EUROPALIA, ROMÂNIA, BRÂNCUȘI – “Sublimarea formei”

Brâncuși așează România în inima Europei, care învață să-i rostească numele cu “â” și “ș”. Cea mai mare retrospectivă Constantin Brâncuși din ultimul sfert de secol s-a deschis la Bozar, Bruxelles-ul devenind pentru următoarele patru luni destinație de pelerinaj artistic.

Vernisajul a marcat debutul Festivalului Europalia România, în prezența regelui și reginei Belgiei, dar și a  Președintelui țării invitate. Până în februarie, Țările de jos vor găzdui evenimente artistice românești din domenii diverse: expoziții, spectacole de teatru și dans, concerte, târguri de carte, conferințe, proiecții de filme, care vor avea loc la Bruxelles, Brugge, Gent, Antwerp, dar și la Haga sau Amsterdam. Fără îndoială însă, Expoziția “Brâncuși – sublimarea formei” va rămâne vârful de necontestat al Festivalului.

Este un proiect grandios conceput de Doina Lemny, care a reușit să strângă laolaltă, cu tenacitate și eforturi extraordinare, zeci de opere ale întemeietorului sculpturii moderne, alături de câteva piese ale artiștilor înscriși în siajul curentului artistic al secolului, August Rodin, Medardo Rosso, Wilhelm Lehmbruck, împreună cu Isamu Noguchi sau Irina Codreanu. Cele mai multe piese provin de la Centrul Pompidou, din Paris, acolo unde doamna Lemny își desfășoară activitatea, de la Muzeul național de artă al României, Muzeul de artă din Craiova, Academia română, dar și de la  muzee și galerii din Milano, Dallas, Stockholm, Otterlo, Zürich, New York, Huston, Rio de Janeiro, de la Guggenheim, Tate, MoMa, Smithsonian și din colecții private.

“Numele lui Constantin Brâncuși a fost întotdeauna asociat cu imaginea României și creativitatea românească, o imagine pe care și-a menținut-o artistul însuși, participând, ca sculptor român stabilit la Paris, la expoziții în Europa și Statele Unite”, scrie Lemny în Catalogul expoziției, subliniind singularitatea artistului care, fără să-și piardă rădăcinile, s-a detașat de orice influență, reușind să prindă esența ființei și lucrurilor și trudind întru sublimarea formei.

Nu doar numărul și valoarea sculpturilor impresionează, ci și viziunea curatoarei, care pune lucrările în contextul artistic al epocii, recreat cu desene, fotografii, tablouri, filme inedite, cărți poștale, cataloage, documente de arhivă, publicații ale vremii, corespondență sau cărți autografiate și ilustrate de și pentru prietenii și anturajul sculptorului român: Marcel Duchamp, Tristan Tzara, Man Ray, Fernand Leger, Amedeo Modigliani, Peggy Guggenheim, Ilarie Voronca, Barbu Fundoianu, Jean Cocteau, Erik Satie. O întreagă avangardă într-un spațiu definit, cu tendințe infinite, în care chipurile simplificate până la esență ale statuilor preiau și amplifică uneori mișcarea unei dansatoare, prezentă într-una dintre săli, ca un ecou al amintirii Lizicăi Codreanu în atelierul Maestrului.

Diversele secțiuni ale expoziției grupează în jurul unor sculpturi reprezentative, în marmură, piatră, lemn, bronz sau ghips, o parte din acest univers personal al artistului în sincronie cu epoca sa.

