Doi precupeți ai tranziției

A. Lazăr și Klaus Iohannis devin și două subiecte de drept, nu doar politice. Asta cu atât mai mult cu cât vedem că justiția din Alba s-a transformat pentru Klaus Iohannis într-un fel de garanție a soluționării în regim special a unor litigii dovedite a fi făcut obiectul unor activități private importante, într-o zonă juridică de risc . Demiterea Procurorului General se impune pentru regularizarea în plan instituțional a justiției, așa cum, nu foarte tarziu, va trebui să îi urmeze o întreagă șleahtă de personaje inadmisibile în sistemul public. Modalitatea de promovarea în funcție a lui A. Lazăr este una doveditoare pentru tot absurdul actual din justiție, unde aplicarea legislației este secundă, chiar inexistentă, o farsă. Actul de justiție s-a transformat într-o delegitimare a legii, susținând suveicile spălării de bani sau delapidările economiei naționale la cel mai înalt nivel al statului.

Un președinte de stat, fost funcționar public, deci un profesionist în administrarea banului public, implicat în tranzacții nelegale, nu mai poate semna în numele documente strategice și nici nu mai poate reprezenta interesele țării. Clătinarea integrității, fie și din motive colaterale, în cazul unor funcții de maximă responsabilitate duce la demisie. Klaus Iohannis trebuie să demisioneze, înainte de-a fi suspendat, pentru că apărarea îl va alinia imposturii. Dovedirea nevinovăției nu o mai poate face, în plan moral, președintele se află alături de unii dintre adversarii săi. Rezistența în poziția de acum prin comparație cu aceștia este lipsită de sens, aptă de a sugera practicarea întemeiată a nelegalităților la nivel social.

Miza reală în demiterea lui A. Lazăr este scoaterea din scenă a lui Klaus Iohannis. Indiferent de modalitățile de lucru al operațiunii, aceasta nu este de imagine și nici nu poate preîntâmpina așezarea justiției din câmpul tactic în acela al legii. Nominalizarea și instalarea lui A. Lazăr la Parchetul General se dovedește a fi fost o operațiune prin intermediul protocoalelor, în evidentul interes al unor persoane aflate în poziții cheie ale statului.

Serviciile secrete au participat la această mișcare, fiind un posibil coautor. Serviciile aveau obligația să fi sesizat relațiile de susținere a lui A. Lazăr și să le fi arătat ca vulnerabilitatea exercitării atribuțiilor celor doi, și chiar ca posibilă sursă de șantaj.
In condițiile protocoalelor o asemenea reacție ar fi fost de-a dreptul imposibilă, cum de altfel s-au dovedite cei puși să apere Constituția și siguranța publică, în nenumărate alte și alte ipostaze. Însă în mapele oficiale autosesizarea din oficiu a serviciilor trebuia să existe.

De azi România nu mai are, deocamdată moral și la nivel de integritate, nici președinte, nici Procuror Genneral. Titularii s-au dovedit a fi fost doi precupeți la bursa neagră a statului român în eternă și terifiantă tranziție. Procurorul General poate fi demis, președintele suspendat. Însă oricum vor evolua lucrurile, Klaus Iohannis nu mai este în situația de a fi funcțional din punct de vedere al integrității morale să semneze dispoziția de numire a noului Procuror General.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.