De la „solidaritate” la „solitaritate”

În doar cîteva săptămîni, planeta întreagă a trecut de la ideea de „solidaritate” la cea de „solitaritate”, de la bucuria de a fi împreună împotriva oricărui pericol, la obligaţia de a ne izola de comunitate pentru a scăpa de consecinţele acestui nou pericol care ne bîntuie pe toţi.

Dicţionarele definesc „solidaritatea” ca „sentiment care îi determină pe oameni să-și acorde ajutor reciproc”. Este un sentiment care transformă compasiunea pentru suferinţa cuiva în dorinţa de a-i fi alături pentru a depăşi punctul culminant al acestei suferinţe.

În schimb, pînă acum, cuvîntul „solitaritate” nu există, căci nici unul dintre dicţionare nu-l conţine! Cuvîntul „solitaritate”, practic, trebuie abia acum să fie definit. Tot ca o formă de solidaritate, dar una care, în loc să ne unească, ne obligă să fim separaţi, să stăm fiecare în casă! Este tot un fel de ajutor reciproc pe care ni-l acordăm, dar unul în care, pentru a ne proteja, ne obligă să ne separăm.

„Solitaritatea” devine astfel sinonimul cuvîntului „solidaritate”, deşi, aparent, el este mai degrabă un antonim al acestuia, care ar trebui, deci, să aibă un sens contrar.

Coronavirusul, iată, intervine pînă şi în dicţionarele limbilor, introducînd acest cuvînt nou, „solitaritate”, cu sensul unei solidarităţi prin izolare de ceilalţi. Oricît ar părea de ciudat, „solitaritatea” a devenit acum principala formă de solidaritate în faţa noului pericol care stă în faţa noastră.

Există acum, în majoritatea ţărilor lovite de pandemia aceasta, chiar legi care impun „solitaritatea” pentru ca transmiterea virusului să fie încetinită, astfel încît evoluţia bolii să nu ajungă să depăşească în perioada imediat următoare caăacitatea sistemelor de sănătate, ca numărul celor contaminaţi să nu crească în ritmul înspăimîntător înregistrat în ultima lună în aproape toate ţările.

Tocmai noutatea acestui tip de solidaritate, numită „solitaritate”, îi face pe oameni să încalce deseori legile care o impun ca metodă necesară a bătăliei cu virusul. Ne-am obişnuit să fim solidari în faţa pericolelor, iar acum ni se cere să ne izolăm în case pentru a ne proteja pe noi şi pe cei din jur, adică să fim „solitari” de bună voie!

Nevoia, aşadar, ne impune să ne obişnuim şi cu această formă a solidarităţii prin izolare de ceilalţi. În aceste momente, din cauza Coronavirusului, trebuie să învăţăm să fim „solitari”, dacă vrem să fim, cu adevărat, „solidari” în această bătălie cu cei din preajma noastră.

„SOLITARITATEA”, iată cuvîntul care înlocuieşte pentru un timp „solidaritatea”! Este nu numai necesară, ci şi obligatorie atunci cînd vine peste noi un astfel de virus despre care nu ştim nimic, nu avem medicamente să-l combatem şi nici un vaccin care să ne apere de contaminare.

Deci, dacă vrem să ne fie bine, să fim solidari în „solitaritate”!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.