Dive, proteste şi premii

Fani ai divei Jennifer Lawrence – „Fata de foc”, manifestanţi supăraţi şi tineri în delir. Festivalul de la Roma a trăit ziua sa de asediu. Sute şi sute de tineri au venit de cu noaptea la “Auditorium” şi au dormit în saci, pregătiţi cu creioane şi hârtie pentru autografe, iar dimineaţa au început să-şi facă lecţiile şi să coloreze desene. Iar când “la ragazza di fuoco”, Jennifer Lawrence, a apărut, fanii au început să aplaude, mulţi dintre ei căzând în genunchi. Prezenţa ei a fost fascinantă, într-o rochie albă, blondă, cu părul scurt şi cu un surâs ingenuu. Alături de ea, alte două staruri: Liam Hemsworth şi Josh Hutcherson.

Fanii în aşteptarea lui Jennifer Lawrence

Manifestaţia în favoarea celor fără locuinţe

Dar la Festival au apărut şi activişti ai mişcării în favoarea homeless. La fel ca şi în documentarul prezentat în Festival, “Fuori strada”, de Elisa Amoruso. Manifestanţii l-au contestat pe Primarul Romei.

Premiul pentru întreaga carieră: regizorului rus Aleksei Yurievici German

Înmânarea Premiului pentru întreaga carieră Svetlanei Karmalita, soţia regizorului Aleksei Yurievici German

“Festivalul Internaţional de Film” de la Roma, avându-l ca director artistic pe Marco Müller, a oferit miercuri seară “Premiul pentru întreaga carieră” marelui cineast rus Aleksei Yurievici German, dispărut în luna februarie a acestui an. Atribuirea premiului a fost comunicată maestrului rus la începutul iernii, înaintea lansării ambiţiosului său lungmetraj. Este pentru prima dată în istoria festivalurilor europene când un premiu pentru carieră este conferit postum. Premiul va fi înmânat Svetlanei Karmalita, văduva regizorului, complice a tuturor proiectelor sale şi semnatara scenariilor ultimelor două filme ale maestrului, alături de fiul lor, Aleksei A. German.

În premieră mondială va fi proiectat filmul “É difficile essere un dio” (E greu să fii Dumnezeu), operă de fantezie filosofică, inspirată de romanul omonim al fraţilor Boris şi Arkadi Strugatski, autori şi ai volumului “Picnic sul ciglio della strada” (Picnic la marginea drumului), pe care Tarkovski l-a ecranizat cu titlul “Călăuza”.

E difficile essere un Dio, ultimul film al regizorului Alksei German

Directorul Marco Müller a comentat decizia sa, afirmând: “Cazul lui Aleksei German e un fel de caz de cenzură. Cel mai puţin prolific dintre marii cineaşti ruşi şi-a revendicat opera sa atât de personală, ducând-o împotriva tuturor, afirmând o puternică personalitate de autor încă de la primul său lungmetraj «Controlo stradale». Figură incomodă pentru orice regim, German a iniţiat o luptă cu cenzura şi sistemul birocratic al cinema-ului sovietic, continuată de-a lungul întregii perioade brejneviene. Cinema-ul său, construit pe scenariul său, a depăşit structurile şi tematicile teoretice, estetice şi stilistice. În cei 46 de ani de carieră regizorală, el a putut să realizeze numai cinci filme şi jumătate (“jumătate” pentru că a fost co-regizor la filmul său de debut). A reuşit să deranjeze chiar şi sistemul comercial al Rusiei ne-socialiste care a inventat noi frâne pentru cei care se opuneau elanului creator al cineastului. Dar aceasta nu l-a împiedicat să se confrunte cu noi proiecte ambiţioase, realizând filme-limită precum “Khrustalev, la macchina!” (Krustaliov, maşina!), aflat în concurs la Cannes în 1998.

German, în pelicula “E greu să fii Dumnezeu”, povesteşte istorii fantastice rămânând fidel preocupărilor sale de autenticitate documentară. Filmul este un documentar care penetrează în lumea ireală a tablourilor lui Hyeronimus Bosch, care, după cum afirmă regizorul, este mult mai realist decât Rubens, şi încearcă de a captura fiecare minim detaliu. Aleksei German a fost un artist genial, de o mare radicalitate, un artist care a ales de a se confrunta mereu cu probleme dificile. Îi plăcea să afirme: “Pentru a rezolva o problemă imposibilă îţi trebuie un rus”. Un geniu rusesc ca el.

20 de zile fără război, una dintre peliculele controversate ale lui Aleksei German

Extraordinara integritate artistică a cineastului, echivalentă celei a marilor maeştri ca Terrence Malick şi Stanley Kubrick, a fost blocată adesea de cenzura sovietică ce a împiedicat ieşirea filmelor sale şi i-a limitat producţia la numai cinci pelicule. Statura lui German are astăzi puţini egali în cinematograful modern. El, Andrei Tarkovski şi Aleksandr Sokurov fac parte din acea treime rusă de aur care a revoluţionat lumea cinema-ului.

Aleksei Yurevici German s-a născut la Leningrad în 1938. Tatăl său, Yuri P. German, era un scriitor sovietic umanist, amic al regizorului Vsevolod Ėmilevici Meyerhold. După licenţă, a lucrat cu Grigori Tovstonogov, o figură-cheie a teatrului sovietic, între anii ’50 şi ’60. În 1964, regizorul începe să lucreze la “Lenfilm”, care devenise un leagăn al cinema-ului de autor. În 1967, împreună cu Grigori L. Aronov semnează primul său film. Apoi, este lansată pelicula “Operaţiunea Anului Nou”, după o nuvelă scrisă de tatăl său, peliculă ce a fost imediat oprită sub acuzaţia că falsifică datele istorice. În 1997, regizorul semnează “Douăzeci de zile fără război”, după romanul lui Konstantin Simonov, un important scriitor fidel partidului. În 1984, German foloseşte din nou un roman al tatălui său şi realizează filmul lui cel mai cunoscut, “Prietenul meu Ivan Lapşin”. Şi acesta a fost retras imediat din săli. Pentru a supravieţui, German scrie scenarii împreună cu soţia sa, semnate numai cu numele ei. Totuşi, într-o lungă perioadă, cei doi s-au preocupat, creând un Studio, de operele experimentale ale tinerilor cineaşti, de filme de animaţie. În 1990, odată cu pelicula “Chrustalev, la macchina!”, prezentată la Cannes, afirmă că, după ororile epocii staliniste, arta trebuie să se schimbe. După 2000, regizorul este în sfârşit recunoscut ca unul dintre maeştrii cinematografiei ruse, distins cu numeroase premii onorifice şi începe să lucreze la giganticul proiect al ultimului său film.

