Datoriile la stat, secretizate

Prin grija și preocuparea lui Victor Ponta și a lui Darius Vâlcov, în octombrie 2015 a fost emisă OUG nr. 50, care a dedicat articolul 11 secretului fiscal.

Ce nu a știut mai nimeni până în acest moment, în afara celor implicați în legiferarea secretului, este faptul că de la 1 ianuarie 2016 publicul larg nu mai poate avea acces la nume grele de pe lista marilor datornici, la niciun capitol bugetar.

Fostul ministru al Finanţelor Eugen Teodorovici susține că niciun ministru nu citeşte cu atenţie actele normative emise de Guvern. Deși era ministru de Finanțe la acea vreme, Teodorovici spune astăzi că nu știa că s-a mers cu secretul fiscal atât de departe.

„Nu vom mai avea lista marilor datornici sau lista rușinii?“, se întreabă retoric actualul șef al Comisiei de buget-finanțe a Senatului. Opacitatea instituțiilor statului face ca orice ministru din Guvern să mintă populația cum vrea. Economia duduie, spune Executivul, dar se păstrează tăcerea când este vorba despre colectările de TVA sau datoriile la bugetul statului ale marilor companii. Autoritățile statului, centrale şi locale, pot invoca permanent art. 11 din Codul de procedură fiscală și scapă de ochii curioșilor. Asigurarea transparenței a fost abrogată în 2015, prin Codul de procedură fiscală.

Vreți top 100? E secret fiscal!

De la 1 ianuarie 2016, nimeni nu mai are voie să știe ce datorii înregistrează instituțiile statului și persoanele juridice sau fizice la plata impozitelor, a taxelor locale, la bugetul statului sau la colectarea TVA. Dar n-a știut nimeni de o asemenea prevedere până nu ne-a venit ideea să cerem date publice de la ANAF.

Practic, OUG nr. 50/2015 anulează chiar şi efectele Legii 544 privind liberul acces la informaţiile publice. În urma bâlbâielilor guvernamentale privind split TVA, am solicitat ANAF să ne transmită top 100 datornici la TVA.

Răspunsul a venit mai repede decât ne-am fi aşteptat: „Urmare solicitării dumneavoastră, înregistrată la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Serviciul Comunicare, Relaţii Publice şi Mass Media cu nr. 544.266/11.10.2017, vă informăm că datele solicitate intră sub incidenţa secretului fiscal, aşa cum este prevăzut de art. 11 din Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare“.

Cât de anormală este situaţia şi cum se mai poate vorbi despre acces la informația de interes public, mult clamat de politicieni?! Analişti economici redutabili spun că nu ştiu despre o asemenea reglementare. De această dată, guvernul Ponta nu mai poate acuza funcţionarii că nu au ştiut sau că le-a fost frică să-şi facă datoria. De fapt, Victor Ponta şi Darius Vâlcov au vrut să-şi ascundă „realizările“ în campania electorală, iar guvernele PSD nu au avut interes să le corecteze.

OUG nr. 50, art. 11 – Secretul fiscal

(1) Personalul din cadrul organului fiscal este obligat să păstreze secretul asupra informațiilor de care a luat cunoștință ca urmare a exercitării atribuțiilor de serviciu.
(2) În categoria informațiilor de natura celor considerate a fi secret fiscal intră datele referitoare la contribuabil/plătitor, cum ar fi: datele de identificare, natura și cuantumul obligațiilor fiscale, natura, sursa și cuantumul veniturilor, natura, sursa și valoarea bunurilor, plăți, conturi, rulaje, transferuri de numerar, solduri, încasări, deduceri, credite, datorii, valoarea patrimoniului net sau orice fel de informații obținute din declarații ori documente prezentate de către contribuabil/plătitor sau terți.

Ştie și ministrul, dar nu face nimic

Disputa pe seama băncilor care nu ar fi plătit impozit pe profit a scos la iveală faptul că actualul ministru al Finanțelor, Ionuț Mișa, știe că datele financiare ale băncilor se încadrează la „secret fiscal“. Mișa pasează însă responsabilitatea. Acesta ar fi motivul pentru care membrii comisiilor parlamentare de specialitate nu au putut să aibă situația plăților. „Este important și e necesar ca opinia publică să aibă acces la informații (…) și eu sunt de acord. Probabil legislația va fi modificată în viitor, probabil cineva va avea o inițiativă din acest punct de vedere, astfel încât cetățeanul să aibă dreptul să știe care este situația fiscală a unei astfel de companii cu care interacționează în mod curent și unde poate exista riscul ca acel cetățean să fie prejudiciat. Până se vor produce aceste modificări, noi trebuie să păstrăm secretul fiscal în relația cu presa și ceilalți terți“, a explicat Mișa.

