBLICAT !!! Si te trezesti ca tu esti plagiatorul (in lucrarea ta de doctorat) … in timp ce aceia care ti-au FURAT si INSUSIT „ideile tale” … sunt numiti ca cei PLAGIATI !!! Adica HOTII striga „hotul” ! Sunt EXTREM de MULTE exemple pe plan mondial de astfel de HOTII !
Bre,situatia e mult mai creata in ,,Romania Educata,,de a recunoscut si alde Klausica ca sta cocotat pe un stat esuat..Ghinion.Pana la doctorat se trece prin scoli ,pas cu pas,unde la catedre au fost primiti mangafale de au picat la titulatura cu note de 2 si 3 din lipsa de personal.E la mintea cocosului cu nu poti face performanta scolara cu niste dascali care nici ei nu stiu ce predau si ca rezultat invatamantul rumanesc decade de la an la an.Pas cu Pas.Rominia euriopeana,Rominia norr-maaa,Rominia lucului binee fecut.Hi..hi..hi..dragii miei rumani.Ghinion.
Ursul Mare Ești subiectiv, pentru că ești unul din cei care urăște românii și România din toată inima. În timpul pandemiei, tu și alți analfabeți ați promovat obsesiv argumente ale „specialiștilor” occidentali care au transformat o răceală obișnuită într-o infecție letală, paradigmă bazată pe cercetări incomplete, interese conflictuale și nonsensuri pseudoștiințifice; argumente care au fost distruse pe parcurs unul dupa altul iar voi nu ați actualizat asta niciodată în mințile voastre dense, continuați să delirați misticismul nazist-sanitar pseudoștiințific cu orice minge (ocazie) vi se ridică la fileu de către aparatul de propagandă oficial (Sursa). Las-o jos că măcăne și învață să formulezi corect o propoziție și să folosești corect limba română pentru ca e culmea hazului să critici învățământul românesc în dialectul tău stricat (argou de văgăună).
Bai nene , singura si cea mai la indemina solutie de a indrepta aceasta porcarie – PORCARIA DOCTORATELOR – ESTE desfiintarea sporului de 30 % ! Asta se face prin OUG sau LEGE ! Dar pt. asta trebuie ca poporul sa intre peste ei !
„Educația” este în mare parte un test de memorie, cu informații aprobate de Sistem. Este recompensată inteligența academică iar inteligența emoțională și raționamentul critic sunt ignorate/suprimate și nu se face niciodată aluzie la asta. Exemplul clasic este o educația medicală, unde mii de medici „bine educați” „foarte inteligenți” (din punct de vedere academic) sunt formați în fiecare an, crezând o mulțime de minciuni, pentru a menține dogma profitabilă financiar pe drum. Inteligența adevărată este complex intuitivă, nu academică, inteligența emoțională valorează mai mult acum decât cea academică. Citind-o pe Carla Emery, realizezi că oamenii inteligenți (în sens academic) și oamenii cu memorie bună sunt ff ușor de hipnotizat (brainwash). Așa că „încărcarea de fapte” este o parodie a educației. Chiar și pregătirea mai riguroasă în observație, experimentare, analiză a rezultatelor pe care omul de știință contemporan o primește lasă totuși un om străin de el însuși. Nu-i permite să înțeleagă legile propriei ființe, limitările impuse de tipul său, natura forțelor și energiilor care lucrează în el, posibilitățile disponibile sub forma altor moduri de conștiință. Pentru a realiza aceste lucruri, are nevoie de o formă de educație foarte diferită, una menită să-i dezvolte tot potențialul ființei sale și nu doar să-și sporească depozitul de „biți” (în sens informațional) sau să-și întărească capacitățile pur intelectuale. Robert S. De Ropp (The Master Game)
„În multe țări, doctoratul este rezervat doar universităților în accepțiunea riguroasă. Altfel spus, la noi nu este nevoie și nu se justifică acordarea de doctorate de către unități din afara universităților propriu-zise. Cum se vede ușor, abundă acum autorizarea birocratică, dar lipsește legitimarea profesională a multor conducători de doctorat.”
😀
[multi vad putini pricep ! 99.99% azi … „doctoratul” e doar o … fala ! Nu mai e demult o distinctie a unuia atestat ca poate sa invete pe altii …sa chiar gandeasca ALTFEL decat el …candva !]
Mishteaux spune …fara a face un doctorat din asta ca …Le Pen va ajun ge preshedinta ! O spune cu siguranta erudit-profesionala a unuia care stie ce spune !
Si
lasa ca „tema pentru acasa” doctorilor romani recenti sa cerceteze-universitar …de unde-i vin straniu-punctualele „inspiratii” !
😀
maxtor crede ca toate „ashezamintele de cultura” de tip party
nu sint decat bordele de infractori.