Krustalev, La macchina

“E greu să fii Dumnezeu” este un proiect la care German se gândea încă de la mijlocul anilor ’60. A încercat să-l realizeze în 1964 ca pe prima sa operă “adevărată”, dar respectând regulile “Lenfilm”. Apoi proiectul a fost aprobat de “Goskino”, autoritate ce se ocupa de activitatea cinematografică a Uniunii Sovietice, dar în 1968, după revolta de la Praga, a fost respins din motive ideologice. După 20 de ani, regizorul s-a reîntors la proiect, dar s-a hotărât să regizeze un alt film, a cărui realizare a durat mult, “Khrustalev, la macchina!”. După alţi zece ani şi după ce declarase “Nu mă mai interesează altceva în afara posibilităţii de a construi de la zero o lume, o civilizaţie întreagă”, German şi-a concentrat toate forţele pentru “E greu să fii Dumnezeu”. Reluarea filmărilor a durat din toamna anului 2000 până în august 2006. S-au construit chiar castele lângă Praga şi în studiourile “Lenfilm”. De-a lungul acestor lungi filmări, câţiva actori au murit de bătrâneţe. Postproducţia filmului a mai durat o vreme şi a fost definitivată de soţia şi de fiul regizorului după moartea acestuia.

My Friend Ivan Lapshin, una dintre peliculele cele mai apreciate ale lui Aleksei German

Este o genială transpunere a romanului-cult omonim al anilor ’60. Câţiva oameni de ştiinţă se duc pe planeta Arkanar pentru a ajuta populaţia locală, aflată într-o fază istorică asemănătoare Evului Mediu, în care erau puşi la index nu numai intelectualii, dar şi oamenii simpli care ştiau să scrie şi să citească. Protagoniştii care activau incognito trebuiau să influenţeze condiţiile politice şi istorice ale planetei, rămânând neutri. Totuşi, protagonistul, Don Rumata, încearcă să salveze de la stâlpul infamiei intelectualii locali şi nu poate evita întrebarea “Ce, te crezi Dumnezeu?”.

Recunoaştere internaţională pentru Tsui Hark

Once upon a time in China a contribuit la recunoaşterea internaţională a lui Tsui Hark

Tsui Hark, protagonistul cinema-ului popular din Extremul Orient, va fi recompensat cu “Maverick Director Award”, înmânat de regizorul Olivier Assayas, autorul peliculelor “L’eau froide”, “Irma Vep”, “Les Destinées Sentimentales”, “Demonlover”, “Clean”, “Qualcosa nell’aria”, câştigător al unui “Golden Globe” pentru miniserialul TV “Carlos”.

“Maverick Director Award” este o recunoaştere dedicată maeştrilor cineaşti care au contribuit la inventarea unui cinema nou, în afara schemelor. Marco Müller a comentat alegerea: “Tsui Hark nu a încetat niciodată să experimenteze, răscolind înăuntrul genurilor, explorând graniţele tehnologiilor, într-o căutare continuă. A regândit tradiţia cinematografică chineză făcând să explodeze codurile şi convenţiile cinema-ului occidental. A reuşit să rescrie modurile de producţie, demonstrând cum se pot combina bugetele mici cu un spectacol inteligent. De fiecare dată când a privit în spate, a reuşit să recupereze din trecut tradiţiile şi personajele. Tsui Hark a absorbit noua limfă vitală, transformând-o creativ într-un stil inconfundabil, făcut dintr-o precizie fotografică, perfect coregrafică, şi îndrăzneala montajului. El a reuşit să scrie pagini despre eroii cavaleri numiţi «wuxia», realizând adevărate filme de capă şi spadă. Fiţi siguri: Tsui Hark nu va înceta să vă fascineze şi să vă surprindă”.

Once Upon A Time In China

Noul său film, “Young Detective Dee: Rise of the Sea Dragon 3D”, este aşteptat cu nerăbdare, în afara concursului, după ceremonia de premiere. În această peliculă poate fi văzut şi renumitul interpret în arte marţiale Jet Li.

Acest eveniment va fi urmat de un master class de Tsui Hark, moderat de Olivier Assayas şi Giona Nazzaro.

Unul dintre părinţii extraodinarei creativităţi cinematografice din Hong Kong, de la finele anilor ’70, Tsui Hark a adus o contribuţie fundamentală la renovarea estetică şi formală, lăsând o urmă în întreaga lume. A fost influenţat de filmele de acţiune hollywoodiene în ultimele trei decenii. Filmele sale sunt un echilibru între genurile tradiţionale şi inovaţie, autoritate şi exigenţe comerciale, celebrând acţiunea, fascinând spectatorul, fără a se acoperi cu ideologia în punctele nodale ale identităţii culturii chineze.

Regizorul Tsui Hark pe covorul roşu

Tsui Hark s-a născut la Canton şi a crescut în Vietnam până la 14 ani, studiind apoi cinematografia în Statele Unite, continuând să lucreze pentru televiziunea din Hong Kong. În cursul unei lungi şi prolifice cariere a lucrat cu cele mai celebre staruri de cinema din Hong Kong, printre care Chow Yun-fat, Andy Lau, Leslie Cheung, Anita Mui, Maggie Cheung, Anita Yuen, realizând cele mai mari încasări ale cinematografiei din fosta colonie engleză.

Cu “Once Upon a Time in China”, care recuperează personajul miticului maestru de arte marţiale Wong Fei-hung, regizorul a făcut din Jet Li un star de faimă internaţională. Cu trilogia “A Chinese Ghost Story”, Tsui Hark a reinventat povestirea horror tradiţională chineză, combinând-o cu artele marţiale şi comedia romantică. Regizor revoluţionar prin felul în care a integrat efectele speciale moderne în textura tradiţiei cinematografice din Hong Kong, Tsui Hark este un cineast total, admirat de colegi de calibrul unor George Lucas, Steven Spielberg, James Cameron, Sam Raimi şi Quentin Tarantino.

Tsui Hark a produs şi a lansat, printre alţii, cineaşti ca Ching Siu-tung, Kirk Wong, Raymond Lee. Graţie intuiţiei sale extraordinare, John Woo a putut, după ani de activitate în cinema-ul de consum, să regizeze, chiar în momentul care se gândea să reununţe la cinema, un nou film poliţist, “A Better Tomorrow”, urmat de “Zu: Warriors from the Mountain” (1983), “Shanghai Blues” (1984), “Peking Opera Blues” (1986), “A Better Tomorrow III” (1986), “Swordsman” (1990), “Green Snake” (1993), “The Lovers” (1994), “The Blade” (1995), “Seven Swords” (2005).

