Prea des privirea înapoi și propaganda înlocuiesc astăzi examinarea lucidă. De ce nu s-ar privi, însă, responsabil ceea ce este? De ce nu s-ar spune lucrurilor pe nume? Căci nu se rezolvă ceva fără luciditate.
În conștiința de sine europeană a intrat un ton nou. Până și o carte ușor lirică, despre Europa lunilor din urmă, recunoaște că dificultățile au ajuns pe continent în punctul în care este nevoie de schimbări adânci. Autorul apără „o Europă care combină democrația cu creșterea, ca principiu al unei socialități ce trasează formele de incluziune și ale unei civilități” (Gianni Cuperlo, Rinascimento europeo. Il libro dell’Europa che siamo stati, che siamo e che dobbiamo diventare, Il Sagiatore, Milano, 2022, p. 204). O altă carte semnificativă susține că se exagerează diferența dintre neoliberalismul de azi și autoritarism, luată mai nou ca pivot al politicii externe. Guvernările existente sunt mai curând „eclectice” și, peste orice, este imperativă „re-democratizarea Europei” (Thomas Biebricher, Die politische Theorie des Neoliberalismus, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 2021, p.325). Sunt doar două exemple.
Putem găsi, desigur, în istorie analogii consolatoare pentru ceea ce se petrece azi. Realitățile sunt însă noi și aspre, încât nu pot fi ocolite.
Cu o metaforă izbutită, cineva observa că, prin deciziile recente, „Uniunea Europeană s-a împușcat în plămâni”. Dincolo de firești afilieri, nu se poate contesta că se comit erori în decizii, iar urmările sunt dramatice. Direct spus: Uniunea Europeană a acumulat probleme redutabile, pe care le are de rezolvat pentru a-și putea asigura viitorul.
Am semnalat în timp unele probleme (vezi A. Marga, Destiny of Europe, Editura Academiei Române, București, 2011). În loc să se reducă, ele s-au extins odată cu o birocratizarea din ultimul deceniu, cu pandemia din 2020 și cu războiul din Ucraina. Iată un tablou actualizat.
Declinul demografic face ca ponderea indigenilor să scadă în Europa. Abia imigrația compensează parțial criza natalității. Pe de altă parte, continuă emigrarea europenilor spre alte continente, cu brain drain-ul respectiv. Sărăcia şi discrepanţele sociale sporesc din nou. Pauperizarea, fie și relativă, urcă din nou în multe țări spre mijlocul social. Deciziile de importanţă majoră ale Europei se adoptă azi lent şi rămân nesigure. Mai nou, în chestiuni ca familia, energia, geopolitica și altele, ele sunt vădit contra naturii. Europenii trimit adesea la Bruxelles exponenți fără valoare, nefolosibili în țară, dacă nu cumva, așa cum s-au petrecut lucrurile cu unele țări, sinecuriști, soții, fiice, agitatori vocali. În unele țări, Europa traversează o criză de lideri capabili să facă față temelor. Pluralismul, în loc să mobilizeze noi energii, paralizează decizii şi anonimizează răspunderea. Democraţia este practicată în multe locuri ca un fel de tehnică de selectare periodică a reprezentanţilor, care se sustrag apoi controlului public. După instalare, guvernele, administraţiile devin opace la cerințele cetăţeanului. Sistemele juridic și administrativ au pierdut conştiinţa sensului lor, devenind schelete rigide, greu de înviorat. Viitorul este colonizat de teamă, iar futurismul negativ, coagulat în jurul devizei „să nu schimbăm ceea ce este, căci va putea fi şi mai rău!”, a ocupat numeroase minţi. Cercul deciziei politice este închis pentru majoritatea cetăţenilor, care răspund cu apatie politică şi civică. Pentru tot mai mulţi europeni, viaţa se reduce la muncă şi, eventual, la consum. Centrul care decide alocări financiare este luat uneori ca feudă. Privată de orizont, educaţia devine tehnologie de formare de competenţe rupte de valori. Scăderea nivelului profesional în Europa continuă. Valorile sunt funcţionalizate, dacă nu cumva transferate simplei subiectivităţi. Etica muncii şi pasiunea creaţiei şi-au redus intensitatea. Religia este privită cu suspiciune, în vreme ce teme false, alienarea, singurătatea, violenţa se răspândesc. Sunt reluate tehnici de dobândire a puterii din anii treizeci, iar statul de drept democratic este redus la statul de drept al altor perioade. Altădată subiect al istoriei mondiale, Europa lipseşte astăzi de la adoptarea deciziilor strategice sau doar aprobă. Diplomația ei a fost înlocuită cu o propagandă ce pregătește noi crize internaționale. Europa are personalități de vârf, dar deciziile le ia ignorându-le.Dinamica altor arii culturale a început, deja de câteva decenii, să o exceadă.
