„Există o Românie rurală fără speranță“

Reforma învățământului din ultimii 20 de ani este doar un pretext pentru măsuri incoerente, incompetente și adesea dăunătoare. Investițiile în educație sunt aproape inexistente. Lăsați la voia întâmplării, cu un sistem educațional chinuitor și depășit, fără campanii de prevenire a infracționalității, cu o rată crescută a abandonului școlar, mulți elevi sunt condamnați la ratare. Parlamentari pudibonzi și ipocriți se opun cu obstinație informării minorilor despre propria sexualitate și refuză să pedepsească aşa cum se cuvine pedofilii.

În România, prăpastia dintre bogați și săraci se adâncește, ceea ce situează țara noastră printre statele cu cele mai ridicate niveluri ale inegalității veniturilor din UE, potrivit Comisiei Europene. Cei mai afectați sunt tinerii, familiile cu copii, populația din zona rurală și cea inactivă, persoanele cu dizabilități și romii. Diferențele mari sunt între oraș și sat și între diversele regiuni ale țării. Venitul mediu în zonele rurale este cu 33% mai mic față de cel din zonele urbane, în timp ce media UE este de 20%.

„Sărăcia ne afectează pe toți, nu doar pe cei amărâți“

„Sărăcia aceasta înseamnă, în sine, scăderea drastică a egalității de șanse a indivizilor. În familiile sărace, copiii vor fi mai prost hrăniți, dând naștere unor probleme de sănătate. Vor avea parte de un climat afectiv mai frustrant, eventual violențe domestice mai frecvente, ceea ce favorizează infracțiunea. Vor fi mai prost educați și vor avea un interes mai scăzut pentru școală, ceea ce duce la discrepanțele de nivel de educație dintre rural (în general, mai sărac) și urban (de regulă, mai bogat). Vor avea parte de un buget mai mic pentru educație, ceea ce duce la un abandon școlar mai timpuriu și mai frecvent. Ceea ce ne duce la o altă consecință socială: nu realizăm, se pare, faptul că sărăcia ne afectează pe toți, nu doar pe cei săraci. Strict economic vorbind, efectele sărăciei produc niște costuri sociale pe care le plătim cu toții, proporțional mai mult cei mai înstăriți. Ca urmare, nu numai săracii, ci și cei (relativ) mai bogați vor fi tot mai nemulțumiți. Iar efectele acestei sărăciri indirecte încep să se vadă“, spune antropologul Vintilă Mihăilescu (foto).

Nepăsare față de infractorii minori

Mii de minori devin, anual, victime ale infracțiunilor. De la violuri, tâlhării, pornografie infantilă până la vătămări corporale și omoruri. „Am văzut şi minori victime, şi minori infractori în dosarele rezolvate de mine. Am început să merg în şcoli şi licee, să explic tinerilor ceea ce au voie şi ceea ce nu au voie să facă, cine îi protejează şi cum, unde să se adreseze când au probleme şi cum se pot apăra atunci când sunt acuzaţi. Am scris acest ghid ca să aflaţi ce drepturi şi obligaţii aveţi la această vârstă şi mai ales cum sunteţi protejaţi de lege şi de organele statului. Poate că informaţiile din această carte vă vor ajuta pe unii dintre voi să luaţi decizia corectă în ceea ce vă priveşte“, a scris judecătorul Cristi Dănileț în prefața lucrării sale „Educație juridică pentru liceeni, ghid practic despre drepturi și justiție“.

Publicată la Editura Humanitas, disponibilă gratuit și pe Internet, cartea a fost scrisă simplu și concis, pe înțelesul elevilor și al părinților. Actele normative sunt explicate astfel încât tinerii să nu mai ajungă victime ale societății, ale anturajului ori ale propriilor familii. Mai mult, magistratul își dorește și o implicare a lor în viața societății. Deși merge prin școli, unde ține gratuit cursuri de educație civică, el n-a fost luat în seamă de autorități. „Din păcate, nu am avut parte de o colaborare eficientă cu Ministerul Educaţiei. Ajunsesem la un acord ca Educaţia juridică să se predea ca modul în cadrul Educaţiei civice la clasele a V-a şi a VII-a, deşi eu am cerut să se predea şi la liceu, pentru că acolo este nevoia cea mai mare. Însă nimic din toate astea nu s-au întâmplat, dat fiind că s-au tot schimbat miniştrii în ultimii ani. Mă bazez pe magistraţi şi pe celelalte persoane cu experienţă juridică, ce vor dori să meargă voluntar în şcoli pentru a transmite măcar informaţiile cele mai importante din domeniul juridic“, spune judecătorul.