Young Detective Dee Rise of the sea dragon, ultimul film al lui Tsui Hark, prezentat in Festival

În 1997, când Hong Kong revine Chinei, Tsui Hark a debarcat la Hollywood, unde a regizat două filme-cult, interpretate de Jean-Claude Van Damme. În primul, “Double Team”, 1997, Van Damme îl înfruntă pe ferocele Mickey Rourke, în “Knock Off”, 1998, regizorul duce acţiunea filmului contemporan până la un punct fără întoarcere. În 2005, cu “Seven Swords”, cu coregrafia lui Lau Kar-leung, maestru în artele marţiale (dispărut în urmă cu câteva luni), este prezent la Veneţia.

Cu peste 100 de filme la activ, Tsui Hark este astăzi nu numai unul dintre numele reprezentative ale cinema-ului asiatic contemporan, ci şi un maestru al cinema-ului, recunoscut la nivel mondial.

Filmul “Young Detective Dee: Ride of the Sea Dragon 3D”, care a făcut încasări de peste 50 de milioane de dolari în întreaga lume, e definit drept al treilea cel mai bun film al anului 2011, de revista “Time”.

Tânărul Di Renjie ajunge în capitala imperială cu intenţia de a deveni magistrat. Împărăteasa Wu Zetian îl invitase pe căpitanul Yuchi pentru a omorî un monstru marin. Printr-o coincidenţă fericită, Yuchi se află alături de Di pentru a combate creatura tocmai în momentul în care aceasta ataca cortegiul ceremonial pentru sacrificarea frumoasei curtezane Yin…Aşa începe povestea.

Gazda ultimei seri a Festivalului

Actriţa Anna Foglietta va fi gazda serii de închidere a Festivalului

Actriţa Anna Foglietta va conduce, în 16 noiembrie, Gala de pemiere a celei de a opta ediţii a Festivalului Intenaţional de Film de la Roma şi va face onorurile casei şi în a doua parte a serii, la decernarea “Maverick Director Award” lui Tsui Hark, regizorul, producătorul şi scenograful care a codus revoluţia cinematografică din Hong Kong la finele anilor ’70.

Premierea va fi urmată de proiecţia fimului “Young Detective Dee: Rise of the Sea Dragon 3D” (Di Renjie zhi shendu longwang 3D).

Actriţă de cinema, televiziune şi teatru, născută la Roma, Anna Foglietta a colaborat cu regizori cunoscuţi ai comediei italiene, precum Carlo Vanzina (“Ex – Amici come prima!”, 2011, şi “Mai Stati Uniti”, 2013) şi Neri Parenti (“Colpi di fulmine”, 2012).

Anna Foglietta în pelicula Ex-amici comme prima

Pe marele ecran s-a lansat odată cu “La donna del mistero”, în regia lui Claudio Cupellini. În 2010 a făcut parte din castul internaţional al peliculei “The American”, a regizorului Anton Corbijn, avându-l ca protagonist pe George Clooney. În 2010, interpretează strălucitul rol al Evei din “Nessuno mi può giudicare”, sub regia lui Massimiliano Bruno, avându-l partener pe Raul Bova, cu care este de altfel şi nominalizată pentru “David di Donatello” şi “Nastro d’Argento” pentru cea mai bună actriţă în rol secundar. Pentru acelaşi film, este recompensată cu “Ischia Breakout Actress Award”, ca Revelaţie a Anului şi cu Premiul “Antica Fratta”, pentru cea mai bună actriţă. În 2012 este protagonista peliculei “L’amore è imperfetto”, de Francesca Muci. În 2013, a fost interpreta principală a ultimului film al lui Carlo Vanzina, “Mai Stati Uniti”, o comedie de mare succes.

Anna Foglietta are, de asemenea, o lungă carieră teatrală care a început în 1997, când a interpretat opere din repertoriul marelui teatru italian: De Filippo, Scarpetta, Pirandello. Este iubită de public mai ales prin rolul unui agent din serialul de televiziune “La squadra”. În 2014 va fi protagonista unei noi comedii realizate de Paolo Genovese, “Tutta colpa di Freud”, alături de Marco Giallini, Vittoria Puccini şi Vinicio Marchioni.

“The Hunger Games: Catching Fire”, un extraordinar succes de public

Jennifer Lawrence şi Josh Hutcherson în Hunger Games Catching Fire

După ce a învins cea de a 74-a ediţie a „Hunger Games”, Katniss Everdeen, interpretată de Jennifer Lawrence, se întoarce acasă. Pentru ea, a învinge înseamnă a-şi schimba viaţa, a-şi abandona familia şi prietenii pentru a întreprinde turneul victoriei, împreună cu Peeta Mellark (interpretat de Josh Hutcherson). Mitologia prinde subsanţă şi istoria devine coplexă.

“The Hunger Games: Catching Fire” (Fata focului), de Francis Lawrence, produsă de “Lionsgate”, a fost prezentată aseară, iar afişele peliculei tronau în toată Roma. Biletele s-au epuizat în numai câteva ore de la punerea lor în vânzare.

“Lionsgate” este o societate internaţională de producţie şi distribuţie, cu o prezenţă puternică şi diversificată. În prezent are 28 de programe televizive, transmise pe mai mult de 20 de canale, printre care se află mari succese aclamate de critica internaţională, precum mult premiatul la “Emmy”, “Mad Men”, sau “Nurse Jackie” şi serialul “Nashville”…

Pelicula a obţinut un extraordinar succes de public în întreaga lume, cu încasări record de peste 700 de milioane de dolari, aflându-se pe locul al 14-lea în box-ofice-urile americane din toate timpurile. Filmul a fost inspirat de romanul scris de cunoscuta Suzanne Collins, care numai în Statele Unite a fost vândut în peste 50 de milioane de exemplare, având-o ca protagonistă pe Jennifer Lawrence, care a avut un an de aur, alături de Josh Hutcherson, Liam Hemsworth, Woody Harrelson, Elizabeth Banks, Sam Clafin şi Stanley Tucci.

Coloana sonoră cuprinde piese cunoscute din “Dragons” , “The Weekend”, “Santigold” şi “Nikky Ekko”.

Un Olimp de tot râsul

Scenă din Gods Behaving Badly

“Gods Bahving Badly”, de Marc Turtletaub, este o parodie clasică cu un cast stelar, o istorie modernă având ca protagonişti zei greci retraşi în exil în Manhattan. O comedie amuzantă la care se râde copios. Sharon Stone este o splendidă Afrodita, gata de a-şi ironiza imaginea, punâdu-şi în evidenţă, cu graţie, gambele deosebit de sexy. Zeiţa Sharon e la fel de frumoasă. Alicia Silverstone apare rolul cameristei de care se îndăgosteşte Zeus, interpretat de Christopher Walken.

