Ca mulţi tineri entuziaşti, am crezut în revoluţia din 1989. Ştiam că poporul român are resurse extraordinare de manifestare intelectuală. Dar la puţin timp de la revoluţie s-a declanşat un bizar fenomen de stagnare, de stopare a renovării ţării din temelii.Politica iliesciană de iertare a foştilor tovarăşi nu a făcut decât să prolifereze, la toate nivelurile, activişti mediocri de partid. Cam toţi aveau biografia pătată, fie că ridicaseră cuplul prezidenţial, fie că erau colaboratori ai Securităţii.
Ion Iliescu a declanşat cel mai nociv proces din societatea românească, adică iertarea crimelor comunismului şi împăcarea cu torţionarii.
Se dorea cu orice chip linişte! Se dorea cu orice chip păstrarea obedienţilor în funcţii de conducere. Elanul novator al tinerilor intelectuali a fost curând stopat de bâtele minerilor. În popor s-a răspândit zvonul că nici o schimbare nu e posibilă. Că suntem vânduţi spaţiului ex-sovietic pentru totdeauna.
Acestea erau doar zvonuri răspândite cu abilitate de foştii comunişti, ca România să nu cunoască o înflorire culturală şi economică.
În acelaşi timp, scriitori rataţi, dar mari lingăi ai lui Ceauşescu, au creditat ideea că nu există literatură de sertar, că românii nu au produs nimic în clandestinitate. Fals! Există sute de opere literare şi ştiinţifice scrise pentru sertar, aşteptând o epocă liberală ca să fie publicate.
Ca aceste lucrări să nu vadă lumina tiparului s-a lansat ideea că nu există fonduri pentru a fi publicate. Paradoxal, fondurile literare se redistribuiau tot vechilor scribi de partid şi de stat. Evident că ei nu puteau decât să producă Maculatură.
Acesta este principalul impediment în naşterea unei noi literaturi, neconstrânsă de cenzura comunistă. România a pierdut astfel şansa de a apărea pe piaţa europeană cu o literatură puternică, ce începuse deja să apară în celelalte ţări ex-comuniste. Atât deocamdată despre blocajul cultural.
Din nefericire pentru omul comun blocajul economic a fost cel mai înspăimântător. Sloganul „nu ne vindem ţara” nu a fost decât o perdea de ceaţă ca foştii securişti şi nomenclaturişti să preia întreaga avuţie a ţării, să o privatizeze în interes personal, şi să revândă unităţile economice achiziţionate cu sume astronomice comparativ cu preţul achiziţionării.
Astfel se naşte o clasă oligarhică alcătuită din oameni limitaţi intelectual, dar agresivi faţă de omul strâmtorat, în schimb obedienţi faţă de patronii care îi manipulează. Acesta este cel mai mare rău produs României şi care are efecte devastatoare până în ziua de azi.
Noii potentaţi nu cred decât în îmbogăţirea clanului de care ţin şi sunt scoşi din joc doar atunci când încalcă consensul, de către Stăpânii dosarelor.
Sentimentul patriotic a fost târât în mizeria naţional-comunismului. Publicaţii special create au murdărit imaginea adevăraţilor patrioţi români.
Tot ce a fost valoros în cultură şi în economie a fost marginalizat, a fost identificat cu interesele Occidentului doritor să ne supună economic. Sloganul „noi muncim, nu gândim” este valabil din păcate şi astăzi. Acestea sunt principalele cauze ale stagnării României.
Bineînţeles că mai sunt şi altele, cum ar fi slaba cultură a maselor, televiziunile care manelizează, nu europenizează România, dar despre aceste subiecte, poate într-un alt articol.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.