Producătorii de mobilă sunt disperaţi pentru că nu au materia primă necesară şi, dacă nu se întreprinde nimic la nivel naţional, business-ul cu mobilă devine falimentar, a declarat joi, într-o conferinţă de presă, Daniel Egri, administrator al unei firme de mobilă.
„Noi, producătorii, suntem disperaţi. Vocea mea în acest moment nu e un strigăt de disperare, e un ultim strigăt înainte de a ajunge în situaţia în care sunt nevoit să închid activitatea. În condiţiile în care nu se întreprinde nimic în industria mobilei, la nivel naţional, industria noastră este în declin, iar business-ul cu mobilă în România devine falimentar. Am ajuns aproape de pragul în care suntem nevoiţi să ne închidem activitatea. E dureros să vezi atâta pădure că există în România, e dureros când noi, industria mobilei, avem nevoie doar de 7% din tot ce se exploatează la nivel naţional, să nu poţi să asiguri aceşti 7% pentru cei 55.000 de oameni care lucrează în industrie, să le asiguri materia primă, în condiţiile în care-ţi aduc cea mai multă valoare adăugată pe produsul materie primă, în condiţiile în care balanţa noastră economică este în favoarea noastră. Şi tu, stat, Guvern, Romsilva, ocoale silvice, să nu îţi apleci privirea şi, după ce odată ne-ai declarat industrie de succes, să ne părăseşti”, a spus Egri, într-o conferinţă organizată de Asociaţia Producătorilor de Mobilă.
El a subliniat că materia primă de bază pentru fabricile de mobilă este lemnul, pe care îl achiziţionează prin licitaţii de la Romsilva sau din păduri private.
„Panourile, care la rândul lor au la bază 90% tot lemnul, acel lemn care nu poate fi folosit şi valorificat la un nivel înalt şi se transformă în tocătură şi devine paleţi sau panouri MDF, OSB, placaj, cartoanele care tot celuloză, tot lemn, furnirul care este lemn de înaltă calitate valorificat, toate astea o reprezintă aproximativ 40% din materia primă care în momentul actual are o creştere fantastică de 50% într-un an, de 150% în 2 ani. Nicio industrie, nicio capacitate de producţie nu poate să preia şi să se tehnologizeze sau să se rentabilizeze în măsura în care să poată înghiţi aceste creşteri (de preţuri). Am supravieţuit pandemiei, am fost susţinuţi de Guvern. Mulţumim, apreciem! Dar e păcat, dacă tot am supravieţuit pandemiei, să murim acum pentru simplu motiv că nu există masă lemnoasă pe piaţă, pentru că preţul lemnului creşte excesiv şi materia noastră de bază este în criză, într-o criză artificială din punctul meu de vedere (…) Este foarte clar că tot lemnul care se importa din Ucraina, Belarus şi Rusia, pentru industria lemnului, care înseamnă şi panouri, nu mai există. Deci, toate aceste fabrici se vor aproviziona tot din materia primă din intern, în condiţiile în care şi exportul creşte, pentru că este o criză la nivel european şi este cerere. Este clar că presiunea pe masa lemnoasă, cât se exploatează ea, multă, puţină, este fantastică şi în condiţiile astea preţurile au crescut exagerat, nejustificat”, a explicat producătorul de mobilă.
Acesta a subliniat că sunt „extrem de multe firme”, peste 7% din toate firmele producătoare de mobilă din România, care în primele 6 luni şi-au cerut insolvenţa sau au închis activitatea.
„Comparaţia cu Polonia deja pentru mine devine obositoare, pentru că şi partenerii noştri englezi, americani, francezi, chiar şi comercianţii din România care valorifică mobila românească ne compară cu importurile lor din Polonia. Şi de ce acelaşi produs similar în Polonia, importat, ajuns în România este mai ieftin decât produsul românesc? Şi mă întreabă: nu aveţi tehnologizare, nu aveţi productivitate, nu ştiţi să vă organizaţi? Sunteţi incapabili să scoateţi un produs competitiv la preţ comparativ cu polonezii? Da, astăzi suntem incapabili, pentru că nu suntem susţinuţi. Pentru că nu avem facilităţile pe care le au producătorii din Polonia. Pentru că nu-i pasă nimănui de noi, pentru că eu va trebui probabil în decembrie să le spun angajaţilor mei să stea acasă o lună – două până trece iarna şi în primăvară să le spun că îmi pare rău, dar nu mai pot să deschid activitatea, pentru că partenerii mei au renunţat la noi şi nu mai avem pentru cine produce. Şi peste 200 de angajaţi îşi caută de lucru. Iar furnizorii mei de panouri de sticlă, de feronerie, de stofe, de metal o să trebuiască să-şi caute alţi clienţi, care nu ştiu care o să fie, pentru că noi, cu mobila, toţi suntem disperaţi, iar impactul social va fi mult mai mare decât strict industria noastră şi angajaţii noştri, pentru că sunt şi celelalte ramuri conexe”, a explicat Daniel Egri.
Potrivit acestuia, „cel mai simplu lucru pe care ar putea să-l facă statul român cu lemnul puţin care e pe piaţă acum” este să ofere producătorilor de mobilă dreptul de preempţiune la achiziţia lemnului.