Câteva opere manifest merită povești separate, care nu încap într-o cronică de ziar. Dar nu putem sa nu ne oprim asupra “Sărutului” (1907), două trupuri stilizate creionate ca un întreg într-un bloc de piatră, care marchează independența simbolică și ruperea de estetica lui Rodin și începutul unui  parcurs artistic de 40 de ani, în care trăsăturile anatomice vor dispărea din ce în ce mai mult până la punctul transformării lor în formă pură. Sărutul va sluji ca element de arhitectură, de decor, dar și ca semnătură pe scrisorile de dragoste ale lui Brâncuși, incluse în expoziție. Capetele de copil pornesc de la model, dar ajung la originile copilăriei – “Nou născutul”. “Începutul lumii” e reprezentat printr-un oval perfect, esența forței și a ideii, “Muza adormită”  prezintă echilibrul dintre forma particulară și forma ideală, iar ”Madmoiselle Pogany” e simbolul narcisismului întors către sine. “Pasărea în spațiu”, imagine a zborului, e difertă de “Pasărea măiastră”, pogorâtă din basme, dar face legătura între pământ și cer, ca și “Coloana fără de sfârșit”: elevație și ascensiune infinită într-o continuă mișcare…

Rândurile de mai  sunt  spicuiri din Catalogul expoziției, de fapt o carte de referință despre opera brâncușiană, editată cu dragoste, știință și trudă, de către aceeași Doina Lemny, cu contribuții de la Ileana Parvu, Helene Pinet, Paola Mola sau Cristian-Robert Velescu.

Merită un drum până la Bruxelles, pentru a vedea într-un singur spațiu  “Princess X”, “Leda”, “Peștele”, “Adam și Eva”, ”Torso”, “Muza”, “Agnes E”, “Negresa blondă”, “Danaidele”, “Narcis”, “Pasărea de aur”, ba chiar și “Cumințenia pământului”, expusă la Bozar cu permisiunea proprietarilor.

Celelalte evenimente din cadrul Europalia vor fi de mai mică anvergură, punctând mai ales interesul și înțelesul părții belgiene asupra artei românești contemporane, într-un stil care ilustrează proverbiala eficiență flamandă și care poate explica absența marilor ansambluri, ce va fi suplinită de Orchestra națională a Belgiei, dirijată de Cristian Măcelaru, la Bozar și de reprezentația excepțională cu “Prințesa deocheată”, susținută de Teatrul Național Radu Stanca din Sibiu, la Les Halles.

Secțiunea literatură invită la dialog și reprezentare. Printre alte nume de referință îi amintim pe Mircea Cărtărescu, Simona Popescu, Ludmila Patlanjoglu și Gigi Căciuleanu. Expoziția Brâncuși în sine va rămâne vârful și constanta Europalia România, secondată de Expoziția Dacia Felix, la Tongeren și prezentări de artă contemporană care includ lucrări de Ciprian Mureșan și Ion Grigorescu.

La evenimentul de deschidere, prefațat cu un recital SONORO de mare clasă, au participat, pe lăngă șefii celor două state, miniștrii de externe și cei ai culturii, parlamentari și europarlamentari români și străini, ambasadorii și foștii ambasadori ai celor două state, ambasadorii noștri la NATO, UE, UNESCO, Haga, înalți funcționari europeni, oameni de cultură, critici și manageri culturali, dar și mulți, foarte mulți amatori de artă. Iar România a fost pe primele pagini ale ziarelor belgiene, unde de obicei nu apare, cu Brâncuși și nu cu texte despre comisari, scandaluri politice, corupție sau alte teme efemere.

Pentru ca Europalia România și, mai ales, visul Expoziției Brâncuși să prindă viață, a fost nevoie
de curaj, de încredere și o mică doză de nebunie, trebuind dărâmate obstacole instituționale,
birocratice, politice sau financiare greu de imaginat. Reușita este cu atât mai remarcabilă cu cât
reprezintă o mobilizare de forțe de dată relativ recentă, de la preluarea organizării Festivalului de
către Institutul Cultural Român. Liliana Țuroiu, Carmen Ducaru, Horia Barna și echipa ICR, cu
sprijinul colegilor de la Externe și Cultură au făcut lucrurile să se întâmple, foștii miniștri
Romașcanu și Ivașcu au facilitat, în felul lor, procesul, iar Guvernul României a asigurat cea mai
mare parte a finanțării. Comisarii Festivalului sunt Philippe Vlerick și Ovidiu Șandor, dar am avut
onoarea pentru scurtă vreme să fac parte oficial din proiect și să susțin pe parcurs realizarea lui.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.