Chiuariu aduce în genurile consacrate lumea computerului şi a reclamei, într-o vizibilă dorinţă de a i se sustrage cu graţie.
Cele 12 lucrări expuse revizitează istoria artei, cu o reverenţă jucăuşă în faţa marilor maeştri şi o remixare a unor opere celebre pe înţelesul contemporanilor. Subiectul acaparează atenţia, forma este realist realizată, contexul scapă de sub controlul privitorului.
Prima oprire se produce, vrând-nevrând, la instalaţia centrală, intitulată “Dejun pe iarbă”. Parodie la pictura cu acelaşi nume a lui Edouard Manet, lucrarea plasează, într-o “boxă” trei personaje contemporane participante la ordinea europeană, dacă nu chiar mondială: o Angela Merkel nudă priveşte publicul, întrerupând pentru o clipă conversaţia cu doi ceremonioşi interlocutori: Nicolas Sarkozy şi Silvio Berlusconi dinaintea implantului de păr. În faţa imaginii, o porţiune de iarbă adevărată invită parcă vizitatorul să intre “în scenă”.
Personaje celebre ale istoriei Europei, în nu mai puţin celebre reprezentări iniţiale, acoperă pereţii sălii. Papa Inocenţiu al X-lea, portretizat de Velasquez, îşi schimbă vestimentaţia obişnuită a rangului cu una albă, simbol al purităţii, şi ţine în braţe un Isus-copil negru. Ca într-o bulă de desene animate, Pruncul întreabă: “Numele meu este John?”. Cei 12 apostoli, metamorfozaţi în iepuri, simbol al speranţei, îl înconjoară, păzindu-l parcă de trei bombardiere în picaj. O poveste în imagini a globalizatei noastre realităţi. Odalisca lui Ingres îşi schimbă capul cu cel al lui Hitler, în “Odalisca şi organistul”, plasaţi pe un fond din care Kremlinul şi Congresul American se detaşează, Venus abia născută din spuma mării a lui Botticelli este înconjurată de pinguini…
Evoluţia în timp este marcată de dansul picioarelor goale ale lui Gandhi şi al elegantelor încălţări de la Dolce&Gabbana, în “De la D&G la Buddha”.
Evident, prezentul nu putea să lipsească, metamorfozat în saltul cangurului de la Est spre Vest sau în lumea visului copilăriei (”R.E.M” sau “Free Zone”).
Expoziţia lui Francisc Chiuariu este o mărturisire. Despre artist şi despre lumea contemporană. Citatul postmodernist devine aluzie vitală. Calitatea lucrărilor stă, dincolo de meşteşugul incontestabil al artistului, în finul dozaj între ironia amuzată şi sarcasm, între ludic şi dramatismul cotidianului. O poveste tristă despre om şi umanitate, spusă cu zâmbet jucăuş.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.