„Duelul condeielor”

„Duelul condeielor”. În dimineața zilei de 29 noiembrie 1897, George E. Lahovary, fost deputat conservator și proprietar al ziarului « L’ Independence Roumaine » se îndreapta spre sediul „Bukarester Turnverein”, pentru a răspunde unei provocări la duel. În scurt timp își va pierde viața.

Asemenea adversarului său, Nicolae Filipescu se afla la conducerea unui ziar important al vremii, ziarul oficial al Partidului Conservator: „Epoca”.
Cele două publicații deveneau fronturile campaniilor politice, iar atacurile condeielor, mai mult sau mai puțin voalate. Sub conducerea lui Lahovary, „L’Independence Roumaine” poartă o luptă acerbă împotriva guvernului liberal, căreia îi cade pradă fostul primar al capitalei. Articolul „Deux politiques”, semnat cu inițialele G.E.L., deplânge „politică necinstită” a lui Filipescu.

Ofensa declanșează acțiunile impuse de codul onoarei: desemnarea și împuternicirea martorilor, întâlnirea acestora și redactarea procesului-verbal care prevedea, în acest caz, ieșirea pe teren, locul, ora și tipul armelor. Lahovary, lipsit de experiență dar încrezător în norocul său, este răpus în câteva minute. Din declarația lui Filipescu aflăm: „…începând lupta, am tras la un moment dat spre mâna stângă a adversarului meu, căci este stângaci și neatingându-l am tras cu spada în linia cea lata a spadei și l-am atins pe adversar în partea stângă a pântecelui fără însă după câte îmi aduc aminte să mă fi fandat așa ca să-mi închipui el să facă o mișcare înainte spre a fi în poziție să pătrundă spada adânc (20cm!);”

Ultimele cuvinte rostite de Lahovary apar în declarațiile martorilor: „Mama mea, săraca mea nevastă. Filipescu vă iert, mor, mi-e frig, acoperiți-mă.” Valetul său susținea că l-ar fi auzit spunând: „mor, mor, m-au asasinat, învelește-mă, mi-e frig.”

Din aceleași declarații transpar abateri flagrante de la regulile stabilite, a căror veghere era principala grijă a martorilor. În ultimul moment, sala de gimnastică desemnată pentru confruntare a fost înlocuită cu sala de scrimă, neconformă din punct de vedere a dimensiunilor (12m/8m) și condițiilor (sacâz pe podea). Martorul lui Filipescu, Victor Ionescu, ar fi fost instruit să nu accepte altă soluție decît ieșirea pe teren. Chiar mai mult, a impus condiția ca lupta să continue până când unul dintre combatanți se va afla în imposibilitatea de a lupta.

Ședința Adunării Deputaților din aceeași zi va dezbate duelul „leal, dar nenorocit” despre care „se vestise mai înainte”, prin luările de cuvânt ale diverșilor oameni politici. Se cere cu vehemență garantarea prin lege a libertății cuvântului și a condeiului, o mai mare implicare a poliției în dejucarea confruntărilor și elaborarea unui proiect de lege pentru modificarea articolelor din Codul penal, în vederea măririi pedepsei pentru cei care recurg la duel. Ministrul de interne, D. M. Pherekyde, vede drept posibilă soluție, sensibilizarea opiniei publice: „…trebuie ca toți oamenii de bine să fie uniți și să se ridice în contra unor obiceiuri rele, pe cari rațiunea și consciința le condamnă, pe cari însă exigențe sociale, rău înțelese, le arată unora ca obligațiuni așa de stricte, în cât nu sciu cum să se sustragă lor.”

În cadrul ședinței din 2 decembrie 1897 este prezentat, spre dezbatere, un proiect de lege semnat de 30 de membri ai Adunării Deputaților, în care duelul își păstrează calitatea de delict special dar se modifică substanțial pedepsele prevăzute la art. 258 și art. 259 din Codul penal: închisoare între 3 și 5 ani (rănire) și între 5 și 10 ani (deces), fără circumstanțe atenuante. Condamnații urmau să-și piardă dreptul de a ocupa funcții publice pe termen de 10 ani sau pe viață, în funcție de gravitatea deznodământului duelului. Martorii, inclusiv medicii sau chirurgii, primeau jumătate din pedeapsă. Organele de ordine, care aflau de iminența unui duel și nu-l impiedicau, urmau să execute o pedeapsă cu închisoarea între 10 zile și 2 ani.

În 1926, când Ion I. Nedelescu publică „Codul onoarei și regulile duelului”, Codul penal prevedea o pedeapsă cu închisoarea de maxim 4 ani (în caz de deces). Însă, nerespectarea de către părțile implicate a regulilor stricte ale duelului modificau natura delictului iar cei implicați puteau fi acuzați de omor sau alte vătămări corporale.

Funeraliile lui George E. Lahovary au fost demne de un suveran, toate clasele sociale participând la procesiunea care umplea strada pe o lungime de 500 de metri.
Procesul se încheie în vara anului 1898 cu o pedeapsă de 6 luni de închisoare pentru Nicolae Filipescu și despăgubirea de un leu pentru partea civilă, Maria Lahovary, urmat de actul de grațiere din partea regelui Carol I. Deoarece Codul penal încă nu prevedea pedepse pentru martori, aceștia sunt achitați.

articol scris de Alexandra Rusu, muzeograf /Muzeul Municipiului Bucuresti/Casa Filipescu-Cesianu

Surse foto:

1. https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/7/77/Nicolae_Filipescu1.jpg
2. https://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/duelul-emanoil-lahovary-nicolae-filipescu-de-emanuel-badescu-14532738

Bibliografie:

1.Adrian Majuru, Elena Olariu, Octavian Buda, Scurtă istorie a revanșei. Duel sau crimă?, ed. MMB, București, 2016.
2.Ion I. Nedelescu, Codul onoarei și regulile duelului, Imprimeria Fundației Culturale „Principele Carol”, București, 1926.
3. www.digibuc.ro, Adunarea Deputaților, Ședința din 1 decembrie 1897.
4. www.digibuc.ro, Adunarea Deputaților, Ședința din 29 noiembrie 1897.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.