Președintele Comisiei economice a Senatului, Daniel Zamfir, a precizat că se va decide în Comisie dacă va fi adresată o nouă cerere Ministerului de Finanțe pentru a intra în posesia unor date financiare privind băncile care nu ar fi plătit impozit de profit, cererea urmând să fie reformulată, sub mențiunea că secretul fiscal va fi păstrat.

„Vom decide aici, la Comisie, ceea ce vom face cu această listă, dacă se încadrează sau nu la secretul fiscal, dacă avem dreptul sau nu să o comunicăm populației, eu rămân la convingerea că dacă o bancă pierde de 5 sau 10 ani e dreptul cetățeanului să decidă dacă își mai ține banii la acea bancă sau nu“, a spus Zamfir.

Transparenţa: ce a fost şi ce a ajuns

Până în 2015 a funcționat Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției. Actul normativ obliga Ministerul Finanțelor, Ministerul Muncii, Casa de Asigurări de Sănătate și autoritățile publice locale să aducă la cunoștința publică lista contribuabililor restanți la plata impozitelor și taxelor locale. Legea mai spunea că era obligatoriu să fie publicate totalul obligațiilor bugetare datorate în anii fiscali precedenți în care s-au înregistrat obligații restante, cuantumul acestora, precum și modalitatea de colectare aplicată de organele competente ale autorităților publice menționate. „(2) Lista contribuabililor și informațiile prevăzute la alin. (1) se aduc la cunoștința publică pe pagina proprie de Internet a fiecăreia dintre instituțiile și autoritățile publice respective sau prin alte mijloace, după caz“, se spunea în Legea nr. 161/2003. Prin „grija“ lui Victor Ponta, în calitatea sa de prim-ministru, în 2015, legea a fost abrogată.

Eugen Teodorovici: „Nu mai avem lista ruşinii? Nu am ştiut!“
Contactaţi de Cotidianul, Eugen Teodorovici, preşedintele Comisiei de buget-finanţe a Senatului, şi Florin Cîţu, vicepreşedinte, spun că nu ştiu nimic despre acest act normativ.

„Probabil că ordonanţa asta a venit pe linia ANAF. Eu eram la Finanţe atunci. Nu mai avem lista ruşinii? Nu am ştiut. Înţeleg secret fiscal, dar în limite: să nu dai adresa, numere de telefon…“, a comentat Eugen Teodorovici. Fostul ministru al Finanţelor ne-a îndemnat să facem o solicitare la Comisie, la care să ataşăm şi răspunsul ANAF, ca să poată fi luată în discuţie, iar parlamentarii să facă amendamente. Întrebat cum a fost posibil ca actul normativ să treacă sub această formă şi nimeni să nu se sesizeze, mai ales că un asemenea document poartă multe semnături, Teodorovici a răspuns: „Dumneavoastră credeţi că le ia cineva la puricat, le analizează cineva articol cu articol? Nici vorbă. Nu s-a uitat nimeni, de-aia a ieşit aşa“.

Ultimul top public

Ultimele date făcute publice de ANAF, respectiv un top al marilor datornici, a fost anunțat în luna mai 2016. A fost posibil pentru că se referea la cifre și date din anul 2015. Anul acesta ANAF nu a mai făcut public un asemenea clasament, astfel încât habar n-avem cine și câte restanțe mai are la bugetul de stat.

Pentru relevanță, iată care era situația prezentată în 2016 (cu mențiunea că la data respectivă s-au comunicat și denumirile companiilor):
– 186 de mari contribuabili, cu restanţe mai mari de 100.000 lei, înregistrează obligaţii fiscale totale de 2,60 miliarde lei, din care 1,92 miliarde lei obligaţii de plată principale şi 684 milioane lei obligaţii accesorii. Din total, 417 milioane lei reprezintă obligaţii de plată contestate.
– 486 de contribuabili mijlocii, cu restanţe mai mari de 50.000 lei, au obligaţii fiscale restante în cuantum total de 3,80 miliarde lei, din care obligaţii de plată principale în sumă de 2,85 miliarde lei şi obligaţii fiscale accesorii în sumă de 950 milioane lei. Din total, suma de 316 milioane lei reprezintă obligaţii de plată contestate.

Recomanda

2 Comentarii

  1. va dati seama daca acest derbedeu ar fi ajuns presedintele romaniei ce se intampla?

Comentariile sunt închise.