Liderii marilor partide fac legea în politica europeană fără a deține o poziție oficială în stat și obținând mai mereu guvernări stabile. Pârghia principală în această strategie de obținere a unei puteri cât mai mari este controlul guvernului prin politicieni-marionetă.
„Sunteți un vizionar pentru că v-ați asumat riscul de a ne alege pentru conducerea țării (…) Sunteți un mare strateg. Dar, trebuie să spun și că sunteți un mare om.“ Acestea sunt cuvintele adresate lui Jaroslaw Kaczynski de președintele Poloniei, Andrej Duda, cu ocazia învestirii noului premier Beata Szydlo. Se întâmpla în noiembrie 2015, după ce Partidul Lege și Justiție (PiS) a spulberat fostul regim liberal al Platformei Civice. Kacazynski este liderul PiS și liderul de facto al Poloniei. Președintele Duda și premierul Szydlo îi datorează întreaga lor ascensiune. „Este creația președintelui Kaczyski și va conduce guvernul după bunul lui plac“, spuneau analiștii polonezi despre Szydlo. Principiul de guvernare al celor doi este simplu, chiar în cuvintele Beatei Szydlo: „Președintele are întotdeauna dreptate“. Desigur, președindele PiS, Jaroslaw Kaczynski. Iar loialitatea totală i-a permis Beatei Szydlo să rămână la putere, în ciuda previziunilor inițiale ale analiștilor.
„Americanizarea“ politicii franceze
„De la un premier se așteapta să sufere în tăcere și să conducă după bunul-plac al președintelui“, scrie Politico, cu referire la noul premier al Franței, Edouard Philippe, un politician scos dintr-o relativă obscuritate de fostul bancher Emmanuel Macron, noul lider de la Elysee. Edouard Philippe a făcut parte în tinerețe din Partidul Socialist, a trecut apoi în tabăra dreptei republicane, de unde a dezertat pentru a se alătura uriașei și eterogenei majorități prezidențiale actuale. Cum va arăta mandatul acestui premier ne-o relevă discursul de luni al președintelui Macron, la Palatul Versailles, în fața camerelor reunite (un format ales de președinții Franței doar în perioade de criză). „Este scump și fără rost. Este o americanizare a vieții politice“, a criticat decizia președintelui un deputat al stângii radicale. Acest eveniment umbrește total discursul tradițional al noului premier în fața camerei inferioare, Adunarea Națională. Așa cum Francois Fillon, fostul premier din umbra lui Nicolas Sarkozy, a rămas cunoscut pentru pasiunea pentru raliuri, și Edouard Philippe are neșansa de a rămâne cunoscut doar pentru pasiunea sa pentru box.
Păpușarul Matteo Renzi
În Italia, Matteo Renzi, liderul Partidului Democrat de centru-stânga, cea mai puternică formațiune parlamentară, a încercat să modifice legislația electorală pentru a da guvernelor mai multă stabilitate și si-a pus la bătaie pentru aceasta poziția de premier. A pierdut referendumul din decembrie 2016 și a demisionat atât din fruntea Executivului, cât și din fruntea partidului. Însă ce a urmat dovedește că Renzi este în continuare liderul Italiei. Renzi a candidat la alegerile din partid și a revenit imediat la conducere, iar noul premier Paolo Gentiloni a fost acuzat de la început că este marioneta sa. Marea majoritate a miniștrilor lui Renzi și-au păstrat portofoliile, iar autoarea proiectului de reformă electorală, Maria Elena Boschi, a devenit secretarul general al noului guvern. „Renzi a făcut o mare greșeală spunând că va demisona, pentru că acum este considerat un maestru păpușar. Italienilor nu le pasă că nu mai este premier, îl văd ca fiind păpușarul. Pare o uriașă minciună“, spunea Giovanni Orsini, profesor de științe politice, la învestirea noului guvern, în decembrie anul trecut.
Perdeaua de fum de la Belgrad
Începând de pe 29 iunie, Serbia are un guvern condus pentru prima data un politician care și-a făcut publică orientarea gay. Ana Brnabic, noul premier al Serbiei ortodoxe, este lesbiană – astfel sună toate titlurile presei occidentale. Brnabic ar trebui să fie liderul politic al țării, potrivit Constituției, care conferă președintelui un rol mai mult ceremonial. În realitate, Serbia are un regim ce tinde spre autoritarism, condus de președintele Aleksandar Vucic, liderul Partidului Progresist, cel care a creat o țintă falsă prin numirea unui premier cu o orientare sexuală „neortodoxă“. În spatele acestei perdele de fum, guvernul îi este total subordonat lui Vucic, un politician care la 29 de ani era ministru al Informațiilor, iar începând din 2012 este liderul de facto al Serbiei, în calitate de ministru al Apărării, premier și președinte. Un singur rival a avut Vucic – fostul președinte Tomislav Nikolic, fondatorul Partidului Progresist, care a dorit să candideze pentru încă un mandat la alegerile din aprilie 2017, însă partidul dominat de Vucic nu l-a sprijinit. Presa a vorbit despre un posibil târg politic: nominalizarea lui Nikolic ca premier în schimbul neagresiunii electorale. Nominalizarea Anei Brnabic relevă însă planul lui Vucic de a obține puterea totală. „Mă voi consulta cu președintele pe aspectele economice și politice. Până la urma, el este cel care dă direcția guvernului“, a spus Brnabic, venind în totală contradicție cu Constituția Serbiei.
Autocratul Erdogan
În Turcia, a fost nevoie de o modificare a Constituției pentru ca liderul celui mai puternic partid să obțină puterea absolută. Pentru că legea fundamentală îi interzicea să dețină trei mandate de premier, Recep Tayyip Erdogan a candidat în 2014 la președinție și l-a numit în fruntea guvernului pe Ahmet Davutoglu, un diplomat experimentat, fost ministru de Externe, însă s-a debarasat de el în 2016, pentru a-și pune în aplicare planul prezidențial. Noul premier este un om de paie, Binali Yildirim, fost ministru al Transportului, al cărui rol în fruntea guvernului nu a fost decât să anuleze prerogativele instituției pe care o conduce. Premierul a renunțat și la conducerea Partidului Justiție și Dezvoltare, în mai 2017, imediat după referendumul constituțional ce a transformat Turcia în republică prezidențială și a permis președintelui să fie membru de partid.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.