„Abordarea învățământului este învechită“

România este pe primul loc în UE la numărul de fete sub 15 ani care devin mame și pe locul 52, din 172 de țări ale lumii, unde copilăria este afectată. Cu o rată a nașterilor în adolescență mai mare decât în 9 țări africane, ne situăm sub state precum Rwanda, Albania, Trinidad Tobago, Emiratele Arabe, Uzbekistan, India, Mauritius, după cum arată raport al Organizației Internaționale „Salvați Copiii“.

România este pe primele locuri și la mortalitatea infantilă, fiind  una dintre țările europene cu cel mai mare număr de decese ale copiilor sub 5 ani, procentajul fiind de 11,1 la mie. Mai mult, din 1.000 de adolescente cu vârste între 15 și 19 ani, 34 sunt mame. În Europa, doar două state au o situație mai gravă, Bulgaria – 36,8 și Georgia – 38,3 nașteri.

Dar statisticile nu-i impresionează pe politicienii români, aceștia vrând chiar să sancționeze informarea și educarea sexuală a elevilor. Deputatul ex-PSD Ninel Peia a inițiat, în 2016, un proiect de lege pentru inocența copilăriei, prin care „se interzice predarea către elevii din învăţământul preşcolar, primar şi gimnazial a unor informaţii sau cursuri cu privire la educaţia sexuală, fără acordul scris al părinţilor sau tutorelui. Încălcarea acestei prevederi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă“, se arăta în proiectul de lege.

„Se predă în schimb religia în școli. Întrebarea care se pune este ce vrem de la sistemul educațional. Ce dorim să ajungă elevii? Nu este vorba doar despre o oră anume, ci despre o viziune despre educație. Ei trebuie să învețe cum să-și dezvolte aptitudini pentru viața socială, cum să negocieze, cum să preîntâmpine conflictele. Abordarea învățământului este învechită. Disputa de acum este tipic românească, punctuală pe un subiect anume. Sistemul nostru educațional este departe de ideea de reformă. Problemele sunt extrem de grave. Este ca și cum cineva are metastază generalizată și noi vorbim despre cum s-a tăiat la un deget. În România nu există o viziune strategică în politicile publice. Guvernanții noștri vor să se vadă cum taie panglica. În celelalte țări există discipline despre cum să ne planificăm bugetul, cum să ne înțelegem cu vecinii, la noi sunt materii complicate, dar suntem agramați“, ne-a explicat sociologul Alfred Bulai (foto).

Federația Studenților în Medicină, care are 24.000 de membri, s-a opus proiectului, considerând că  promulgarea acestuia este un atac la adresa dezvoltării corecte și conștiente a tinerilor din România, cu rezultate dezastruoase pe termen lung.  „Din punct de vedere statistic, România este pe primul loc în Europa la numărul de sarcini la adolescente. De asemenea, o mare parte din populație nu cunoaște noțiuni de bază ce țin de anatomia și fiziologia corpului uman, aceste cunoștințe fiind de real ajutor în înțelegerea anumitor obiceiuri sanitare sau probleme de sănătate. Dezinformarea duce la erori frecvente de înțelegere a conceptului de sănătate a reproducerii, în prezent neexistând materiale corespunzătoare acceptate în programa școlară, care să ofere elevilor informațiile adaptate nevoilor lor. FASMR susține și încurajează programele de educație în vederea scăderii incidenței infecțiilor cu transmitere sexuală și a gravidității minorelor, deoarece lipsa informării duce la erori frecvente de înțelegere a manifestărilor patologice ce țin de sănătatea reproducerii. Considerăm că prin aceste programe de educație sexuală se pot oferi informații clare, corecte, bazate pe dovezi științifice, adaptate vârstei elevilor cărora se adresează, având un caracter nepărtinitor“, se arată într-un comunicat al federației.

Disciplina Educație pentru sănătate este astăzi opțională în școli, mai puțin de 6% din elevi studiind această materie. „Nu este, de obicei, alegerea elevilor de a studia Educația pentru sănătate, ci mai degrabă o decizie administrativă a directorului școlii“, a spus Adriana Săftoiu, deputat PNL.