@mishteaux as vrea sa stiu ce mai cred azi, intre timp …
aia de la RAND Corporation
despre primul tau doctorat-pe-bune … (inca ne-secretizat !)
Inca valabile … algorithmele statistic predictive … deduse din analiza factorial-abstracta a informatilor para-certe ?
😉
[vom vedea daca-i inca bati la toti indicii …iclusive VOLUMUL TORACELUI …in 24 Aprilie-ul parizian 😉 :* ]
S.
„baba cloanta spune:
16 APRILIE 2022 LA 14:19
Bai nene , singura si cea mai la indemina solutie de a indrepta aceasta porcarie – PORCARIA DOCTORATELOR – ESTE desfiintarea sporului de 30 % ! Asta se face prin OUG sau LEGE ! Dar pt. asta trebuie ca poporul sa intre peste ei !”
ASTA …ar insemna sa arunci copilul imbaiat impreuna cu apa in care l-ai spalat !
Gandeste si pe urma …trancane ! Repetentule ! 🙁
🙂
90 la sută din doctorate sunt niste facaturi copy paste , nu ar fi o problema dar cei care au doctorat primesc beneficii in plus la salar, eu propun eliminarea avantajelor materiale și nu au decât s facă copy oaste la orice lucrare
„ a înlocuit învățământul socialismului răsăritean cu cel al unei societăți bazate pe libertăți și drepturi fundamentale ale individului.” Care dintre celel două sisteme „a dat” cel mai mare procent de analfabeți funcțional ?La ce a lăcomit „ implementatorul „revoluției„din 1989 ? Nu la produșii -învățământului socialismului românesc -???De când nu ați mai stat de vorbă cu liceenii,cu abandonanții școlii , domnule cel mai profund ministru educațional???
repetitio est pater … : Nu stiu cine naiba te crezi – nu esti in stare de un nyck decent – dar esti superficial si batos pretios nevoie mare ! Ideea este simpla , doctoratul este o masura a competentei tale si este bucuria ta ! Nu pt. 30% o faci , si nici pt. mai putin . Vorbesc pt. cei putini cu doctorate adevarate . Sarlatani falsificatori de doctorate nici nu intra in discutie . Mai citeste odata comentariul subsemnatului . Si Sa ma scutesti de raspunsul tau !
Pui întrebări justificate în generalitatea lor, Just. Numai că trebuie adresate în altă direcție. Știu lucrurile fiind implicat în deciziile de atunci. Cum se poate citi și în articolul Compromiterea doctoratelor, scopul reformei din 1997-2000 a fost aducerea României educaționale la nivelul competitiv. Reforma din 1997-2000 a creat șanse și a lărgit învățarea – fiind vorba de a ieși din condiția de țară săracă. În acei ani, a început lupta cu abandonul școlar, care a fost preluat în 1997 la 8%, dar a fost adus în jos, în anul 2000, la 3,5% dintre elevi. Astăzi abandonul școlar este de 14%. În 1997-2000 a început normalizarea efectivului de studenți în populația țării – România fiind în 1989 pe locul ultim în Europa. Efectivul s-a triplat în trei ani, prin autonomia acordată universităților. Din 2000 ponderea studenților în populația țării s-a apropiat de media europeană. Ulterior, cu noi miniștri și guverne, abandonul școlar a crescut, iar pregătirea din universități a scăzut în multe locuri. Analfabetismul funcțional, azi mai mare ca în alte țări europene, are aceleași cauze – slăbirea educației prin decizii greșite, după 2004 politizate la maximum.
@ astrohăbăuc,. Am impresia că tu ești greu de convins chiar și cu ranga,. Poate totuși ai auzit de un OMS, poate ai auzit vorba ”pandemie”,. poate ai fost in fața vre-unui spital să vezi cum stăteau salvările la rând să găsească pacientul un locșor la oxigen chiar și pe coridor,. Deci dacă toate astea pentru tine nu inseamnă nimic, ce poți să zici, Poate la un moment dat te convingi..și nu va fi butelia de oxigen prin preajmă,.Să vezi realități..
deci, in care etapa/moment apare frauda si impostura? domnul andrei marga spune doar vorbe. cine sau ce favorizeaza frauda/ impostura? hai ca sint taaare curios….