În plus, acum, în fața Europei, stau problema virușilor și, la fel de vastă, problema resurselor energetice. Nu s-a făcut analiza organizată a pandemiei, încât măsurile sunt ad hoc, în coada valurilor de infectare. Acum publicul află cât de mare a fost corupția din spatele mult discutatei vaccinări obligatorii. Prețurile energiei și serviciilor publice încep să îi încovoaie pe tot mai mulți cetățeni. Accesul la alimente s-ar putea să devină problemă.
Uniunea Europeană a angajat extinderea spre Răsărit fără a calcula implicațiile. Din criteriile de aderare – democrație, piață funcțională, stat de drept etc. – au rămas doar amintiri. Uniunea Europeană a trecut la politica eronată a sancțiunilor între țări, fără a lua în seamă faptul că părăsirea reciprocității în relații internaționale are costuri insuportabile. În locul consolidării de sine prin dezvoltare socială și economică, ea a apucat calea subminării propriilor premise.
Uniunea Europeană nu este fără realizări. În definitiv, fiecare european are în față mai multe oportunități decât oricând înainte de 1993. Granițele nu mai sunt rigide, orizontul de viață s-a lărgit. Țările bine gestionate s-au dezvoltat fără precedent și-și valorifică produsele.
Dar, tocmai în numele reușitelor Europei unite, este responsabil ca starea și viitorul ei să preocupe. Nu ne aflăm în Europa actuală în fața alternativei „umanism sau barbarie”, pe care Husserl o vedea în anii treizeci. Nu ne aflăm nici în fața pericolelor postbelice. Nu ne aflăm în fața vreunui pericol existențial. Dar nici nu este o situație liniștitoare în Uniunea Europeană. După decenii de reușite, brusc, marile probleme – energetice, alimentare, sociale, de competitivitate, de democratizare, de organizare lăuntrică – s-au redeschis. Dosare grele sunt pe masă. Pesimismul sau suficiența sau oportunismul nu rezolvă ceva. Abia reflecția responsabilă pregătește decizia adecvată.
Nu este posibilă economie puternică fără piață ca regulator. Din economia de piață nu rezultă neapărat democrație. Nu este posibilă economie de piață de succes fără cooperare. Azi este și mai clar că democrația liberală dă rezultate numai dacă presupune meritocrația. Cum se observă, personalul selectat în mod improvizat, la limită corupt sau ajuns în funcții prin accidente, slăbește și cea mai liberală democrație. Iar când ideologia substituie gândirea, declinul este implacabil.
Teza mea este aceea că, peste reușitele certe și problemele ei redutabile, Uniunea Europeană actuală are de asumat faptul că sursa majoră a dificultăților ei rezidă în propriile erori. Extinderea a fost de la o vreme în dauna integrării, în loc să o prelungească. Consolidarea instituțională a fost înlocuită cu lărgirea piețelor. S-au încurajat dislocări de forță de muncă, care împovărează iarăși țările ce pierd specialiști. „Capitalismul de caravană“ (Reinhard Cardinal Marx) și invazia de produse de mâna a doua în Est sunt contraproductive. Subsidiarizarea este stagnantă de ani buni. Nu se mai fac analize profunde, iar derapajele sunt trecute sub tăcere, în loc să li se spună pe nume.