Analfabetism și abandon școlar

Ultimele statistici privind situația analfabetismului provin ca urmare a recensământului din 2011. Atunci au fost înregistrate 245.000 de persoane care nu știau să citească, să scrie și care se semnau prin amprenta degetului. Potrivit UNESCO, ele intră în categoria „analfabetism absolut“. La acestea se adaugă alți 7.000 de oameni care nu sunt ­evidențiați în rapoartele oficiale, întrucât nu  sunt înregistrați, ei neavând certificate de naștere și neputând fi astfel înscriși la școală.

„Datele statistice arată că se pierd foarte mulți elevi la trecerea din clasa a VIII-a în clasa a IX-a (potrivit Ministerului Educației, un sfert din cohorta de vârstă nu ajunge în clasa a IX-a, mare parte copii din mediul rural). Liceul presupune costuri suplimentare, iar accesul la educație al celor care provin din familii dezavantajate este, astfel, restrâns. Dacă învățământul obligatoriu s-ar finaliza după absolvirea clasei a IX-a sau a X-a, copiii ar putea fi mai pregătiți și din punct de vedere practic, profesional, să facă ceva. Oricum, și scopul gimnaziului ar trebui regândit, astfel încât să se pună accent și pe dimensiunea practică, interdisciplinară, a acestuia. Evident, este nevoie de o creștere a calității învățământului obligatoriu primar și gimnazial și de o valorizare corectă a importanței acestui parcurs“, a declarat Simona David-Crisbășanu, membră în Consiliul Director al Coaliției pentru Educație și președintă a Asociației ROI.

Lipsa unei coerențe a reformei învățământului, care se derulează de mai bine de 15 ani, va avea efecte dezastruoase și din punct de vedere financiar. Potrivit unui studiu al Băncii Mondiale, lipsa investițiilor în educație va costa România 900 milioane euro în fiecare an. În acest an, procentajul din PIB alocat educației este de 2,98%, unul dintre cele mai mici din UE. Și asta, în timp ce Ungaria, Lituania și Croația alocă circa 5%, iar Danemarca – 7%.

La începutul acestui an școlar, ex-ministrul Educației Liviu Pop se arăta nedumerit de faptul că aproximativ 40.000 de copii nu se regăseau pe listele pentru clasa pregătitoare. „Pot fi părinţi care au uitat să facă această înscriere“, spunea  acesta. Explicația este însă în altă parte, nicidecum în amnezia părinților. Mulți copii fac parte din comunități defavorizate, trăiesc în sărăcie, nu au de multe ori îmbrăcăminte ori mâncare, cei care îi îngrijesc nu au un loc de muncă, casele se dărâmă pe ei. Așa se face că nu merg nici la școală, nici la grădiniță.

„Există o Românie săracă, cu o cultură a fricii și a obedienței, fără cadre didactice pregatite. Există o Românie fără speranță. Insistam pentru situația educației încă de acum 15 ani. Șansa la reușită în viață este aproape de zero pentru copiii din mediul rural. Școala funcționează extrem de prost și atunci șansa la un liceu bun este mică. Dacă și familiile sunt fără educație, sărace, care s-au centrat doar pe ideea de câștig, fără respect față de școală, atunci vor fi oameni care nu au șanse decât minore, inclusiv plecarea în străinătate, unde, ce-i drept, câștigă mai bine pentru același gen de muncă. În orașele mari dinamica e bună, sunt universități acceptabile, chiar bune“, ne explică Alfred Bulai.

Programul „A doua șansă“ este singurul inițiat de Ministerul Educației pentru persoanele care nu știu să scrie și să citească. Deși se derulează de 14 ani, nu sunt date care să ateste eficiența lui, câte persoane au fost la cursuri, care sunt rezultatele, câți au reușit să se angajeze. Autoritățile nu ne-au răspuns la solicitarea privind desfășurarea programului.