„Nu pot să înţeleg de ce nu putem să oferim cu drept de preempţiune 7%, nu 7%, jumătate din necesar, adică 3% industriei de mobilă. Deci, rezolvă 50% din toate problemele pe care le avea o fabrică de mobilă, şi nu e una, pentru că suntem sute de fabrici, oferind acest drept de preempţiune. Acest drept de preempţiune într-adevăr poate să se ofere doar din lemnul proprietate a statului, gestionat de către Romsilva”, a punctat el.
PLAVANUL SI SCHWEIGHOFER FERICIRE NE-AU ADUS!!! Putin e de vina!
Bine ca au personal calificat la munca! L-am auzit pe Campeanu azi spunand ca modelul implementat in invatamant e din austria si germania, a evitat sa se mai agate de elvetia, mincinosul! Poate ca a dat de contestarile noastre privind minciunile abordate agatandu-se de modele si tari despre care habar nu are! O sa il urmaresc pas cu pas ca pe hAisRAFAT, ultimul deja are vechime de cel putin 3 ani in privirea mea.
principiul dominoului tovarashi. trebuia sa vedeti asta si sa IESITI DRAQ IN STRADA DE CAND NE LUAU S LU GI LE ALESE DE SECURIMEA CRIMINALA PADURILE! AVEM CE MERITAM! CONTINUATI SA DORMITI! SOMNUL RATIUNII NASTE MONSTRI! I-AM VAZUT SI IN EPOCA DICTATORULUI, VEDEM SI ACUM!
C-o administratie centrala si locala inerte, în România, cu asa-zisi „lideri” orbiti de Fata Morgana americana, surzi, adica, si orbi, inepti, incapabili, fara mândrie nationala, fara educatie, fara meserii (nu stiu sa faca nimic, n-au pus niciodata umarul la vreo realizare), cu dispret atât fata de arta, cât si de tehnica, foarte greu de razbit. 35 de generatii de tavalug („industria româna, gramada de fier vechi”, singura dorinta, de la Roman Petre la Johannis fiind s-o aduca la neant), au nevoie de-o schimbare radicala, de care nu vad în stare nici un/o om/femeie de prim-plan în România. Nivelarea spre prapastie, asta s-a-ntâmplat si se-ntampla din 1989 si pâna acuma. Industria mobilei are nevoie de VITRINE, de piete INTERNATIONALE, nu de prafuiala prin câte-o bacanie într-o margine de catun. Unde sunt liderii locali, fiindca EI ar trebui în primul rând sa-si sustina compatriotii? de ce nu se ocupa nimenea de mestesugurile de arta? S-a ocupat cineva de promovarea meseriei? nimeni. Dar de risipit banii în demagogie si distrugere, în asta-s mari mesteri mari. Ministru al industriei manufacturiere? Nimeni. Interes contractual din partea vreunui responsabil local/national, nici el. Corabia Nebunilor (care, atentie, e tot din lemn. La fel instrumentelor muzicale).
Păi, producătorii de mobilă să pună mână de la mână, să se unească pe bune, nu doar simbolic și să-și cumpere păduri, să concesioneze păduri, să planteze păduri, să investească în făbricuțe de scule și utilaje, să-și deschidă propriile lanțuri de magazine, să depindă cât mai puțin posibil de alții. Să ia exemplu de la Rusia care este forțată să se gospodărească singură, fără importuri de tehnologie vestică. Pare complicat dar este o soluție funcțională. În Roma m-a dus cineva la o cârciumă ca să mănânc hamburgher „kilometrul zero”. Hait, zic eu, cum adică kilometrul zero! Tot ce conține hamburgherul ăsta este produs pe o rază de 20 Km în jurul Romei, mi s-a răspuns. Toată plusvaloarea rezultată rămâne în zonă.
In Romania nu exista decat lapte si miere, se observa la tv! Grija lor e, ori razboiul, ori pupatul la dos politic, acum fiind decesul babutei si viitorul ocupant al jiltului! De parca pe cetatean asta il intereseaza! Tot ce se da pe micile ecrane si se discuta sunt actiuni pentru bulversarea mentala a cetateanului din Romania care mocneste in saracie si limitari de orice fel! Asta e adevarul crunt!
Daca te uiti pe piata exista numeroase utilaje care se urca prin creierii muntilor si se intorc cu stiva de lemn gata prelucrat.
Pentru plantat tot foreze,l de mana, lopeti si cazmale nu se inghesuie prea multi la utilaje sofisticate de plantat copaci. Statul roman a manifestat mai degraba dezinteres pentru imaduriri. Lemnul din defrisari ajunge pe la export, pe pile sus-puse, la mari corporatii din domeniu. Lemnul pleaca ieftin sa se reintoarca scump ca mobila lux. Bugetul bine prejudiciat ca si din importuri de la legume, fructe pana la ingraseminte si produse metalurgice. Guvernelor cica romanesti nu le pasa cat de putin. Indiferenta.
Foarte, foarte bine! Pana cand credeati ca vor accepta puterile coloniale reunite ca firmele romanesti sa faca mobila din propriul lemn in loc sa-l puna brut si pe mai nimic la dispozitia firmelor „serioase” ba chiar sa mai faca si profit din exportul mobilei pe piata puterilor coloniale??? Gata! E criza de lemn, e criza de energie si e criza de bani – asa ca e cazul ca romanii sa dea lemn pe degeaba si sa importe pe bani grei mobila prosta facuta din lemnul lor ieftin! Asa-i cand se intalneste prostul cu hotii!