Nu numai că așteptatul „sfârșit al istoriei” nu a avut loc, dar schimbarea lumii nu se oprește. Conștiințe treze semnalează înaintarea spre un nou aranjament al supraputerilor (Graham Allison, Destined for War. Can America and China escape Thucydides’s Trap?, 2017), spre normalizarea relațiilor între civilizații (Teo Sommer, China First. Die Welt auf dem Weg ins chinesischen Jahrhundert, 2019), spre democratizare în condiții de suveranitate națională (Pierre Mannent, La raison des nations, 2006), spre reprofilarea internațională a Marii Britanii, Germaniei și Franței (Andreas Wirsching, Demokratie und Globalisierung, 2015), spre reasumarea de sine a națiunilor (Carlo Masala, Welt-Unordnung, 2016) și redeschidere spre inovație instituțională (Roger Bootle, The Trouble with Europe, 2016). Sunt doar cîteva repere ce nu se lasă escamotate.
Cu puține excepții, propunerile noi în materie de alternative sunt în Europa actuală negative. Unii istorici irlandezi vorbesc de „euroexit”, ca și cum, dacă s-ar izola zona euro de restul țărilor europene, nu s-ar întoarce vechea Europă a conflictelor. Nu este soluție nici reducerea Uniunii Europene la o piață comună, căci disparitățile de dezvoltare și tensiunile revin, iar Europa nu-și poate valorifica atuurile istorice. Nu este soluție transformarea unor țări în simple piețe de desfacere, invocând neoliberalismul, căci antrenează cleptocrația și degradarea instituțiilor, cu toate consecințele.
Deunăzi, în discursul rostit la Praga, cancelarul federal al Germaniei amintea perspectiva iminentă a unei Uniuni Europene cu 30-36 de țări membre. Este clar că în competiția supraputerilor de astăzi, Europa trebuie să-și afle organizarea. Rămâne însă deschisă întrebarea cu privire la forma acesteia. Nu s-a continuat cu „Europa națiunilor” din tratatele de bază, cum voiau de Gaulle, Adenauer și de Gasperi, nici cu „superstate”-ul de mai târziu, al perioadei Delors-Prodi. Acum se îmbrățișează formula „imperială”. Numai că nu s-a lămurit cum se va conduce un imperiu. Nu s-a văzut în istorie conducere de către toți, dar conducerea de către unii stârnește reacțiile altora.
Uniunea Europeană rămâne un proiect de anvergură, dar el este acum la răscruce. A doua mea teză este aceea că Europa nu poate face față dificultăților fără să convertească principiul subsidiarității și democrația în forme de viață. Noile ei maladii, semnalate de alte conștiințe treze – a „postdemocrației“ (Colin Crouch) sau a „autoritarismului post-democratic” (Habermas) sau a „liberalismului autoritar” (Schreek) – pregătesc de fapt crize. Egoismul, nepriceperea și incultura la decizii le agravează.
În multe țări, proliferează simpli demagogi și inși interesați să-și păstreze pozițiile în aparatele birocratice sau în economia darwiniană care au ocupat Uniunea Europeană. Ei controlează instituții și împiedică dezbaterea. Aceștia nu văd decât două alternative: fie plierea la organizarea actuală a Uniunii Europene, fie regresul în naționalismul etnic, pe care îl impută mecanic celor de altă părere. A treia alternativă, cea a reorganizării Uniunii Europene conform tratatelor, care este de fapt cea veritabilă, fiind mai bună, ei nu o mai iau în calcul.
Spus direct, Uniunea Europeană va face față lumii ce vine doar schimbându-și organizarea actuală prin suveranitate statală și democratizare. Nu are suport teama reflexă față de restabilirea identităților naționale, câtă vreme procedurile sunt democratice și valorile, începând cu demnitatea umană, sunt cele universale.
În mod interesant, acest punct de vedere revine recent în scrierile celor mai importanți economiști din Europa. Unii ne spun că problema crucială a Europei este revenirea la „democrația reprezentativă”. Pe acest drum, „o democratizare a și o reorientare a politicii ce se întreprinde în numele său”, ca parte a Tratatului de bază, vor trebui asumate (Thomas Piketty, Pour une traitée de démocratisation de l’ Europe, 2017). Alții nu văd perspective pentru „proiectul” actualei Comisii Europene de convertite a uniunii într-un „imperiu” și apără soluția unei uniuni a statelor ce-și fructifică suveranitatea (Wolfgang Streek, Zwischen Globalismus und Demokratie. Politische Ökonomie im ausgehenden Neoliberalismus, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 2021). Este de fapt o „ordine confederală a acestor state, în care statul trebuie să fie suveran, căci altfel nu poate fi democratic”.
