Filantropul uitat

Cine a fost filantropul putred de bogat care si-a donat averea Academiei Romane. A trait modest toata viata, iar un spital celebru ii poarta numele

Jacques Menachem Elias, care a dat numele uneia dintre cele mai cunoscute unitati medicale din tara, Spitalul Elias, a fost unul dintre cei mai bogati romani, dar si un mare filantrop.
Filantropul Elias s-a nascut la Bucuresti, in 1844, intr-o familie de evrei si a trait 79 de ani, fara sa fie casatorit vreodata si nu a avut nici urmasi.
El a primit cetatenia romana abia in anul 1880, printr-o procedura de urgenta, la cererea regelui Carol I.
De altfel, Elias i-a si fost consilier regelui Carol I, fiind de un real ajutor regelui in zona economica. Jacques Menachem Elias avea proprietati si afaceri in toata lumea, iar in vechiul judet Putna stapanea la Sascut un prosper targ, fabrica de zahar din localitate, 1300 de hectare de padure si teren arabil. Totodata, era proprietarul mosiei Darvari, a hotelurilor”Continental” si „Patria” din Bucuresti, dar si a numeroase case din Capitala.
Mult mai impresionanta era fisa proprietatilor din strainatate, adica 9 imobile mari, situate in centrul Vienei, cu un total de 1.300 de camere, magazine, birouri etc. Valoarea estimata a proprietatilor era de 22.798.687 lei, acestea producand o chirie anuala de 342.640 lei aur, doua mine de mercur in Dalmatia si actiuni in valoare de
multe milioane de lei emise de bursele din New York, Bruxelles, Londra, Praga, Belgrad, Viena, Berlin.
„Ceea ce l-a deosebit pe Elias de ceilalti oameni avuti a fost un testament neasteptat , prin care a lasat toata averea Academiei Romane, dar testamentul in cauza, chiar daca a fost autentificat in Bucuresti, la fostul Tribunal Ilfov, se afla in copie si in pastrarea Arhivelor judetului Vrancea, fiind trimis, la moartea lui Elias,
Prefecturii Putna, de catre executorii testamentari, pentru ca aceasta institutie sa binevoiasca a urmari, din punct de vedere legal, punerea in aplicare”, ne spune istoricul Florin Dardala, de la Arhivele Nationale Vrancea.
In anul 1993, Jacques Elias a fost ales membru post mortem al Academiei Romane. Prin testamentul scris cu noua ani inainte de a muri, Jacques M. Elias a stabilit ca succesor al intregii sale averi Academia Romana.
Totodata, el a infiintat o fundatie care ii poarta numele, fundatie care in 1934 a achizitionat un teren de la Crucea Rosie pentru construirea Spitalului Elias din Capitala. In 1938, cand a fost dat in folosinta, Spitalul Elias era cel mai modern din Europa, avand 200 de paturi si un sanatoriu.

Nu a lasat nimic familiei

El spunea ca familia lui este una bogata si ca nu avea nici un rost sa lase mosteniri unor oameni care aveau din ce trai.
„A desemnat Academia Romana ca legatara universala, dar n-a uitat in testament de saracii orasului Bucuresti, cerand sa li se distribuie in fiecare an de Craciun si de Pasti, ajutoare din fondul special Elias. N-a uitat nici de Azilul de Noapte, nici de Societatea de Salvare, de Societatea pentru Profilaxia Tuberculozei, precum si de
diferite spitale si societati de binefacere. A instituit bursa pentru studentii meritosi. Chiar birjarului sau i-a lasat o suma prin testament. Si-a adus aminte pana si de servitori, de cativa functionari mai mici, scrie Ion Coja intr-o lucrare inchinata lui Elias.
Jacques Elias a trait modest si a locuit intr-un apartament obisnuit din Bucuresti.
El a murit la data de 14 mai 1923, in Bucuresti iar la inmormantarea sa a participat intreg guvernul roman.
,,Importanta sociala a testamentului lui Jacques Elias nu sta numai in aceea ca el aminteste traditiile acestei tari in ce priveste datoriile clasei avute fata de obste, ci si faptul ca el lasa intreaga avere pentru cultura. Se vor face din banii sai scoli, unde se vor primi elevii fara deosebire de nationalitate. El a inteles ca aceea ce lipseste tarii
noastre este cultura raspandita in masele adanci populare si de aceea n-a ezitat sa renunte la orice gand si sa dea acest mare exemplu de generozitate umana, pentru a se face mai multa lumina in sufletele fratilor sai, pe pamantul unde a trait”, scria Nicolae Iorga intr-un articol publicat la putin timp dupa moartea lui Elias. Dupa moartea lui Elias, mai multe rude au cerut anularea testamentului si au fost ani de lupta in instanta pentru averea filantropului. Rudele au primit bani pentru a-si retrage pretentiile.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 6
Author

