Se spune că, în perioada interbelică, în redacţiile marilor ziare americane tronau la loc de cinste următoarele vorbe: „Dacă vreţi să trăiţi mult, nu vă faceţi ziarişti!“. Evident, ele subliniau stresul imens al muncii de zi cu zi a gazetarilor şi solicitările de tot felul cărora ei trebuiau să le facă faţă, plătind un tribut mare, adesea constând în însăşi viaţa lor.
Apocrife sau nu, vorbele respective conţin o uriaşă doză de adevăr, confirmat în anii noştri de ceea ce se întâmplă cu ziariştii aflaţi în teatrele de război, unde, unii dintre ei îşi pierd viaţa în mod tragic. Exemplele recente ale gazetarilor francezi morţi în timpul luptelor din Mosul – Irak fiind ultimele de pe o lungă listă a unor victime de acest fel.
Situaţia de mai sus este dublată, din păcate, de tot ceea ce se întâmplă presei şi ziariştilor în regimurile totalitare, unde legea o reprezintă dictatorii de pe acele meleaguri, care au uitat în ce secol trăiesc sau recurg la diferite pretexte pentru a sfida cu bună ştiinţă libertatea presei şi drepturile omului.
Acesta este contextul în care luni, în Turcia, la Istanbul, a început procesul celor 17 ziarişti şi colaboratori de la cotidianul „Cumhuriyet“, alţi doi fiind judecaţi în contumacie. Este vorba de un ziar înfiinţat în 1924, considerat ultimul cotidian independent din ţară, iar procesul care i s-a intentat de regimul Erdogan este reflectat de presa europeană, atât de marile publicaţii, cât şi de cele departamentale.
Momentul debutului procesului – 24 iulie – este considerat simbolic, dat fiind că tot pe 24 iulie, dar 1908, se abolea cenzura ca prim act al monarhiei parlamentare în Imperiul Otoman. Firesc, acest eveniment ar fi trebuit celebrat de jurnaliştii turci, numai că regimul Erdogan a vrut ca totul să fie altfel.
Pe urmă, într-un moment în care în Turcia s-au făcut sute de mii de arestări sub pretextul participării la tentativa de puci de anul trecut sau sub acuzaţia de a fi simpatizanţi ai predicatorului Fethullah Gulen exilat în SUA, trimişii speciali ai presei străine au rămas impresionaţi de mulţimea strânsă în faţa palatului în care a început procesul respectiv, manifestanţii venind să-şi exprime solidaritatea cu cei judecaţi.
Sosirea acuzaţilor încătuşaţi a fost primită de ei cu aplauze prelungi, baloane colorate şi mai ales de pancarde pe care stătea scris: „Jurnalismul nu este o crimă!“, „Presa liberă nu poate fi redusă la tăcere“. „Erdogan spune că justiţia este neutră în Turcia. Vrem să vedem asta!“, a declarat editorialistul Aydin Engin, unul dintre cei judecaţi, dar care nu a fost reţinut.
Colaboratorii ziarului „Cumhuriyet“ sunt acuzaţi că ar fi ajutat una sau mai multe „organizaţii teroriste“, în principal separatiştii kurzi din PKK şi mişcarea predicatorului Gulen, amintit mereu de puterea centrală ca fiind creierul tentativei de puci de la 15 iulie 2015.
Din această perspectivă, rechizitoriul de 324 de pagini îi prezintă că ar fi declanşat o operaţiune ce ar fi urmat să facă din Turcia şi din preşedinte „ținte“. Audierile ar urma să dureze zece zile, dar deja mai mulţi dintre jurnaliştii acuzaţi au respins acuzaţiile ce li se aduc, calificându-le „imaginare şi calomnioase“.
Cu toate astea, ei riscă între şapte ani şi jumătate şi 43 de ani de închisoare, dat fiind că, aşa cum remarcă ziarul parizian „Le Monde“, în Turcia, regimul Erdogan a declanşat „maşina nebună a represiunii“.
„Cumhuriyet nu are teamă, nu se va preda şi nu va abandona. Independenţa şi libertatea sunt ADN-ul acestui ziar“, declara patronul ziarului, Akin Atalay, aflat şi el printre acuzaţi. Dintre aceştia, 11 sunt arestaţi, cei mai mulţi de peste nouă luni. Unul dintre aceștia, celebrul editorialist Kadri Gursel, demontează acuzaţiile punct cu punct şi arată că ele sunt ridicole, demonstrând că nu a primit nici telefoane şi nici mesaje de la adepţii „mişcării guleniste“.
„Acest proces este o încercare pentru Turcia“, afirma amintitul editorialist Aydin Engin, afirmaţia lui depăşind cadrul strict al unui comentariu şi evidenţiind faptul că, pentru regimul Erdogan, accesul în Europa valorilor şi drepturilor omului este, din păcate, un vis tot mai îndepărtat.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.