Iar dacă economiștii resimt nevoia suveranității și democratizării, ne dăm seama cât de acut se resimte nevoia acestora printre ceilalți cetățeni. Orice este mai puțin decât democratizare lăuntrică plus suveranitate a statelor componente lasă Uniunea Europeană în crize.
Din modelările pe care le putem face rezultă o seamă de consecinţe pentru reflecţie. Sintetizez aici trei dintre acestea.
Este nevoie de lărgirea perspectivei. Istoria nu s-a oprit nici în dreptul Reich-ului, nici al victoriei comunismului, nici al neoliberalismului. Dificultățile vieții actuale sunt atât de multe și adânci, încât ele vor presa la schimbări în care vor prevala soluţiile integrative ale unui viitor deschis.
Nu avem a aștepta soluții nici de la decidenți providențiali, nici de la asistența externă, nici de la subiecți în format mare. Mesianismul politic este dezastruos în urmări. Nimeni nu poate înlocui ceea ce au de făcut cetățenii. Este nevoie de reafirmarea „voinței publice” (detaliat în A. Marga, Soarta democrației, 2022) într-o lume în care viaţa fiecăruia depinde de decizii ce se iau în instituţii.
Uniunea Europeană va fi tot mai mult sub presiunea reorganizării (vezi Jochen Bittner, So nicht Europa!, 2010). Cum bine s-a observat, nu formula „tehnocratică” sau formula „imperială”, ci abia formula „federală” (vezi Anthony Giddens, Turbulent and Mighty Continent, 2014) deschide perspective. Ea și este preluată astăzi în formula „confederală”. În orice caz, fără reorganizare pe direcția descentralizării, încât suveranitatea statelor componente să redevină reală, și fără democratizări interne, conform proiectului originar, soarta Uniunii Europene va fi complicată.
Nu fuga de răspundere prin invocarea a ceea ce fac alții pe lume, ci asumarea problemelor redutabile este soluția. Că în Uniunea Europeană sunt bani la dispoziție, este foarte bine. Știm însă că banii fără viziune, nu duc departe. Este salutar că se vrea independența energetică – nimeni nu contestă această aspirație. Că se vor surse noi de energie în timp, este firesc. Că ne întoarcem la surse clasice (cărbuni, petrol) – pare obligatoriu. Dar de ce să nu se aplice optica economică și cooperarea mutual profitabilă în relații cu orice țară din lume? A treia mea teză este că nu se ajunge nici la democratizare și nici la dezvoltare de sine fără cooperare.
Europenii sunt îngrijorați. Ei plătesc deja din greu odată cu crizele energetică, a muncii, a transportului, a serviciilor sanitare. Alte domenii ale vieții lor sunt la risc. Dar cine a luat deciziile care au dus la situația de azi? Nu cumva și răspunsul public este valoare europeană?
Pe lângă altele, sunt câteva erori proeminente în deciziile actualei Comisii Europene. În locul cooperării, ea cultivă ostilitatea – înăuntrul ei, față de cei cu alte optici, și în afară – când se știe că din ură nu iese ceva pozitiv. Ea vrea extindere cu orice preț, fie și slăbind integrarea. Ea acceptă, prin decizii birocratice, scoaterea din rolul firesc, de națiuni inovative, a unor țări – ceea ce a costat totdeauna în istoria modernă. În locul democrației, ea acceptă autoritarisme docile. Ea s-a angajat la scindarea lumii, când se știe că jocul este primejdios.