Sharon Stone în Gods Behaving Badly

Un film lejer, în care Eros trage cu arcul, Dyonisos fumează şi bea, John Tuturro, în Hades, repetă întruna, plin de el, “sigur că mă iubesc toţi pentru că eu sunt perfecţiunea”. Filmul este comic, dar ideea de bază, aceea că zeii au început să-şi piardă puterea şi oamenii nu mai cred în ei, ar putea fi metafora societăţii, a familiei şi, mai presus de toate, a politicii.

“Sarà Sou Duk / Saodu (The White Storm)” închide festivalul

The White Storm, de Benny Chan

“Sarà Sou Duk” de Benny Chan, noua producţie a pluri premiatului regizor, producător şi scenarist chinez, elevul lui Johnnie To Kei-Feung şi al lui Tsui Hark, autorul peliculelor “Big Bullet” şi “New Police Story”, în care joacă Jackie Chan, va fi prezentat în afara concursului, în premieră mondială. El va închide Festivalul de la Roma. Cu acest film, Benny Chan este considerat o adevărată icoană a filmelor de acţiune din Hong Kong, semnând prima peliculă poliţistă produsă în China, cu un buget important.

Încă de la începutul carierei sale, cu “A Moment of Romance”, 1990, interpretat de Andy Lau, starul Hong Kong-ului, Benny Chan a demonstrat un grad de redefinire constantă a graniţelor cinema-ului de acţiune. Succesiva colaborare cu Workshopul de Film al lui Tsui Hark îl face să se afirme ca unul din cei mai buni regizori, căruia i se atribuie “Hong Kong Film Award”, fiind considerat unul dintre cineaştii cei mai preţuiţi de generaţia sa.

Tim, interpretat de Sean Lau, este un ambiţios inspector şef al Secţiei de Narcotice, care pune în prim plan cariera sa. Chao, interpretat de Louis Koo, este un poliţist amestecat cu obscuri traficanţi din Hong Kong, iar Wai (Nick Cheung) este subalternul fidel al lui Tim, care speră că într-o zi va câştiga respectul celorlalţi. Cei trei prieteni au o nouă misiune riscantă, care va pune în pericol această legătură. Aşa încât, cei trei pun în joc prietenia lor.

Frica de eşec, o nouă producţie Jonathan Demme

Jodie Foster şi Anthony Hopkins în Tăcerea mieilor

“Fear of Falling”, noul film al regizorului premiat cu “Oscar”, Jonathan Demme, a fost proiectat la Festival în premieră mondială, în secţiunea “Cinema XXI”, dedicată noilor curente din cinematografia mondială. Regizorul, scenaristul şi producătorul american s-a întâlnit cu publicul şi a răspuns întrebărilor în cadrul unui Masterclass, organizat la “Auditorium Parco della Musica”, în care a vorbit despre relaţia lui cu cinema-ul, comentând secvenţe semnificative din cariera sa.

Distins cu Premiul “Oscar” pentru “Tăcerea mieilor” (1991) şi autor al unor filme ca “Philadelphia” (1993), “Rachel sta per sposarsi” (Rachel Getting Married, 2008) şi “Qualcosa di travolgente” (Something Wild, 1986), Demme a intrat în istoria cinema-ului pentru stilul său versatil, din ce în ce mai sensibil de-a lungul anilor, cu naraţiuni neconvenţionale, cu substrat social, care l-au apropiat de lumea documentarului, abordat cu o privire lucidă şi acută: “Stop Making Sense”, “The Agronomist”, “I’m Carolyn Parker: The Good, the Mad, and the Beautiful”.

Ideea filmului “Fear of Falling” s-a născut dintr-o producţie teatrală, care n-a fost pusă în scenă, a actorului, regizorului şi scenaristului Andre Gregory, bazată pe povestirea “Bygmester Solness” (Constructorul Solness) a lui Henrik Ibsen, tradusă şi adaptată de actorul şi comediograful Wallace Shawn.

Gregory şi Shawn, legaţi printr-o solidaritate artistică ce a durat 40 de ani, interpretează pe marele ecran rolurile protagoniştilor din “Fear of Falling”, după colaborarea cu Louis Malle, care îi distribuise în “My Dinner with Andre”, 1982, şi “Vanya on 42nd Street”, 1994. Ca şi cele două filme ale regizorului francez, noua peliculă a lui Demme, caracterizat de Shawn şi Gregory drept “un demn succesor al lui Malle”, păstrează unitatea spaţiului şi oferă o viziune foarte personală şi o subtilă vână umoristică.

“Fear of Falling” a fost produs de Rocco Caruso, istoricul coproducător al lui Demme (“Judy Berlin”, “3 Backyards”, “I’m Carolyn Parker: The Good, the Mad, and the Beautiful”, “Guardians of the Flame”) şi îl are director de imagine pe celebrul Declan Quinn, care a lucrat şi la “Vanya sulla 42ª strada”, “Rachel sta per sposarsi”, “Jimmy Carter Man From Plains” şi la multe alte documentare ale lui Demme.

Wallace Shawn, care a venit la Festival pentru premiera cu “Fear of Falling”, este una dintre figurile cele mai cunoscute ale industriei cinematografice şi televizive. Pe marele ecran are la activ peste 50 de filme, printre care “All That Jazz – Lo spettacolo continua” (1979), “Micki e Maude” (Micki + Maude, 1984), “I bostoniani” (The Bostonians, 1984), “La storia fantastica” (The Princess Bride, 1987), “Prick Up – L’importanza di essere Joe” (Prick Up Your Ears, 1987) şi “Scene di lotta di classe a Beverly Hills” (Scenes From the Class Struggle in Beverly Hills, 1989). În plus, de-a lungul carierei a interpretat roluri memorabile în câteva filme celebre, ca “Woody Allen: esordisce in Manhattan” (1979), alături de Diane Keaton, “Radio Days” (1987), “Ombre e nebbia” (Shadows and Fog, 1991), “La maledizione dello scorpione di giada” (The Curse of the Jade Scorpion, 2001) şi “Melinda e Melinda” (2004).

Are, de asemenea, excelente participări la numeroase seriale de televiziune: (“I Griffin”, “Desperate Housewives”, “Sex & the City”, “Damages”, “The L Word”, “Star Trek: Deep Space Nine”) şi este vocea originală a lui Rex din “Toy Story”.

Wallace Shawn şi Lisa Joyce în Fear of Falling

Născut la Baldwin (New York) în 1947, Demme este regizor, producător şi scenarist. A fost elev al lui Roger Corman şi a debutat în 1974 cu “Caged Heat”. În 1980 a regizat “Melvin and Howard”, premiat drept Cel mai bun film al anului de “New York Film Critics Circle”, dar adevăratul succes vine abia după câţiva ani cu două comedii strălucite: “Something Wild”, 1986, şi “Married to the Mob”, 1988.

