În România se vor construi drumuri, poduri, podeţe şi coteţe, adăposturi pentru caii verzi care aleargă pe pereţii blocurilor făcute prin ANL şi fabrici pentru marmotele care împachetează ceaiul de codiţa şoricelului în staniol. Domnul prim-ministru, Emil Boc, le-a explicat bugetarilor şi pensionarilor că trebuie să înţeleagă că ei se sacrifică pentru ţară, iar ţara înseamnă şantiere, adică progres şi civilizaţie pentru tot poporul. Vorbind despre ce se va face cu banii obţinuţi din tăierile de pensii şi salarii, domnul Boc a fost ca un copil care, întrebat ce visează să se facă atunci când va fi mare, răspunde că vrea să fie aviator, doctor, fotbalist sau premier.
Ei, am exagerat un pic pentru că şi un copil de grădiniţă ştie că-n România vremurilor noastre nu poţi să fii prim-ministru dacă eşti mare. Cred că nici în visele lui cele mai sumbre nu i s-a arătat copilului Emil că atunci când va fi mare va fi, totuşi, atât de mic. Prin tot ce a făcut de când este prim-ministru, domnul Boc a demonstrat că este un om mic, atât de mic încât, în cazul în care Traian Băsescu se enervează şi ţipă la el, să se poată ascunde imediat într-o gaură de şarpe. Evident, o gaură pentru un şarpe mic.
L-am fi crezut pe domnul Boc că va construi şosele drepte, şosele cu curbă la dreapta şi şosele cu peron pe partea stângă, dar şi case în mediul rural pentru specialiştii în tehnica supravieţuirii dacă până acum ar fi făcut ceva. Tăiatul frunzelor la câini şi tăiatul pensiilor şi salariilor nu intră în categoria activităţilor lucrative. Proiectele prezentate de domnul Boc cu viteza elevului care dă corigenţa la trigonometrie şi care, ca să nu se încurce, turuie formulele învăţate pe de rost cu o seară înainte îşi vor găsi finalizarea când va face plopul pere, iar răchita Răchiţele.
Pentru prestaţia de până în prezent, Emil Boc nu poate fi suspectat de bună-credinţă, ci doar de bună silinţă. Silinţa pe care şi-o dă atunci când vrea să ne convingă că în România se va face treabă şi că intrarea într-o oarecare normalitate reprezintă o chestiune de luni. Oricum, presupunând prin absurd că se vor construi drumuri şi case, cât vor ţine acestea? Până la prima grindină sau numai până la prima ploaie? Decât să se lucreze de mântuială doar pentru a avea domnul mic ministru cu ce se lăuda la sfârşitul acestui an, mai bine nu s-ar face nimic. Mai bine am lăsa câmpiile, văile, dealurile şi munţii aşa cum i-am primit de la Dumnezeu. România e o ţară foarte frumoasă, însă păcat că-i construită.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.