De ce trebuie Ion Iliescu să plătească pentru 13-15 iunie

Ion Iliescu este urmărit penal pentru infracţiuni contra umanităţi, în dosarul „Mineriadei” din 1990.

Indiscutabil ne aflăm în faţa unui subiect de presă de „prima pagină”. Şi care va fi mult timp cap de afiş în mass-media. După 25 de ani se fac primii paşi clari pentru aducerea în faţa justiţiei a celor din vârful piramidei care au organizat monstruozitatea de iunie 1990. Evident, se pot pune mai multe întrebări. Primele două ar fi: de ce aşa de târziu?; de ce acum? Răspunsurile sunt simple şi de la un anumit punct se contopesc. Nu a existat interes pentru elucidarea evenimentelor de atunci. Pentru că erau implicate prea multe nume grele şi foarte grele. Pentru că erau implicate persoane din anumite structuri care s-au aflat ani buni la diferite butoane, chiar dacă pentru „linii” secundare. Acum s-a dat „undă verde” pentru urmărirea penală a unui fost şef de stat, a unor fost director al principalului serviciu secret, a unor foşti miniştri şi este posibil să mai fie şi alţii. S-a dat acum pentru că o parte dintre cei implicaţi şi care sub nicio formă nu trebuiau aduşi sub lumina reflectoarelor nu mai există (cei mai mulţi, fizic), sau sunt traşi pe linie moartă şi nu mai contează dacă vor fi chemaţi în instanţă. Chiar şi un Ion Iliescu, de Virgil Măgureanu nici nu mai trebuie să spun, nu mai contează. Dosarul mineriadei a fost, pe parcursul anilor, deschis, închis, redeschis, reînchis ş.a.m.d. Acum nu cred că mai există drum de întoarcere în ceea ce priveşte acest dosar. Bine, vor exista voci care vor spune că este un dosar extrem de complex, că a necesitat ani de muncă etc. etc. Nimic mai fals. Problema se putea rezolva foarte simplu. O amplă conspectare a presei independente din perioada respectivă ar fi putut conduce la instrumentarea unui dosar beton încă de acum mulţi ani. Trebuie să se ştie, în 1990 şi până aproape de sfârşitul anului 1991, relatările din presa independentă au fost de o exactitate fără cusur. Atunci s-a făcut presă adevărată de către ziarele independente. Dar, repet, nu s-a vrut. Decizia politică a primat.

O altă întrebare: merită după 25 de ani ca Ion Iliescu şi ceilalţi să plătească? Răspunsul este un da cu „d” mare. Şi nu doar pentru că au ajuns să plătească un Vişinescu, un Fecioru sau alţi torţionari comunişti depistaţi în ultimii ani. Un Ion Iliescu şi cei care au mai fost implicaţi trebuie să sufere rigorile legii nu doar pentru ce au făcut în 1990, ci şi pentru a se evita repetarea unor astfel de evenimente. Şi avem un exemplu fierbine. Marian Oprişan, la puţine minute după ce în congresul PDS s-a jucat comedia delimitării de comunism şi de asumare a victimelor mineriadelor, a declarat nonşalant în faţa camerelor de luat vederi: „Intervenţia forţelor de ordine în ziua de 13 iunie a fost legitimă”.

Dacă începerea urmăririi penale împotriva lui Ion Iliescu a fost tratată de mass-media in extenso, în schimb au trecut neobservate două reacţii ale unor foarte importanţi actori ai vremii. „Acuzaţiile aduse lui Ion Iliescu sunt aberante”, a afirmat Gelu Voican Voiculescu. „În ziua de 13 iunie, bande organizate au luat cu asalt televiziunea”, a spus directorul general de atunci al TVRL, Răzvan Theodorescu. Primul este de înţeles. A fost locotenentul lui Ion Iliescu. Şi al doilea este de înţeles. A jucat un rol crucial în timpul evenimentelor din 13-15 iunie, utilizând postul public de televiziune în manipulări de zile mari. Oare cei care au condus operaţiunile de dezinformare şi manipulare nu se regăsesc şi ei în dosarul mineriadei? În mod normal şi ei trebuie să răspundă.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.