În 1991, “Tăcerea mieilor” îi aduce “Oscarul” pentru Cea mai bună regie, adjudecându-şi alte patru statuete: Cel mai bun film, Cel mai bun actor principal (Anthony Hopkins), Cea mai bună actriţă în rol principal (Jodie Foster), Cel mai bun scenariu adaptat. Demme a revenit pe marele ecran în 1993 cu un alt succes extraordinar de critică şi de public, “Philadelphia”, interpetat de Tom Hanks, căruia rolul i-a adus un “Oscar”, cu muzica lui Bruce Springsteen, care a fost şi el distins cu “Oscar” pentru melodia “Street of Philadelphia”.

De-a lungul anilor, Demme a mai regizat “Beloved” (1998), după romanul lui Toni Morrison, premiat cu Pulitzer, a cărui acţiune se petrece la sfârşitul Războiului de Secesiune din America, “The Truth About Charlie” (2003), un remake al peliculei “Sciarada” din 1963 a lui Stanley Donen, şi “The Manchurian Candidate” (2004), cu Denzel Washington şi Meryl Streep.

În 2008, Demme a semnat pelicula “Rachel sta per sposarsi”, având-o protagonistă pe Anne Hathaway care a primit pentru acest rol “Oscar”-ul pentru cea mai bună actriţă.

Demme este şi autorul a numeroase videoclipuri muzicale pentru Bruce Springsteen, Neil Young, “New Order”, “The Pretenders” şi a semnat, de asemenea, “Stop Making Sense” (1984), un foarte aplaudat film-concert realizat cu ocazia unui performance live al “Talking Heads”. Tot în domeniul documentarului el este şi realizatorul unui alt film-concert, “Storefront Hitchcock” (1998), care îl are ca protagonist pe cantautorul şi chitaristul englez Robyn Hitchcock, dar şi, în 2012, al “Enzo Avitabile Music Life”, despre viaţa şi muzica artistului napoletan.

Noul film al regizorului indian Amit Dutta, “Saatvin Sair”

Incredibilele peisaje din Saatvin Sair al regizorului indian Amit Dutta

“Saatvin Sair” (The Seventh Walk) al regizorului indian, premiat la mai multe festivaluri şi considerat unul dintre autorii cei mai inovatori ai panoramei cinema-ului experimental (“Premiul Special al Juriului” la Mostra de la Veneţia pentru “Aadmi Ki Aurat Aur Anya Kahaniya / The Man’s Woman and Other Stories”, 2009), a fost proiectat în afara competiţiei în 16 noiembrie la MAXXI, complexul proiectat de arhitecta Zaha Hadid.

Licenţiat în regie de film în 2004, Dutta s-a impus rapid atenţiei criticii internaţionale prin importantele recunoaşteri ale scurtmetrajelor sale, de la Premiul FIPRESCI la Oberhausen, în 2007, pentru “Kramasha” (To Be Continued).

Unele dintre producţiile sale au fost proiectate în importante muzee din lume, ca “Tate Modern” din Londra şi “Centrul Pompidou” din Paris.

Cu “Saatvin Sair”, regizorul indian se întoarce să aprofundeze tema raportului dintre cinema, pictură şi muzică. În film, Dutta povesteşte întâmplările unui pictor călător, care se rătăceşte într-o pădure în care a auzit o melodie stranie. Acest drum îl poartă în profunzimile naturii.

Extraordinarul peisaj din valea Kangra pe care Amit Dutta o filmase în “Nainsukh” (2010), este şi scenografia ultimei opere a regizorului indian, care se bazează pe istoria artistică a unui pictor din secolul al XVIII-lea, ale cărui pânze erau figurative. “Saatvin Sair” este inspirat de operele unui artist indian contemporan care pictează peisaje abstracte, deschise liberului joc al fanteziei, în acord cu moderna tradiţie occidentală.

În secţiunea “Prospettive Doc Italia” au concurat 7 premiere italieneşti: “Capo e croce, le ragioni dei pastori”, de Paolo Carboni şi Marco Antonio Pani, “Dal profondo” de Valentina Pedicini, “Fuoristrada” de Elisa Amoruso, “Lettera al Presidente” de Marco Santarelli, “Ritratti abusivi” de Romano Montesarchio, “The Stone River”, de Giovanni Donfrancesco, producţie Franţa-Italia, şi “Vacanze al mare” de Ermanno Cavazzoni.

Documentrul Fuoristrada de Elisa A moruso

În afara competiţiei au rulat, de asemenea, trei filme în premieră mondială: “L’altro Fellini” de Roberto Naccari şi Stefano Bisulli; “Federico degli Spiriti” de Antonello Sarno şi “Ho fatto una narca di soldi” de Dario Acocella.

Juriul Premiului “Prospettive Doc Italia”, prezidat de Marco Visalberghi, este format din Christian Carmosino, Gerardo Panichi, Giusi Santoro, Sabrina Varani.

Regizorul şi producătorul Marco Visalberghi a realizat documentare pentru “Rai”, “Discovery Channel”, “National Geographic Channel”, “BBC”, şi a produs “Sacro GRA”, de Gianfranco Rosi, peliculă premiată cu “Leul de Aur” la “Mostra Internazionale d’Arte Cinematografica” în 2013.

Regizorul şi producătorul Christian Carmosino este autorul unor documentare şi scurtmetraje care au obţinut numeroase aprecieri naţionale şi internaţionale. De peste 20 de ani organizează evenimente cinematografice în Italia şi în afara ei. A lucrat la “Centrul Experimental de Cinematografie – Cineteca Nazionale” şi a colaborat ca selecţioner cu diverse festivaluri.

Ritratti abusivi, de Romano Montesarchio, film din secţiunea Prospettive Doc Italia

Din 2005 este responsabil tehnic la “Centrul de Producţii Audiovizuale” al Universităţii “Roma Tre”. A fondat, în 2005, “Officine”, cineclub şi asociaţie culturală cu care a creat, cinci ani mai târziu, primul circuit de difuzare al documentarelor în săli de primă vizionare. Din 2011 este coordonator al “Doc/it Professional Award”, iar din 2012 este director artistic al ““Il Mese del Documentario”.

