Creşterea şi descreşterea unui crai politic şi de afaceri numit Mişu Vlasov

”[…] Chiar înainte de crearea burgheziei capitaliste moderne, negustorimea românească a fost un atestat al civilizaţiei noastre. La un moment dat, s-a ivit nevoia, resimţită de aceşti oameni, de a avea o formă de organizare ca să se poată menţine în condiţiile în care urmau să-şi ducă activitatea lor comercială şi umană, în societate. Aşa că, începând cu 1864, Camerele de Comerţ au deja o istorie consemnată. […] Negustorul este un om care riscă, dar îşi plasează riscul după anumite calcule, socoteli, evaluări de şanse, încât riscul să fie minim, iar şansele cât mai mari. Pentru moldoveni, comerţul este, evident, o activitate vitală, cum vitală este şi poezia.”

Pasajul acesta face parte dintr-un text oferit de regretatul Alexandru Paleologu Camerei de Comerţ şi Industrie Iaşi, la aniversarea primei decade de la reluarea activităţii Camerei, după 1989. Face, practic, prefaţa unei lucrări numite “Negustori peste vremi”, o antologie a comerţului moldo-vlah, una dintre primele după Revoluţie.

Legătura cu agenda publică actuală? O face iniţiatorul acestui proiect editorial, în persoana preşedintelui CCI Iaşi la acea vreme şi proaspătul arestat preventiv, pentru 29 zile, preşedinte de Cameră de Comerţ Naţională, acelaşi semi-incognito ”nenea Mişu”, poker-face al nopţilor albe bucureştene, “împăratul” cum, sucit şi fără temei, “pe surse”, l-a marketat, ani la rândul, o anumită presă. Nici degrabă-săritorii cu finanţarea acestuia, cămătarii, nu-i spuneau aşa. Sau, finalmente, „Excelenţa Sa”, după cum el însuşi solicita să îi fie denumită funcţia, şi nu “umila-i persoană”, ei bine, da, unicul şi irepetabilul Mihail M. Vlasov.

Ei bine, şi chiar ca unei Excelenţe i s-au adresat şi anchetatorii-organizatori ai acţiunii din seara zilei de 18 martie, pentru că, dacă dăm crezare celor care au urmărit desfăşurarea flagrantului, şi anume colegii din presă, cei 200.000 de euro, o primă tranşă din milionul aflat în discuţie, au fost puşi de denunţător într-o pungă pe care scria „Aţi nimerit soluţia corectă. Vă mulţumim!”.

Sublim! Câtă adaptare la context – Vlasov trebuia să intervină într-un dosar la Curtea de Arbitraj Comercial, care funcţionează pe lângă CCI a României, domnia sa având rolul de jupân acolo, sau tradus într-o corporateză de Dâmboviţa, “Autoritatea de Nominare”. Câtă poezie a flagrantului, până la urmă, din partea anchetatorilor, cred că este un caz unic de adresare în istoria judiciară autohtonă. Evident, nu putem să nu gustăm ironia. Mai ales dacă cunoşti, cât de cât, personajul căruia i se adresează.

Cât de vitală este poezia, după frumoasa spusă a lui Al. Paleologu, pentru acest anume vlăstar al pământului moldav (şi încă unul pursânge, născut la Tighina, în cumpliţii ani “40, de după cedarea Basarabiei) care a preluat destinele camerelor de comerţ, judeţene şi bilaterale.

A avut, la vremea preluării preşedinţiei, în 27 decembrie 2007, întreg consensul preşedinţilor de camere judeţene – aproape în întregime, însă criteriul majorităţii şi-a făcut, cuminţel, democratica treabă şi, în acest caz, a cultivat cuvenitele alianţe strategice cu politicul şi administrativul de la nivel macro, şi, în cele din urmă, însă nu mai puţin important, a primit, practic, un cec în alb de la echipa executivă din sistemul cameral.

