Războiul de o lună de zile al petrolului dintre Rusia și Arabia Saudită, împreună cu oprirea economiei mondiale ca urmare a izolării lumii la domiciliu au dus la căderi spectaculoase ale prețului petrolului. La începutul săptămânii trecute, contractele futures pentru petrolul din Texas s-au negociat la prețuri negative – adică petroliștii i-au plătit pe cumpărători pentru a lua petrolul extras, nu invers. Fenomenul a durat o zi, prețurile au revenit pe teritoriul pozitiv, însă asta spune multe despre cererea mică de petrol, care lasă industria extractivă fără capacități de stocare.
O analiză Bloomberg arată cum companiile ce comercializează petrol au ajuns să apeleze la tancurile petroliere ca depozite, în așteptarea creșterii prețurilor. Prin urmare, prețurile pentru transportul oceanic al petrolului au explodat și arată cât de distorsionată este piața în aces moment. O analiză Goldman Sachs arată ca, în cel mult patru săptămâni, nu vor mai exista depozite disponibile pentru petrolul extras, cu toată scăderea la care OPEC și Rusia au căzut de acord, după ce Moscova și Arabia Saudită au renunțat la politica inundării pieței cu petrol.
Pentru economistul Eric Peters, de la River Asset Management, evoluția pretului petrolului este unul dintre puținii indicatori care ne arată ce se întâmplă cu adevărat în economia lumii. Asta pentru că multe lucruri pot fi ascunse, mai puțin tancurile petroliere ce așteaptă în larg vremuri mai bune.
Petrolul este real. Spre deosebire de burse și obligațiuni, petrolul trebuie depozitat undeva. Așadar, până când producătorii închid puțurile sau le incendiază pe cele ale vecinilor, cum a făcut-o Saddam, prețul va continua să scadă, până vom începe să conducem din nou mașinile spre serviciu. Și poate nu este întâmplător că, exact în aceste momente, președintele Donald Trump își înăsprește tonul la adresa Iranului de la o zi la alta și ajunge să posteze pe Twitter că va ordona Marinei americane să deschidă focul asupra oricărei nave iraniene care va mai șicana distrugătoarele americane în Golful Persic.
Revenind la analiza evoluției pretului petrolului, Eric Peters scrie că Federal Reserve din SUA și Departamentul Trezoreriei nu consideră ca petroliștii sunt cei care au nevoie de sprijin în aceste momente, și nici investitorii care le susțin afacerea. Fed și guvernul SUA consideră ca de ajutor au nevoie cei care cumpără datoriile guvernului, au nevoie de ajutor companiile aeriene care nu au investit în locuri de muncă ci în răscumpararea propriilor acțiuni și în îmbogățirea acționarilor, de ajutor au nevoie Boeing, companiile auto. Prin urmare, guvernul împrumută aceste companii și a stabilit deja un pachet de 2.000 de miliarde de dolari pentru asta. În acest fel, riscurile pe care și le-au asumat investitorii cu aceste companii nu mai există. Există doar recompense.
Până la urmă, scrie Peters, pentru o bancă centrală care chiar vrea să facă asta, este ușor să absoarbă activele în exces. Nu are decât să schimbe denumirea unei coloane, apasă pe un buton, îi angajează pe băieții de la Blacrock (Cotidianul a scris aici despre activitatea Blackrock prin Europa), se mai adaugă un server sau două și gata. Cam așa se gestionează depozitarea la Federal Reserve. Nu e nevoie de tancuri petroliere, rezervoare și alte instalații.
De aceea, prețul petrolului este unul dintre puținele lucruri reale din economia de astăzi. La fel este și șomajul, care în America a crescut la 26 de milioane în câteva săptămâni. La fel este și anunțul făcut de consilierul economic al Casei Albe, Kevin Hasset, care arată că, în trimestrul al doilea al anului, economia SUA se va contracta cel mai mult de la marea criză din 1929, între 20% si 30%, iar șomajul va ajunge la 16-17%. Asta este lumea reală. Nu poți hrăni 26 de milioane de șomeri cu serverele Fed și ale Trezoreriei.
ONU arată că în lume sunt circa 300 de milioane de oameni care se confruntă cu penuria de alimente. Nu-i poți hrăni doar schimbând o coloană într-un registru contabil dintr-un server. ”Întrebarea este dacă lumea reală se va plia pe prețurile artificiale ale acțiunilor stabilite de Federal Reserve și guvernul SUA. Sau această relație între acțiunile de pe hârtie si realitate s-a rupt pentru totdeauna? Iar dacă așa stau lucrurile, atunci ce preț vom plăti? Câtă vreme guvernele vor viza prin acțiunile lor doar prețul acțiunilor și nu cozile la pâine, vom risca să cădem într-o altă mare criză precum cea din 1929, vom amplifica inegalitatea. Acesta este un risc major pentru toți. Politicienii de azi și investitorii nu cunoscut decât isterii datorate optimismului. Însă de-a lungul istoriei există isterii de masă datorate exact opusului. Marea criză a fost una dintre ele”, scrie Eric Peters.
Pretul petrolului poate ca reflecta realitatea la nivelul extractiei. Ce se intampla de ani de zile in industria petroliera si care ramane nesanctionat este asocierea producatorilor de petrol in vederea salvarii preturilor. In oricare alt domeniu intelegerea dintre „X” , „Y” si „Z” pentru stabilirea si mentinerea pretului este impotriva legii si este sanctionata. In privinta distributiei de produse petroliere preturile la pompa au scazut repede la inceputul crizei dar la data actuala au inceput sa urce din nou. Cartelul functioneaza fara multe sincope mai ales ca nu sunt deranjate in nici un fel.
scurt : daca iti trebuie iei, daca nu , nu.( nimic nu reflecta realitatea doar nevoia. vom lucra de acasa, vom economisi, nu vom mai circula a proasta in lume, … totul va fi bine,….dar daca ii vine cuiva ideea ca in razboi se consuma foarte mult combustibil???? atunci sa vezi pe dracu. dar poate ramanem mai repede fara paine si atunci ori mancam cozonac ori pastem ori scandal….