Tot regizor şi producător este şi Gerardo Panichi care, după licenţa în istoria şi critica cinematografică, obţinută în Italia, a studiat regia la Londra şi la New York. A început să lucreze ca asistent al producătorului Fabrizio Mosca la filmul “I 100 passi” de Marco Tullio Giordana. În 2001 a fondat casa de producţie “Citrullo International”, unde a realizat şi pelicula sa “Rosy-fingered dawn”, despre Terrence Malick, prezentată la Mostra de la Veneţia. Din 2002 şi până acum a produs şi a regizat documentare pentru marile televiziuni internaţionale, selecţionate în multe festivaluri prestigioase. Ultimul său documentar, “Giuseppe Tornatore – Ogni Film un’Opera Prima”, a fost recompensat cu “Nastro d’Argento” pentru cel mai bun film despre cinema.

Imagine din Federico degli Spiriti

Multi premiata monteuză şi producătoare Giusi Santoro s-a născut şi trăieşte la Bologna. De 15 ani lucrează ca freelancer pentru case de producţie din Bologna, Milano şi Roma. A montat peste 60 de documentare, în afara spoturilor publicitare şi a programelor TV. Din 2007 şi-a fondat propria casă de producţie, “POPCult”, specializată în producerea de documentare şi seriale de televiziune.

În sfârşit, directorul de imagine şi regizoarea Sabrina Varani a lucrat în cinema din 1986, ca asistent operator şi a realizat două documentare pe care le-a şi produs: “Toubab” şi “Dannati ad metalla”. În 1993 s-a transferat la Paris, ca director de fotografie pentru diferite lungmetaje şi documentare, având şi multe colaborări în Africa. În 1998 s-a stabilit din nou la Roma, continuându-şi activitatea alături de mulţi autori de documentar, lucrând în paralel şi ca autor de film. În 2002 a realizat, ca regizoare, “Negri de Roma”, iar în 2011, “Riding for Jesus”.

Premiul “Taodue Camera d’Oro”

Roberto Faenza este Preşedintele Juriului Premiului Taodue Camera d’Oro

Juriul acestui premiu acordat pentru cea mai bună primă sau a doua peliculă este prezidat de regizorul Roberto Faenza şi compus din Fausto Brizzi, Carlo Freccero, Alessandra Mammì, Valerio Mieli, Camilla Nesbitt, Andrea Occhipinti.

Premiul este menit să susţină autori şi cineaşti pe cale de afirmare şi a fost acordat pentru prima dată anul trecut regizorului Claudio Giovannesi, pentru pelicula “Alì ha gli occhi azzurri”.

Cel mai bun regizor sau cel mai bun producător pe cale de afirmare va fi ales dintre 18 opere din diversele secţiuni (“Concurs”, “CinemaXXI”, “Alice nella Città”), fiind anunţat în cursul ceremoniei de închidere a Festivalului, în 16 noiembrie.

“Premiul s-a născut din credinţa noastră profundă că filmul este o artă necesară imaginarului contemporan. Criza pe care o traversăm nu este una de idei, ci de sistem. Ne putem imagina noi forme de evoluţie a filmului, dar nu moartea cinema-ului”, declara producătorul Pietro Valsecchi.

Premiul “Taodue Camera d’Oro” este realizat de “Enigma” după proiectul lui Gianni Bulgari.

Licenţiat al “Centrului Experimental de Cinematografie” din Roma, Roberto Faenza a debutat ca regizor în 1968 cu un succes internaţional, “Escalation”, urmat de “H2S”, film cenzurat. Licenţiat şi în Ştiinţe Politice, s-a mutat în Satele Unite unde, între 1969 şi 1973, a predat la “Federal City College” din Washington D.C. Întors în Italia, a regizat în 1978 “Forza Italia!”, o satiră a puterii politice creştin democrate, peliculă retrasă din săli, în ziua arestării lui Moro. În 1983, a semnat în America “Copkiller”, cu Harvey Keitel, Nicole Garcia şi liderul trupei “Sex Pistols”, Johnny Rotten. A urmat, în 1990, “Mio caro dottor Grasler”, cu Keith Carradine, Miranda Richardson, Kristin Scott-Thomas şi Max Von Sydow. În timpul filmărilor a început prietenia şi colaborarea lui cu Milena Canonero, creatoarea de costume care are la activ trei “Oscaruri”. În 1993 realizează “Jona che visse nella balena”, care a cucerit Premiul “David di Donatello” pentru cel mai bun film şi “Efebo d’Oro”.

Regizorul Fausto Brizzi, unul dintre membrii Juriului Taodue Camera d’Oro

Doi ani mai târziu, regizează “Sostiene Pereira”, ultimul film al lui Marcello Mastroianni, recompensat cu “David di Donatello” pentru cea mai bună interpretare. După “Marianna Ucria”, cu Emanuelle Laborit şi Philippe Noiret, a turnat în Israel “L’amante perduto”, urmat de “Alla luce del sole”, cu Luca Zingaretti, pentru care este nominalizat la categoria cel mai bun film la “EFA”, Oscarul european. Urmează “I giorni dell’abbandono”, în 2004, cu Margherita Buy, Goran Bregovic şi Luca Zingaretti, “I Vicerè” (2007), cu Alessandro Preziosi, Lando Buzzanca şi Cristiana Capotondi, şi “Il caso dell’infedele Klara”, cu Claudio Santamaria şi Laura Chiatti.

În 2011, realizează documenarul “Silvio Forever”, scris de jurnaliştii de la “La Casta”, Sergio Rizzo şi Gian Antonio Stella, şi regizat împreună cu Filippo Macelloni.

Autor al unor texte pe tema raporturilor dintre informaţie şi putere, predă “Teoria şi tehnica regiei de film” la “Sapienza”, Universitatea din Roma, unde conduce “Osservatorio Cinema”şi portalul cinemonitor.it.

În 2011, i s-a atribuit la Bratislava Premiul “Elsa Morante” pentru cinema. În 2012 este lansat în Italia şi în Statele Unite “Un giorno questo dolore ti sarà utile”, inspirat din romanul omonim al lui Cameron, cu actriţe premiate cu “Oscar”: Ellen Burstyn şi Marcia Gay Harden, cu Toby Regbo, Lucy Liu, Peter Gallagher, Deborah Ann Woll şi Stephen Lang.

În momentul de faţă se află în fază de montaj “Anita B.”, cu Eline Powell, Robert Sheenan, Andrea Osvart, Antonio Cupo, Moni Ovadia şi Jane Alexander, film ce va avea premiera în 2014.

Fausto Brizzi este regizor, scenarist şi producător. Filmul lui “Notte prima degli esami”, a câştigat “David di Donatello” şi “Nastro d’Argento”. Este, de asemenea, autorul altor pelicule ca “Maschi contro femmine”, “Com’è bello far l’amore” şi “Pazze di me”. Primul său roman, “Cento giorni di felicità”, este în curs de traducere în 20 de ţări.