Ridică întrebări, căci europenii vor fi cei care vor achit nota de plată, deciziile actualei Comisii Europene privind Ucraina. Trebuie, oare, să se concure la înarmarea unui regim? Nu ar fi înțelept să se constate, plecând de la criterii proprii, că avem de a face cu un stat în frontiere nefirești în toate direcțiile și cu un regim instalat așa cum ne spun istorici francezi, germani și americani – un regim ce nu a putut integra minoritățile, a lichidat pluralismul și întreține o mafie? Trebuie ca, în loc să se pledeze, conform valorilor proprii, la punerea în aplicare a acordurilor existente de securitate europeană, ce includ în suveranitate securitatea vecinului, să se închidă ochii? Trebuie să se ia de bună inițiativa aventuroasă a lui Boris Johnson de a crea, după brexit, o Piață Comună cu țări din Răsărit și de a încerca demantelarea Rusiei? Trebuie luate decizii fără viziune?
Ar fi de înțeles matur că europenii vor trăi tot în geografia actuală, că anii de cooperare au adus avantaje fiecărei părți și că istoria nu se sfârșește. Ea nu se sfârșește cu nimeni. (Din volumul A.Marga, Ordinea viitoare a lumii, noua ediție)
Uniunea evvreiasca globalista trebuie sa revina la Uniunea Statelor Independente Europeene. Desfintat Parlamentul european. Doar presedintii tarilor sa se adune lunar intr-un consiliu.
De la revolutia bolshevica, de peste 100 de ani, Occidentul e pe marginea prapastiei, crize peste crize, dar nu se stie cum, nivelul de trai a crescut in mod miraculos. In Rusia totul e calm, nimeni nu protesteaza, nu sunt greve, pare a fi o mare fericire, dar nici dracu’ nu se inghesuie sa traiasca acolo. Cum explica filozoful Marga chestia asta??
Excelent articol, domnule profesor. Blând,dar lucid.
Mă tem însă că Europa n-a depășit încă analiza dintre „Sfârșitul istoriei și ultimul om” și ” Mizeria prosperității” deși de câte ori vă citesc îmi dau seama că a curs multă cerneală de atunci.
Revin pentru că, gandindu- mă din nou la articolul dvs, mă gândesc că europenii au ignorat total și ” Melancolia democrației” deși bietul Bruckner a scris și la timp și simplu. Zic și eu.
Felul în care se desfăşoară activitatea de conducere a UE de către PE şi CE mă duce cu gândul la un meci de fotbal în care cei mai buni 11 jucători ai fiecărei echipe se află în tribune iar antrenorii la vestiare, „că aşa a decis conducerea”. Ar fi un meci-dezastru dar se poate şi mai rău. Aşa cum nu se poate juca un meci de fotbal de calitate fără a păstra autonomia echipelor, la fel nu poate funcționa o uniune de state subminând permanent individualitatea fiecărui stat, cu excepția situației în care statele însele renunță la indidualitatea lor în mod explicit. Cum nici un talmeş-balmeş în care „jucătorii”, pe baza „democrației reprezentative” se organizează singuri pe echipe la fiecare meci, nu este de acceptat, deducem că rolul antrenorilor şi a celorlalte componente organizatorice devin esențiale. Deci ele trebuiesc întărite şi nu slăbite sau subminate prin orice mijloace. Cel puțin până când se pot găsi sisteme organizatorice mai performante. Altfel riscăm să ne întoarcem la bătutul mingii pe maidan.
Eu cred că Europa actuală nu mai este o Europă a statelor și a națiunilor, ci este o Europă a capitalurilor. Iar deciziile nu sunt neapărat greșite ci adaptate legilor capitalului (dacă or fi existând astfel de legi, măcar la nivel empiric).
Nu mai putem spune, așa cum a spus regretatul Octavian Paler, „Avem timp pentru toate”. Pentru că timpul înseamnă bani (Tine is money). Vă sună cunoscut?
În acest fel valorile spirituale se pierd în uitare.
Iar istoria, chiar dacă nu se sfârșește cu nimeni, începe fără a se mai sfârși deloc.
erată. rolul… devine esențial.
Citind comentariile, domnule profesor, veți vedea ca respectivii nu au înțeles nimic. Foarte frumos le spuneți. Dar, apropo de meritocratie, când sprijineati USLul, v ați gândit vreun pic la asta?