Foarte frumoase și necesare măsurile de reforma învățământului
pe care le-ați propus. Pentru că “Primum non nocere” trebuia să sondați în sistemul de învățământ de la învățământul primar la ce universitar dacă aveți cu cine face atâtea schimbări odată. Fiindcă leneșii și comozii sunt majoritari și după ce au fost reticenți la început, după care liberalizare învățământului le-a permis să-și ușureze munca și a făcut dificil controlul. Rezultate se văd. Sistemul vechi era cu o “curiculă” groznic cuvânt gândită de pedagogii și personalitățile de mare valoare care au definit învățământul românesc. La întâlnirile de 40, 50 de ani de la terminarea liceului cei plecați în lume în State, Israel, Franța Germania nu s-au plâns că au urmat o școală slabă, necompetitivă ci toți au mulțumit dascălilor pentru că cu competențele și cunoștințe din liceu și din facultate au au făcut față performant cerințelor și exigențelor din țările unde s-au stabilit. Cât despre doctorate la cursurile postuniversitare la care am participat, majoritatea celor cu rang de profesor universitar erau de un primitivism și mediocritate de negăsit în Institutele politehnice din anii 60, 70, 80 când puțini din profesori sau conferențiari aveau doctoratul.
@baba cloanta
Chiar nu stiu cine te crezi ! 😀
prea iei in serios glumele … asta denota o chronica lipsa genetica de inteligenta ! Non-vindecabila !
Nu cred ca mai poti fi reparat DECAT doar printr-un transplant de creier …
dar …cu alt creier mai esti tu ?
De asta-mi fac griji … mai esti tu TU, daca cineva ti-ar face un transplant de creier cu-n creier oarecare , GOL ?
Eventual doar superficiala vindecarea … introspectiv sigur nu ! Vei fi altul fara chiar sa-ti dai seama ca-i fost altul … 🙁 !
„Da-te mare !”
Fa-i pe altii mai prosti ! 😀
Alina-ti simptomele complexului de inferiroritate … !
pentru a fi normal
(=ca ceilalti)
iti lipseste insa ceva ? Meditheaza …ce ?
🙂
Doctoratele sint ca ceaiul de musetel: nu fac nici bine nici rau. Pe de alta parte, nu produc nicio marire, nici macar o ameliorare, a inteligentei doctoratilor. Prin urmare, pentru o omenire pe cale de extintie datorita schimbarii climatice, nu sint nicio nevoie. Asta zis, eu am cel mai mare respect pentru profesorii mei romani. Toti erau doctori si straluciti ca profesori. Dar, sa nu ne inselam, nu toti doctorii au aceste trasaturi. De exemplu spaniolul ala, Borrell, este doctor in Fizica, dar sint sigur ca nu trece un test de inteligenta, IQ. Gainile au un IQ de 1, cred ca Borrell, Stoltenberg y von Layen ar obtine un IQ negativ in acelasi test. Alt spaniol: Solana a fost Seful NATO , tipul este tot doctor, ca Borrell, pe la Universitatea Autonoma din Barcelona. Dovada ca doctoratul pe care l- primit de pomana nu a marit inteligenta lui in nimica, este faptul ca Solana este cel care a ordonat bombardamentul la Belgrad. Dar lupta intre sirbii si bosniacii se dezvolta la sute de kilometri de Beograd. Asta arata cit de ignorant si limitat din punct de vedere intelectual este tipul. Nu sa gindit nici sa se uite la o harta despre geografia Serbiei inainte sa arunce bombe pe populatia civila. O alta masura a ignorantei tipului, NATO in Serbia a folosit gloante cu uraniu. Vedem deci ignoranta patologica a tipului, marele doctorul Solana nu auzise ce efecte, cancere, produce uraniu imbogatit la copii si la oameni.
Doctoratele sint ca ceaiul de musetel, nu fac nici bine nici rau. Pe de alta parte, nu este nicio dovada ca un titulo de Doctor mareste inteligenta doctorantilor. In schimb sint dovezi ca mai mult de un Director de Teze a cistigat un Premiu Nobel cu teza doctorantul lui.
Din 1990 România a fost supusă unei distrugeri sistematice pe toate componentele societății. Învățământ, Sănătate, Economie, Justiție, Politică. Cu largul concurs al nostru. Uneori la inițiativa noastră. Nu putea să scape de asta școala Doctorală.
Tuturor celor care nu cred in doctorate si in utilitatea acestora … le RECOMAND … sa treaca de fazele universitare de tip Bc.D, Ms.D …
si sa se inscrie la doctorat (Ph.D), sa treaca examenele si referatele de admitere la doctorat, sa injghebeze o lucrare de doctorat (pe baza activitatii sale curente sau extra/aditionale), sa publice cel putin trei articole cotate ISI in reviste de specialitate din strainatate (in problematica temei de doctorat), sa finalizeze si sa redacteze lucrarea de doctorat, sa redacteze rezumatul tezei de doctorat, sa obtina acceptul conducatorului de doctorat, sa sustina public teza de doctorat, sa obtina acceptul comisiei de doctorat, a decanatului, a rectoratului si a CNATDCU …
si asta DOAR … pentru a se mai „lumina la minte !” si/sau pentru „a se imbogati !” de pe urma doctoratului SUSTINUT si a PATALAMALEI CNATDCU obtinute !!!