Tinerii români sunt neapreciați

„Cred că există mult talent în această țară, în special în rândul tinerilor, care probabil nu au fost apreciați suficient. Haideți să încercăm să aducem împreună toate aceste minți și să le oferim programe cu care pot construi, cum ar fi tehnici de leadership, tehnici de comunicare, orice ar fi, să încercăm să deschidem niște uși și să le dăm șanse de a-și atinge adevăratul potențial. Avem sute de indivizi ai noii generații care nu sunt capabili doar ca persoane, ci ca o întreagă rețea, comunitate, iar asta este adevărata putere. Am avut la Harvard studenți români care au excelat în domeniile lor, dar nu este vorba doar despre sistemul de educație, ci și despre individul care vrea să facă bine. Părerea mea este că nu poți investi niciodată suficient în educație. Dacă vrei ca România să obțină un loc fruntaș, nu numai în Europa, ci în toată lumea, iar România are o incredibilă resursă umană, trebuie să investești în tineri. Unul dintre cei mai buni studenți pe care i-am avut la Harvard, în 15 ani, a fost un puști din România. Un tânăr incredibil de talentat, inteligent, educat, era un pachet complet al cuiva care ar putea să devină lider mondial. Câteodată trebuie să-i împingi pe copii și să le spui să nu se subestimeze. Pentru că ești atât de bun pe cât vrei să fii“, a spus Steve Jarding, profesor de politici publice la Universitatea Harvard. A primit în 2016 Premiul „Profesorul anului“, iar revista Roll Call l-a numit drept unul dintre primii 50 de influenți oameni politici din Washinghton.

Tinerii NEET

Indicatorul NEET este acronimul de la „Not in Education, Employment or Training“ și se referă la tinerii între 15 și 24 de ani care nu sunt nici la școală și nici nu lucrează.

În România, procentajul este de 17%, foarte mare comparativ cu celelalte state ale UE, potrivit unui studiu INS. Fetele sunt mai multe decât băieții, 1/5 din ele nefăcând nimic.

Media UE este de 13%, cel mai ridicat nivel înregistrându-se în Italia – 22,2% și Bulgaria – 21,6%, iar cel mai scăzut fiind în Luxemburg – 5% și Olanda – 5,1%.

Reforma în educație, un fiasco

„Niciun copil din România nu a început un sistem educațional și nu a terminat în același sistem. Nu mai sunt licee industriale, dar avem ferme, iar unii copii ar putea rămâne la țară. Însă avem în prezent doar licee teoretice. Școlile profesionale ar trebui să ofere o variantă, dar politicienii au schimbat mereu examenele, nu au făcut reformă. Testarea nu are sens să fie schimbată, dacă e bine făcută, este la fel, indiferent de formă. Dar în România toți se concentrează pe testare pentru că se vede la televizor. Un sistem educațional are efecte după perioade mari. Dacă îl schimbăm în fiecare an sau la doi ani, nu știm ce funcționează bine și ce nu.

Apoi, este tema plagiatului. A devenit, dintr-o problemă academică, una politică. I se dă voie copilului în clasele mici să aducă poze de pe net cu girafe și este premiat că a folosit Internetul. Ajunge apoi la facultate, unde ia note de 3 și 4 pentru că a copiat de pe net și nu înțelege de ce. Măsurile pompieristice nu au cum să aibă efecte bune“, ne-a spus sociologul Alfred Bulai.

• Aproape 10.000 de minore au născut în 2015, mai mult de 1.000 având și alți copii, iar 100 erau la al treilea.
• 500 de fete au născut înainte de 14 ani, iar 18 înainte de împlinirea vârstei de 12 ani. Și cazurile de boli cu transmitere sexuală s-au înmulțit la fetele sub 14 ani.
• 1/3 din numărul nașterilor la fetele mai mici de 15 ani din UE sunt în România, potrivit unui studiu Eurostat.
• 676 de copii vin pe lume anual din mame minore.
• În 2013/2014, procentajul de abandon școlar pentru învățământul primar și gimnazial a fost de 1,5%, iar pentru cel postliceal și de maiștri, de 7,9%, potrivit INS.
• 50% din copiii de etnie romă nu merg la școală, în timp ce 30% din adulții de aceeași etnie care au peste 45 de ani nu au fost niciodată.
• Județele cele mai afectate de lipsa educației sunt Giurgiu, Călărași, Ialomița și Teleorman.
• Rata analfabetismului în România este de 1,6%, în timp ce în Finlanda și Luxemburg – 0%,  Estonia  – 0,2%, Slovacia – 0,6%, Croația – 0,7%.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.