1.In antichitate, având o bază în excepţionala experienţă a Greciei antice, prima formă a identităţii, afirmată atunci pentru Europa şi accentuată peste secole: EUROPA ÎNSEMNA LIBERTATE.
2.Papii, de la Grigore al VII-lea (1073-1085) şi Urban al II-lea (1088-1098), iniţiatorul primei cruciade, până la
Inocenţiu al III-lea (1198-1216) au dezvoltat o concepţie nouă, identificând Europa cu religia creştină. Identitatea are la bază faptul că pentru acele secole termenii Respublica Christiana şi Christianitas erau folosiţi în locul Europei (şi mult mai des), având o reală valoare de mobilizare, afectivă. Deci, EUROPA ÎNSEMNA CREŞTINISM.
3.Pentru europenii incepand cu secolul al XV-lea, Europa era privită ca o culme a civilizaţiei. Deci, iată al treilea aspect,EUROPA E SINONIMĂ CU CIVILIZAŢIA.
De la incoronarea lui Carol cel Mare ca Sfânt Împărat Roman,la Roma, in 25 decembrie anul 800, de catre Papa Leon al III-lea numit,si numit, printre alte titluri, „rex,pater Europe”idea unificarii Europei a prins in constiinta europeana, si Carol cel Mare ramane parintele mitologic al reunificarii Europei,dupa disparitia Imperiului Roman de Apus. In timpul nostru,premiul ‘Carol cel Mare’, este decernat anual de către orașul Aachen pentru merite deosebite în „unificarea europeană”.
Sa fim mandrii ca suntem europeni si sa ajutam Ucraina, care lupta pentru Europa libertatii,crestina si civilizata
Referendum pentru orice depaseste 10 miloioane de euro!
„virusi”? „infectare”? wow. avem ce meritam…
Intr-adevar, trebuie sa vedem cine achita nota de plata!? Teoretic Uniunea Europeana este foarte buna. Pacat ca la conducerea UE si la celelalte Institutii, Organizatii, Aliante…Suprastatale, direct sau indirect, sunt infiltrate tentacule ale caracatitelor mafiote. Ar fi necesar sa aducem la vederea cetatenilor toate caracatitele mafiote, asa cum au facut italienii in filmul „La piovra”. Sunt si alte caracatite care au mai multe si mai lungi tentacule, decat caracatita italiana. Sunt caracatite care au tentacule in foarte multe Tari, dar si in Uniunile, Organizatiile, Aliantele Suprastatale, in Banci, in Sistemul de interplati, in Internet, in Presa scrisa si audio vizula… Caracatitele mafiote cu scopul de a castiga, planifica, organizeaza si desfasoara conflicte si razboaie pe tot Globul. Caracatitele mafiote castiga, iar catatenii naivi, amarati achita nota de plata.
Doamna Elena Popa are dreptate – Europa de acum are probleme mari, altele decît în istorie. Suntem în stare să le recunoaștem și tratăm? Sau fugim de ele într-o istorie cunoscută din povești? Intr-adevăr, UE este tot mai rău condusă și rezultatele sunt vizibile cu ochiul liber. Se poate face manipulare, și se face, dar nu se ajunge decât tot la probleme. Într-adevăr, suveranitatea statelor și democratizarea au rămas ultima soluție. UE își pierde timp și resurse cu Ucraina și va plăti din greu.
„Pentru europenii incepand cu secolul al XV-lea, Europa era privită ca o culme a civilizaţiei.”
Si atunci de ce au fugit atatia in Lumea Noua si in Australia-Noua Zeenlanda ? Apropo de civilizatie si de asa-zisul crestinism, de ce fascismul si comunismul s-au nascut si traiesc linistite in Europa si „lumea noua” se bate cu „lumea veche” la „crestinii de ukrani ? Civilizatia europeana arunca in aer o femeie, o ziarista si toata Europa tace din gura si legitimeaza terorismul de stat ! Cotinuati … sunteti crestini ca nazistii de ukrani, doar gura e de voi si lumanarile dupa care va ascundeti.
@tomlin: Australia si NZ au fost colonizate fortat,cu infractori britanici
In SUA,initial, a fost o colonizare religioasa ,protestantii isi dorea o tara cu o singura religie..