Născut la Savona, Carlo Freccero este una dintre personalităţile de referinţă ale televiziunii italiene. La începutul anilor 80 a fost director la “Canale 5” şi “Italia 1”. Numit în 1986 director al programelor “LaCinq”, prima televiziune particulară franceză, a devenit apoi, din 991, directorul postului “Italia 1” pe care îl va părăsi în 1993, în urma numirii lui la “RAI 1”. În anul următor se întoarce la Paris, ca responsabil al programelor posturilor “France 2” şi “France 3”.

Anima mia”, “Pippo Chennedy show”, “Satyricon”, “Il raggio verde” şi “L’ottavo nano” sunt câteva dintre programele cele mai cunoscute difuzate în timpul directoratului său la “Rai 2”, din 1996 până în 2002. În 2005 se întoarce la RAI ca autor al transmisiei televizate a “Rockpolitik”, condusă de Adriano Celentano.

Director al canalului “Rai 4”, până în 2013.

Anul acesta a publicat “Televisione”, o carte în care povesteşte transformarea epocală a televiziunii în era digitalului.

Valerio Mieli s-a născut în 1978. După o licenţă în filosofie, urmează cururile “Centrului Experimental al Cinematografiei”. Este autorul filmului “Dieci inverni”, distins cu “David di Donatello” şi “Nastro d’argento” pentru cel mai promiţător regizor.

Camilla Nesbitt, Juriul Premiului Taodue Camera d’Oro

Producătoare de televiziune şi de filme pentru marele ecran, Camilla Nesbitt s-a făcut cunoscută cu “Berlin-Jerusalem” şi “Golem”, ambele în regia lui Amos Gitai, şi “Napoli-Berlino” de Mika Kaurismaki. În 1992, a fondat împreună cu Pietro Valsecchi, “Taodue Film”.

Licenţiată în Istoria Artei Moderne la Universitatea “Sapienza”, Alessandra Mammi a lucrat la “Galeria de Artă Modernă” până în 1984 când a intrat în redacţia săptămânalului “l’Espresso”, unde a patronat, până în 1992, paginile de Artă şi Spectacole şi apoi pe cea de Cultură.

Din 2002, în calitate de corespondent, se ocupă de artă şi cinema prin intermediul blogului său “Ultima visione” din ediţia on line a publicaţiei.

A fost şi corespondent al revistei americane „Art Forum” şi a obţinut importante premii pentru jurnalism, printre care, „Media Save Art”, al ICCROM (Unesco) în 2002, Premiul “Saint Vincent” pentru un reportaj despre restaurarea “Cinei de pe urmă” a lui Leonardo.

A făcut parte din primul juriu la Premiului “Giovane Arte Italiana”, al Ministerului Culturii, şi din juriul Premiului “Gucci pentru cinema”, în 2006. A colaborat la numeroase expoziţii şi cataloage. Printre ultimele, amintim „Fabulae Romanae”, de Lucy şi Jorge Orta, şi „Aquae” de Oliviero Rainaldi la “Venice International University” din Isola di San Servolo, în cadrul ultimei Bienale de Artă de la Veneţia.

Andrea Occhipinti a fondat şi conduce de 25 de ani, “Lucky Red”, una dintre cele mai apreciate societăţi independente de producţie a filmelor de calitate. Societatea a distribuit în Italia autori de faimă internaţională, printre care Ang Lee, Lars von Trier, François Ozon, Alejandro Amenabar, Robert Altman, Atom Egoyan, Wong Kar Wai, Thomas Vinteberg, Jacques Perrin, Takeshi Kitano, Jean-Pierre şi Luc Dardenne, Agnes Jaoui, Peter Mullan, Luc Jacquet, Patrice Leconte, Park Chan Wook, Michel Ocelot, Michael Haneke, Hayao Miyazaki, Wes Anderson, Abdellatif Kechiche, Paolo Sorrentino, P.T. Anderson, Sofia Coppola, Robert Rodriguez.

“Lucky Red” va distribui şi noile filme semnate de Alexander Payne, Joel & Ethan Coen, Robert Redford, Tim Burton.

În momentul de faţă, Andrea Occhipinti este preşedinte al “Circuito Cinema” şi al Secţiunii de Distribuţie a “Anica”.

Alice della citta cu 12 titluri

Belle et Sebastien

“Alice nella citta” a revenit în Festival ca secţiune autonomă şi paralelă, menită să promoveze şi să susţină filmele dedicate tinerei generaţii. Îngrijită de Gianluca Giannelli şi Fabia Bettini, “Alice nella città” a fost caracterizată de Preşedintele regiunii Lazio, Nicola Zingaretti: “Nu este numai un festival, ci un spaţiu deschis care, prin întâlniri şi iniţiative, îi apropie pe tineri de lumea cinema-ului. (…) Am crezut şi cred într-o iniţiativă care se potriveşte perfect cu datoria noastră de a favoriza dezvoltarea tinerilor care au pasiune, tenacitate, idei, fantezie şi mai ales dorinţa de a intra în acest domeniu”.

La cea de a X-a ediţie a sa, “Alice nella citta” propune un bogat concurs “Young/Adult”, o competiţie de 12 opere în premieră mondială sau europeană, selecţionate dintre cele mai originale producţii.

My Mommy is in America, Sje met Buffalo Bill, a încântat copiii în secţiunea Alice nella citta

“Alice nella citta” s-a deschis cu o mare sărbătoare pentru tineri, proiectând în afara concursului “Planes”, noul film de animaţie în 3D, al Studiourilor Disney. Întregul auditorium a fost invadat de sute şi sute de copii. Weekendul s-a dovedit foarte viu, cu un ciclu de proiecţii şi întâlniri dedicate celor mici, de la filmul de animaţie “My Mommy is in America and She Met Buffalo Bill”, regizat de Marc Boreal şi Thibaut Chatel, la avanpremiera internaţională a peliculei “Belle & Sebastien” de Nicolas Vanier şi la filmul italian prezenat în afara concursului, “Il mondo fino in fondo”, un road movie plin de aventuri, o călătorie iniţiatică a unui adolescent în zona sentimentelor şi al căutării identităţii. În distribuţie, pot fi văzuţi pentru prima dată împreună Filippo Scicchitano şi Luca Marinelli, alături de Barbora Bobulova şi Camilla Filippi.

Filmele secţionate în concurs sunt: “Se chiudo gli occhi non sono più qui”, de Vittorio Moroni, “Il sud è niente”, de Fabio Mollo, “The Disciple”, de Ulrika Bengts, “Nobody Owns Me”, de Kjell-Åke Andersson, “Turning Tide”, de Christophe Offenstein, “Juliette”, de Pierre Godeau, “Run, boy, run”, de Pepe Danquart, “Sitting Next to Zoe”, de Ivana Lalović, “Chasing Fireflies”, de Roberto Flores Prieto, “Uvanga”, de Marie Helene Cousineau şi Madeline Piujuqlvalu.

