Fascinaţia japoneză, şocul bidimensional al tentei plate au schimbat concepţia artistică a Vechiului Continent în urmă cu un secol şi jumătate, când, prin rutele comerciale, stampele Ţării Soarelui Răsare au invadat Europa, influenţând-o şi mai mult, schimbând-o din punct de vedere estetic pentru totdeauna.
O difuzare rapidă, care i-a molipsit pe toţi artiştii: Manet, impresionismul, Van Gogh, Gauguin, Lautrec, avangarda, secessionismul şi care s-a reflectat în întreaga primă jumătate a secolului XX.
Japonismul. Viena celebrează, cu o expoziţie consistentă, curatoriată de Evelyn Benesch, la Kunstforum, până în 20 ianuarie 2019, infinita fascinaţie şi vraja existenţială care s-au revărsat asupra spiritului şi penelului artiştilor europeni, din 1850, de la Paris în toate centrele europene. Ca o undă. Cea “clasică” a lui Hokusai, cea tentaculară a lui Kuniyoshi. Linii curbe. Simple şi sinuoase. Absenţa totală a clar-obscurului. Perspectiva redusă aproape complet, cadrajul cinematografic. O “lume paralelă”, menită să fie colecţionată, contemplată.
N-a fost numai o modă, ci o modalitate de a concepe şi de a interpreta viaţa, natura, figura feminină, forţa şi încărcătura fiecăreia dintre ele. Fluiditatea şi devenirea continuă a apei, sintetizate în cele două dimensiuni al hârtiei colorate.
Expoziţia vizează retrasarea modului în care fascinaţia pentru exotic şi pentru nou, care se naşte în Europa către mijlocul secolului al XIX-lea, duce totodată la integrarea acestei estetici în vocabularul formelor occidentale şi înfluenţează modernismul din jurul anului 1900.
Începând din anii 1860, estetica exotică şi elegantă a unei culturi japoneze aproape necunoscute până atunci cucereşte piaţa europeană de artă, hrănind noile aspiraţii din sânul societăţilor europene, seduse de frumuseţea obiectelor de folosinţă zilnică, de rafinamentul ţesăturilor şi de culorile strălucitoare ale stampelor. Artiştii au fost printre primii care au integrat în operele lor acest straniu şi uimitor vocabular de forme, de teme şi de motive.
Dacă Monet, Manet, Van Gogh şi Degas sunt printre primii, ei vor fi rapid urmaţi de generaţiile mai tinere, din care făceau parte Toulouse-Lautrec, Bonnard, Vuillard şi Vallotton, Franz Marc şi Wassily Kandinsky, pentru a-i cita numai pe cei mai cunoscuţi. Din Paris, fascinaţia pentru arta japoneză s-a răspândit în Europa întreagă, dar mai ales în Austro-Ungaria, unde Expoziţia Universală de la Viena din 1873 dă naştere unei adevărate pasiuni pentru Extremul Orient, care avea să-i influenţeze pe Gustav Klimt şi Egon Schiele.
Apoi, estetica extrem-orientală urma să provoace o interpretare autonomă a formelor, astfel încât transpunerea lor într-un limbaj nou deschidea calea Modernismului din secolul XX şi năştea elaborarea unui univers vizual încă mai autonom, plasat în acelaşi timp sub semnul tendinţei către abstracţie şi al emancipării faţă de convenţiile spaţiale.
Expoziţia se desfăşoară pe două planuri paralele: de o parte creaţia japoneză, acele ukiyo-e cu liniile lor curbe, cu motivele suprafeţelor colorate şi asimetria compoziţiei, de cealaltă parte, Monet, Klimt, van Gogh.
Aşa poate constata vizitatorul încă din prima sală, aşa este şi titlul expoziţiei, conţinând cele trei nume de mare impact din expunere. În fond, plonjarea într-un turcoaz aproape mistic: fumoasa Pariziană japoneză a lui Alfred Stevens, aflată şi pe coperta catalogului, cu coafura strălucind ca aurul. Totul în expoziţie continuă pe două fire paralele. Stofe strălucitoare, uluitoare linogravuri şi paravane rafinate pe un perete, fluturi, maci şi cale adunate în pânzele lui Van Gogh sau populând în culori acide câmpia bretonă la Gauguin, pe celălalt.
Utamaro faţă în faţă cu Mary Cassatt din riguroasa Maternitate în kimono. Ceva mai încolo, litografiile lui Degas. Toaletele îndrăzneţ orientale se reflectă în interioarele pictorului parizian, în timp ce dispreţuita burghezie îngâmfată este prinsă în stampele lui Toulouse-Lautrec. Trăsături nevrotice şi violente izbucnesc în gheişele lui Vuillard şi în siluetele lui Bonnard, numit de contemporanii săi “Nabistul foarte japonizant”. De aici, influenţa precumpănitoare asupra curentului Nabis şi a speculaţiilor avangardei, a expresionismului de la Blaue Reiter, asupra lui Kandinsky. Toate ducând la sinteza definitivă, la arta abstractă.
Expoziţia reuneşte peste 100 de picturi şi opere de grafică, dar şi obiecte şi mobilier. Piesele selecţionate din colecţii publice şi private internaţionale prezintă o amplă panorama a acestui “Japonism” care a marcat Europa de la sfârşitul secolului al XIX-lea până în zorii avangardei.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.