INCERCATI „copii” … INCERCATI !!! Si MULT succes !!!
e vorba de plagiatul copy/paste
mai e si plagiatul deghizat,
copierea ideilor, e next level….
in rest „party.urile” gen S.n.s.p.a,”mihai vitaezul” si restu
nu sunt decat bordele pentru infractori cu diploma.
(mai faci un curs,
te mai intalneshti cu nishte banditzi,
d-astea;continuatorii „trup si suflet” a lui „stefan gheorghiu”).
„Este foarte ușor să ai dreptate. Trebuie doar să te aprobi singur și să fi tot timpul deacord cu tine.- Adevărul e bonus.”
D-le Marga, cu tot respectul, prea lunga litania.Pe scurt, pt. a pune frana acestui potop de „doctorate”ar fi suficient sa se elimine recompensa in bani pt. titlul de doctor.
Stimate Precizare, ar fi bine să fie un potop de doctorate bune. Care să arate ce este de făcut într-o Românie în evidentă și alarmantă derivă. Doctorate care să aducă argumente ale organizării mai bune, ale rezultatelor și, până la urmă, ale vieții mai bune pentru români, ar fi necesare. Așa este în price țară ce se respectă. Numai că ce zici dumneata, Precizare, eliminarea recompensei în bani pentru titlul de doctor este rezolvare falsă. Este soluția sărăciei. Organizarea cum este acum a doctoratului este cauza bolii, nu recompensa. Foarte bine articolul domnului Marga evită capcana recompensei. Eu zic să fie recompensă mai mare, dar doctorate cu adevărat. Acum este plin de impostură și improvizații. Realitatea este mai gravă decât se crede.
Mai nene nu poți să fii doctor în științe mai de vreme de 50 de ani de viață. Înainte de a scrie o teză de doctorat trebuie sa scrii niște cărți la edituri recunoscute științific, să prezinți in reviste internaționale anumite comunicariv științifice de valoare, nu sa cumperi de la taraba niste idei și gata doctor în științe. Desființați sporul de doctor în științe și să facă doctoratul numai cei bazați științific nu toți proștii!
Doctoratele din Romania se plimba intr-un peisaj socio-cultural similar drumurilor din Africa pe care se plimba automobilele de lux ale hotilor sai autohtoni.
Doctorate, „un pic plagiate”, ale unei societati ce plagiaza un model esuat…
Termenul de abilitare este derivat din latinescul medieval habilitare , care înseamnă „a face potrivit, a se potrivi”, din latina clasică habilis „se potrivește, propriu-zis, iscusit”. Gradul dezvoltat în Germania în secolul al XVII-lea (c.1652). Inițial, abilitarea a fost sinonimă cu calificarea doctorală . Termenul a devenit sinonim cu calificarea post-doctorală în Germania în secolul al XIX-lea „când deținerea unui doctorat nu mai părea suficientă pentru a garanta un transfer competent de cunoștințe către generația următoare”. Ulterior, a devenit normal în sistemul universitar german să se scrie două teze de doctorat: teza inaugurală ( Inauguraldisertation ), finalizarea unui curs de studiu; și teza de abilitare ( Habilitationsschrift ), care deschide drumul către o catedră.
Gradele echivalente Doctor of Science în Rusia și alte țări fosta parte a Uniunii Sovietice sau blocul estic este echivalent cu Habilitation. Forma cumulativă a abilitării poate fi comparată cu doctoratele superioare , cum ar fi D.Sc. ( Doctor în științe ), Litt.D. (Doctor în litere), LL.D. (Doctor in Laws) și DD (Doctor in Divinity) găsite în Marea Britanie, Irlanda și în unele țări din Commonwealth, care sunt premiate pe baza unei cariere de lucrări publicate. Cu toate acestea, doctoratele superioare din aceste țări (cu excepția Rusiei) nu sunt adesea recunoscute de niciun stat german ca fiind echivalente cu abilitarea. În 1999, Rusia și Germania au semnat o declarație privind recunoașterea reciprocă academică a diplomelor academice rusești și a calificărilor academice germane, inclusiv echivalența doctorului rus în științe și calificarea germană de abilitare.
PRECIZARE , BOULEDUCAT, MAXTOR , BABA CLOANTA , DOCTORAND , FEKETE TULIPAN —- Respect pt . comentariile voastre ! Si pt . luciditate ! Site-ul acesta nu este pierdut definitiv ! Nota 2 – propagandistul vesnic , DEMETRESCU !
Dacă respectul pentru vorbire fără legătură cu faptele și pentru nepricepere salvează Nașul de cununie, fie precum zice el. Mă tem că o să fugă mirii de așa naș. Poate că sunt propagandist al cunoștințelor exacte pe subiecte stăpînite ca lumea. Într-adevăr, nu vreau să mă confund, mintea mea fiind de om capabil să găsească adevărul fără pilotare din umbră.