“The Business Street” şi “New Cinema Network”

New Cinema Network

Din 13 în 17 noiembrie, reprezentanţii industriei mondiale a cinema-ului s-au reunit la Roma pentru “Piaţa Internaţională a Filmului”.

Distribuitori şi producători din 45 de ţări, 600 de acreditări, 24 de proiecte selecţionate, o “Zi a Chinei”, o nouă iniţiativă dedicată lumii Remake-urilor, întâlniri, convenţii animă spaţiul dedicat acestui eveniment.

Via Veneto, celebra stradă din “La Dolce Vita”, găzduieşte “The Business Street” (TBS) şi “New Cinema Network” (NCN), platforme strategice pentru lansarea comercială a noilor filme, dar şi loc ideal pentru încurajarea cooperării internaţionale la proiecte aflate în producţie.

Graţie susţinerii ICE (Agenţia pentru promovarea în străinătate şi internaţionalizarea producţiilor italiene) în parteneriat cu ANICA, Piaţa Festivalului şi-a consolidat rolul în calendarul întâlnirilor internaţionale.

“Este o plăcere pentru noi să ne alăturăm şi în acest an Fundaţiei «Cinema per Roma» şi să contribuim la amplificarea respiraţiei internaţionale a secţiunii «Industry del Festival» a declarat Preşedintele Agenţiei ICE, Riccardo Monti.

“Printre numeroşii cumpărători şi producători participanţi la “The Business Street” şi “New Cinema Network”, peste 50 de profesionişti provenind din întreaga lume vor fi invitaţi de Agenţie cu scopul de a crea oportunităţi de afaceri impresarilor italieni şi de a iniţia eventuale proiecte de coproducţii. Audiovizualul este important, fiind o mare industrie naţională cu zeci de miliarde facturate, care oferă locuri de muncă unui număr de 200.000 de persoane. Este o industrie care produce opere pentru export, ce contribuie la promovarea Italiei şi a stilul italian de viaţă”.

Pentru prima dată, în 2013, cele două inimi ale “Pieţei Festivalului” roman s-au reunit într-o singură locaţie, Hotel “Bernini Bristol”, sediu istoric al industriei cinematografice: Terasa va fi destinată schimburilor, negocierilor între cumpărătorii şi vânzătorii secţiunii “Business Street”.

Piaţa Festivalului de Film de la Roma

Piaţa Festivalului 2013 propune o nouă iniţiativă privind remake-urile, “Re-Make-It!” prin intermediul căreia va prezenta producătorilor şi cumpărătorilor poveşti foarte atractive, capabile să comunice pe plan global cu publicul din întreaga lume. Filmele selecţionate sunt proiecate într-o secţiune specială la “Video Library” din “The Business Street”, intitulată “High Concept Remake”.

NCN prezintă anul acesta 24 de proiecte provenind din întreaga lume, selecţionate de un comitet format din Marco Müller, Marie-Pierre Duhamel şi Sandra Hebron, împreună cu conducerea “New Cinema Network”, coordonată de Alexia De Vito.

Este o selecţie ce cuprinde proiecte diverse din punct de vedere tematic, stilistic, al genurilor. De la regizorul flamand Eric de Kuyper (“My Life as an Actor”), celebru şi ca actor, scriitor, semiolog, la spaniolul Lluìs Galter (“The Substance”), care a prezentat în secţiunea “Orizzonti” a Mostrei de la Veneţia “Caracremada”, operă foarte apreciată în circuitul festivalurilor internaţionale, până la greco-francezul Loukianos Moshonas (“Saint Nicholas”).

Germanul Willem Droste, provenit din “Berlinale Talent Campus”, va prezenta proiectul “Unsettled”. Din Marea Britanie, soseşte Tatiana Korol, cu “Passing Clouds”. Alte două proiecte vin din Elveţia: “Café Abu Nawas” de Samir, regizor de origine irakiană, şi “My Mother” de Géraldine Zosso.

Au fost, de asemenea, selecţionate “Solitaire King” de Bassam Jarbawi (Palestina) şi “A Reverence for Spiders” de Faiza Ambah şi Karim Bensalah (Arabia Saudită). Estul european este şi el bine reprezenat, cu “Little Crusader” de Václav Kadrnka (Republica Cehă), “Out” de Gyorgy Kristof (Slovacia), “Peace to Us in our Dreams” al lituanianului Sharunas Bartas şi “Dawn” de Laila Pakalnina (Letonia), marea cineastă premiată anul trecut în concursul secţiunii “CinemaXXI” a Festivalului de la Roma. Din America Latină, vor fi prezenţi mai mulţi autori, de la argentinianul Leandro Listorti (“Shadows in the Frame”), cunoscut deja pentru documentarul “The Young Dead”, la debutul brazilianului Ricardo Alves (“Eilon Rabin Doesn’t Believe in Death”).

“Voice of Egypt” este noul proiect, de producţie franceză, al iranianului exilat la New York, Shirin Neshat, protagonistul multi premiat al artelor vizuale contemporane şi una dintre personalităţile importante ale cinema-ului. Pelicula sa “Donne senza uomini” a cucerit “Leul de Argint” la Veneţia în 2009.

În sfârşit, NCN este mândru să prezinte noul proiect al lui Kamal Swaroop, regizor-cult pentru trei generaţii de cineaşti indieni, cu “Om-Dar-Ba-Dar”, piatra de temelie a Noului Val indian, proiect intitulat “Omniyam”. O călătorie satirică în infernurile contemporane, adaptare a unui roman de Flann O’Brian.

Se adaugă 7 proiecte italieneşti: Fabrizio Cattani (“Uomini e Cani”), regizor şi autor printre altele al filmului “Maternity Blues”, câştigător a 16 premii în festivaluri naţionale şi internaţionale, Simone Gattoni (“Il Ballo”), Aureliano Amadei (“Il Pendolo”), autorul peliculei “20 Sigarette” cu care a obţinut medalia de aur la secţiunea “Controcampo Italiano” a Mostrei de la Veneţia în 2010, Roberto De Paolis (“La Moglie Di Lot”), Marco Dentici (“Il Vento e La Luce”), mare scenograf, cu 40 de ani de carieră atât în film cât şi în teatru, aflat acum la debut ca regizor.

Să amintim că, pentru al patrulea an consecutiv, Consiliul Europei a ales NCN printre pieţele de coproducţii cele mai importante şi a ales Roma pentru a conferi prestigiosul “Eurimages Co-production Development Award”, un premiu de 30.000 euro, destinat dezvoltării celui mai bun proiect prezentat la NCN 2013.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.