MMV, cum este cunoscut după acronim, a răsplătit toate acestea, astfel (ordinea este pur aleatorie):

– Iniţial, a susţinut şi urmărit implementarea etapizată a unei strategii de înnoire a camerelor de comerţ, organizaţii non-guvernamentale de suport a businessului, preţuite în toată lumea civilizată;

– A cumpărat, drept maşină de serviciu, un Rolls-Royce (modelul Phantom pentru purişti, cu steguleţ alb la butoniera aripii stângi, pentru sofişti). Deşi, de-a lungul timpului, mai multe persoane din interior au încercat să îi explice neadecvarea acelui steguleţ, fiind specific sistemului diplomatic. Şi ce?! Excelenţei Sale îi plăcea şi doar asta conta. Codurile sunt făcute ca să fie încălcate, doar sunt pentru diplomaţi, nu pentru domnia sa.

– A refăcut patrimoniul CCI a României, nume sonore precum Romexpo sau Centrul de Afaceri President Mangalia revenind, în integralitate, celor care le fondaseră, organizaţiile camerale;

– A numită o fostă centurioană de Iaşi ca şefă a cabinetului din faţa uşii biroului său şi i-a dat libertatea de a instala reguli şi de a face schimbări după bunul-plac. Ulterior, a promovat-o ca şefă de cancelarie, lansând o prelungă toxicitate de tip Ana Pauker (cu scuzele de rigoare, totuşi, celei care făcea coperta “Time”, a anului 1949) în întreg sistemul cameral;

– A făcut lobby şi advocacy pentru reparaţia morală a revenirii Registrului Comerţului în subordinea camerelor de comerţ, reuşind un covârşitor vot “pentru” în Parlament, însă sfârşind prin a fi broasca înţepată de scorpionul de la Cotroceni, Băsescu întorcând legea, făcându-şi, astfel,un duşman nou;

– A dorit să prezinte sistemul cameral, prin media specifică, către mediul de afaceri autohton, inclusiv printr-o controversată, dar destul de vizionată emisiune săptămânală la Antena3. Normal că nici aceasta nu s-a putut da înlături de la modul mult viciat al apariţiilor mediatice de genul “stat în stat, preferinţele înainte de toate”.

– A construit o Curte de Arbitraj adaptată nevoilor comercianţilor contemporani, doar pentru a o vicia câţiva ani mai târziu.

Apoi, a început să uite pentru ce a fost, de fapt, numit în funcţie. Nopţi făcute zi în clubul organizat la etajul 9 al clădirii CCIR de la pasajul Mărăşeşti, cu diverse figuri din precambrianul formării USL, până în post-modernismul non existenţei USL, atitudinea de hatman faţă de colegii preşedinţi de camere judeţene sau, infinit mai grav, faţă de reprezentanţii diplomatici-comerciali cameral acreditaţi la Bucureşti.

Dovadă sunt şi cele patru camere de comerţ şi industrie excluse abuziv în martie 2013 din Camera de Comerţ şi Industrie a României, ce au fost repuse în drepturi de Judecătoria Sectorului 3 prin decizia din 10 iulie. Acestea fac parte şi din camerele judeţene care, în 2012, au cerut documente justificative pentru cheltuirea a 12.239.098 lei din Fondul la dispoziţia Preşedintelui. Cu aceeaşi ocazie, camerele judeţene au cerut conducerii CCIR să explice depăşirea cu 5.939.098 lei a bugetului aprobat pentru 2011, în condiţiile în care CCIR înregistrase în acel an un deficit de 5.143.928 lei. În ciuda acestora şi a demersurilor făcute pentru destituirea din funcţie a dlui Vlasov, nu s-au adunat voturile necesare.

Dincolo de toate acestea, dincolo chiar şi de ludica poveste a acestei mite, prejudiciul cel mai grav este adus însuşi conceptului de cameră de comerţ şi curte de arbitraj.

Când te crezi mai presus de viaţă, când eşti luat pe sus de DNA în seara în care te întorceai de la înmormântarea unui coleg, preşedinte de cameră judeţeană, dispărut fulgerător într-un accident auto, nu îţi rămân decât 30 de zile de recluziune. Şi, poate, alte câteva sute de poezie a zăbrelelor. Acolo nu este decât întristare şi suspin. Dar nu şi şefa de cancelarie.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.