7 Comentarii

  1. A făcut pentru țara muuuult mai mult decât ceilalți oameni bogați ai vremii. Om deosebit , nu cred ca mai poate fi dat un exemplu de atâta generozitate, omenie, dragoste de oamenii simpli și dorința de “ridicare” prin învățătura a “poporului”, s-a gândit la sănătatea lui fizica și morala. Alți boieri audus bogățiile in tari străine și din ele au mai făcut și donații statelor respective, vezi Exemplul Sturdza care a donat Badenul cumpărat cu banii jecmăniți de la țărani Germaniei.

  2. Avem si noi dreptii nostrii intre popoare, care au recunoscut, ca pentru a trai cu adevarat pe pamintul acesta, trebuie sa lasi cu adevarat ceva in urma spre pomenirea omeniei adevarate de care a dat dovada.
    Nu stiu cit de mult natia romana a meritat cele mostenite, dar sunt sigur de faptul ca valoarea lui de Om a fost recunoscuta in timpul vietii lui. Cineva, fara tendite si partiniri, macar Academia Romana, ar trebui, daca poate nu exista inca, sa publice spre pomenire, istoria vietii traite de el in Romania, fiind de fapt un cetatean al tarii noastre si care poate sa ne dea o pilda civica la noi toti.
    O zi buna
    Con
    P.S. A avut si sansa vietii sa nu se intersecteze, cu bolshevicii, care au distrus la Canal, inchisori, etc…pe cei avuti.

  3. Cum a cumparat pamantul/padurile obstilor romanesti?
    Cind si de ce a primit dreptul sa faca afaceri in Romania?
    „Ei” nu aveau nici drept de sedere, nici drept de cumparare proprietati imobiliare.
    Ca a lasat averea „pe loc” arata ca Dumnezeu l-a facut pe om „bine”.
    Deja la 1918 – cu 6 ani inainte de moartea sa, scrie John Ford o carte in care arata ca „ei” deja controlau majoritatea econimiei din SUA.
    In Franta luasera conducerea din 1789, Belgia si Olanda erau de mult in mainile lor, Elvetia – ascunzatoarea aurului, … Anglia ii asculta (si-i imbogatea), in Germania isi faceau de cap isi facusera Republica de la Weimar pe care o calareau… cui sa ii lase si de ce?
    La 1918, „de-ai lui” si slugile lor – franc-masonii au violat Tarile Romane ca sa le toate drepturile ca si romanii ca sa le dea voie sa isi faca Tara cu provinciile unite… doar ca „ei” aveau fata de romani avantajul finantei mondiale – FED-ul se invetase in America iar sistemul bancar deja era in mana „lor”.
    Cum sa reziste o tara in fata manevrelor financiare internationaliste???
    A last ceve… mut pentru un om, prea putin pentru o tara deja supusa exploatarii viclene prin intermediari, cozile de topor locale, in special.
    Sa mai spunem cine stapanea ziarele???
    CE-ATI FACUT CU GOJDU?

  4. Daca testamentul ar fi fost scris dupa 1989,Justitia Romana ar fi dat averea mostenitorilor,chiar de mana a10-a,se stie,contra sperturile pe masura!Una era Justitia in anilor ’30 alta este justitia anilor 2000

  5. Nu cumva să se repete Istoria şi la fel să vină de-ai lui să cumpere şi ce le-a mai rămas de cumpărat, sau de luat pe de-a moaca din România ! Şi aşa peste 50 % din pământul arabil al Ţării e vândut către străini ( unii zic că-s din Italia, alţii din Olanda, alţii din Spania, sau din Anglia, curios dar nimeni din Israel) , ceea ce nu s-a putut întâmpla în nici o ţară din estul Europei, numai la noi n-a fost interzis prin Constituţie !
    Dacă oamenii erau săraci şi nu mai puteau să-şi ţină pământurile, Statul Român avea obligaţia de a le cumpăra şi întreţine terenurile, nu să permită înstrăinarea lor pe preţuri de nimic la tot felul de ciudaţi !!

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.