In toate trei tarile, civilizatia europeana e la ea acasa ,nu fii propagandist putinoid :)))
Domnul Profesor ocoleste cu elegant un adevar banal: extinderea UE nu a avut niciodata ca obiectiv integrarea, ci doar largirea pieteleor si atragerea resurselor de catre tarile bogate. Un neocolonialism subtil (initial) promovat prin coruperea conducerilor tarilor estice, asasinate economice si santaj prin intermediul bancilor. Razboiul din Ucraina generat si intretinut de SUA, prin efectele sale, va determina dezintegrarea colosului birocratic care a devenit UE. Cum se va intampla asta si ce nenorociri va aduce pentru noi vom vedea cat de curand.
„Spus direct, Uniunea Europeană va face față lumii ce vine doar schimbându-și organizarea actuală prin suveranitate statală și democratizare. Nu are suport teama reflexă față de restabilirea identităților naționale, câtă vreme procedurile sunt democratice și valorile, începând cu demnitatea umană, sunt cele universale.”
ca filozof ar trebui sa sti ca nimic nu se schimba fara o forta DIN AFARA CONTROLABILULUI care sa oblige la schimbare
starea de mpauza si rutina e STATUS QUO-ul
doar tensiuni DIALECTLEC inter-societale o pot schimba o societate
TRENDUL de ne-oprit al deschideri foarfecii intre bogat si sarac … cei 1% versus cei 99%
duce 😀 vizibil a „ascutirea lupte de clasa” 😛
saracii crrescand cantitativ-numeric …vor SALTA materialist-istoric-CALITATIV
intr-o noua structura societala … ca mereu istoric
printr-o pierdere de tensiune revolutionar SANGEROASA fortelor STATUS QUO-ului …in cantitatva crestre a saracnilor la un apogeu sangeros detensionant !
De ce filosofia lui MARX e mai practica decat cea a lui PLATON ?
Pentru ca prima e pe methode stiintific experimetnale MATERIALISTE cu feedback societal-real (comunistii nu pierdeau meciul cu capitalistii daca capitalistii nu inventau FIAT MONEY fara acoperire … intelegi asta MARGA 😀 ? ) si a doua e pe metode METHAFIZICE ..ipotetice si ireal-estetice !
MDA … Marga nu mai fa pe prostul ca poate ramai acum la batranete asa ! 🙂
cand ti-am venit de cateva ori ca student exceptional la cursuri … inainte de ’89 🙁 ! … erai mai destept ! [mai destept !]
Uniunea Eu este creata si condusa pe o structura faraonica. Parlamentul este o adunatura de sinecuri, Consiliul este latraul care se face ca latra la propunerile Comisiei dar aproba dupa ce schelalaie. Comisia este executantul care spoliaza in numele faraonului. UE trebuie sa fie ceea ce Napoleon a incercat cu sabia si a ajuns in mana faraonului. Regulamentele, deciziile si directivele UE au un singur scop, multumirea faraonului, alimenrarea setei lui de putere ce nu va fi stinsa niciodata.
Acum vedem rezultatele UE. E clar unde am ajuns nu? Pentru ca UE in loc sa fie o organizatie de cooperare economica, de evitare a taxelor vamale si de standardizare in anumite donenii precum telecomunicatiile ca sa nu avem sapte sisteme celulare a fost facuta sa DOMINE POLITIC tarile mai mici. Viitorul il vedem: un fel de dictatura mascata cu frig in case, bezna, rationalizari si urmeaza somajul….Din comunism am trecut rapid prin capitalism si ceva democratie si am ajuns in progresism-sorosism cu liderii de partide care nu convin in puscarii, marionete totale la conducere si nivel de trai in picaj. Asta e problema cu UE e mai rau ca sovietele si CAER.
„In toate trei tarile, civilizatia europeana e la ea acasa”
Am inteles, daca ai derbedei si infractori ii trimiti in cele 3 tari si gata, devin civilizati ca Europa nazista si comunista. La asa stupiditate nu poti nici rade, nu te mai adresa mie, esti pus pe ignorare.
UE este un Imperiu puturos ca orice Imperiu. Se extinde cu disperare pentru acaparea su a ultimelor piete pe care inca nu a pud laba..
Europa este Cancerul mondial. Toate infectiile purulente ale Omenirii s – au perfectionat in Europa, Sclavagism, Colonialism, Razboaie mondiale, Cruciade, Cruciade ale copiilor, Inchizitie, Nazism, Holocaust, Genocide fara numar…. Buricul pamantului, priviti Cluburile de fotbal europene, croite tot pe modelul imperialist, al acapararii si furtului. Peste 75 la suta compuse din NON- europeni, restul de 25 la suta sunt europeni de umplutura…..Intrebarea este cand intra Noua Zeelanda in Europa?
Multe din probleme care infrunta UE astazi se datoresc negarii conditiei de european la poporul rus, ordonata de USA. Deja in 1992, Putin, acuma blestemat pentru invadarea Ucraniei, cerusera intrarea Federatiei Ruse la UE. Brusels, sub ordinele SUA, s- a negat. Cu asta, UE a pierdut: 17 milioane de kilometri patrati, 120 de milioane de locuitori, uriase resurse naturale si o mare capacitate stiintifica si tecnologica. In schimb, a ” cistigat” un stapin aditional : Germania, tot asa de apasatorca USA. Prin urmare, acum UE va trebui sa plateasca greselile gigantice comise si e aproape imposibil sa iasa din cusca in care ea singura s-a bagat.
Uniunea Masonica iuropeana se va sfarima de tot foarte curind. Fara menajamente khazarii stapini actioneaza din spate si pe la spate. Adica daca vrei control eficient a sclavilor centralizezi. ue primeste fonduri de la tarile membre si le impart pe criterii masonice. Ordine din haos dupa ce provoaca haosul apropo stat esuat in limba unui nesimtit parasutat prejdinte in Romania. Cu cit se prelungeste razboiul in ucraina cu atita se subrejeste ue si praful se va alege de ea.
„Spus direct, Uniunea Europeană va face față lumii ce vine doar schimbându-și organizarea actuală prin suveranitate statală și democratizare. Nu are suport teama reflexă față de restabilirea identităților naționale, câtă vreme procedurile sunt democratice și valorile, începând cu demnitatea umană, sunt cele universale.”
– ce deducem noi de aici ?
– ce vrea Marga sa ne spuna ?
„Nu are suport teama reflexă față de restabilirea identităților naționale, câtă vreme procedurile sunt democratice și valorile, începând cu demnitatea umană, sunt cele universale.”
Oare ne spune dom’ profesor ca : „teama reflexă față de restabilirea identităților naționale” poate exista doar daca incalca zicerea marga-iana asta. „câtă vreme procedurile sunt democratice și valorile, începând cu demnitatea umană, sunt cele universale” ?
Adica o reintoarcere la indentitati nationale, culturi nationale, traditii nationale NU ar putea exista „”câtă vreme procedurile sunt democratice și valorile, începând cu demnitatea umană, sunt cele universale” ?
”
😀 … Domnu’ MARGA … STIE(?) … ce spune ? 🙁
sau el le doar insira … insirate ? 😀
… poti repeta ce vrei … si poti … explica simplu(=analog nu abstract) ce vrei !
Putini te POT intelege ?
!
[Da …UE e in pozite de PAT … nu de MAT actual ! Asta insemnva ca UE poate iesi din PAT daca „adversarul” il lasa ! Din MAT n-ar mai putea iesii : ” dea aceea nu incheie, chiar rusii, razboiul ! pentru ca fara razboi n-ar mai avea explicabilitatea morala a „IERNII CARE VA SIGUR VENII” peste europeni 😉 ! ” Dom’Marga vezi cum gandeste un ne-filfizon 🙂 ? 😉 ]
… si prin asta justifica prin razboiul ukran … colosala INFLATIE indusa bancar-national
prin cresterea inexplicabila a pretului ENERGIEI ca …mijloc de transport monetar 😉
in PLUS
cum i-ar mai racorii rusi pe europeni daca ar face pace cum NUN DUPA 😉 midterms 😉 !
IQ=?