Războiul cu Gabriel Liiceanu s-a încheiat în favoarea a scriitorului ieșean Liviu Antonesei. Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul formulat de Liiceanu împotriva deciziei de anul trecut a Curții de Apel. Proces a început în urmă cu cinci ani.
În cadrul unui interviu publicat pe blog-ul său, Antonesei afirmase că Liiceanu „a primit cadou” fosta Editură Politică, cu tot cu patrimoniu și că editura Humanitas a beneficiat de eșalonări ale obligațiilor față de bugetul de stat. Considerate ca defăimătoare și denigratoare, Liiceanu l-a dat în judecată și i-a cerut și despăgubiri de 100.000 de euro.
Liviu Antonesei – Jurnal de pîrît (82): Am învins!
După lupte seculare care au durat un cincinal fără șase săptămîni și s-a desfășurat pe trei cîmpuri de luptă – Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași și Înalta Curte de Casație și Justiție a României – procesul declanșat în contra mea de Gabriel Liiceanu și Editura Humanitas s-a încheiat prin victoria mea. Această victorie finală a fost precedată de victoriile de etapă la instanțele anterioare, scrie Liviu Antonesei pe blogul său.
ÎCCJ a decis: „Decizia nr. 1884 Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenţii – reclamanţi Liiceanu Gabriel şi Societatea Humanitas S.A. împotriva deciziei civile nr. 228 din 10 mai 2022 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi – Secţia civilă. Obligă recurenţii – reclamanţi Liiceanu Gabriel şi Societatea Humanitas S.A. la plata către intimatul – pârât Antonesei Liviu a sumei de 3.311 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Definitivă.” Suma se referă la cheltuielile acestui termen, pe cale separată vom solicita sumele corespunzătoare termenelor de la instanțele precedente… Că tot voiau acuzatorii mei nedrepți – așa i-a socotit Justiția – cîte 50.000 de euro fiecare cu titlul „repararea onoarei”.
Nu mai intu în detalii, vreau să aduc numai mulțumirile mele celor care mi-au fost aproape în acest cincinal vag kafkian, începînd cu maestrul Nicolae Volovăț, care m-a apărat cu un profesionalism rar întîlnit și cu o prietenie impecabilă.
Mulțumesc rudelor și prietenilor, colegilor din breasla jurnaliștilor și scriitorilor, sutelor de persoane necunoscute care, în diverse maniere, și-au manifestat simpatia pentru cauza mea care coincidea cu cauza libertăților de opinie și expresie. Mulțumiri speciale jurnalistului ieșean Ciprian Nedelcu – el mi-a dat vestea proastă în preajma Crăciunului din 2018, el a urmărit desfășurarea procesului de la început la sfîrșit, el mi-a dat și vestea bună de azi. Sprijinul lor m-a ajutat să rezist în relativ bună stare unei hîrtuiri ce părea să nu se mai termine… Atașez linkul către decizia ÎCCJ…
Pe cale de consecință….ramine cum s-a scris. Liiceanu a primit cadou o avere imensa a statului, de milioane de dolari, fara licitație, fara investitii, pentru a a da in judecata pe oricine spune adevarul. Baronul Liiceanu, un fel de Buzatu de Bucuresti, Inst. de FiloZofie.
În sfîrșit!
…di la iEvu’ Întunericit șî trădarea brînkovenească oltenească dîn 1711 di la Stănilești nu mai văzui o victorie a moldovenilor împotriva oltenilor! LA MAI MULTE, bre!
Liicheanul vîlcenesc poate renunța la ce numește el (șî – poate – șî famiglia lui) pi falș „Phylosophiye”, se poate ak$$a de-acu’-‘nainte pi raketili vîlcenești al’ de le trimit în șpaț’ clubu’ ciaușizd di aieromuodele dîn Rîmnicu’-Vîlcii……[Rumburak]
https://www.mediafax.ro/life-inedit/romania-va-fi-a-doua-tara-din-ue-care-va-avea-propriul-satelit-cand-va-fi-lansata-ecorocket-20159705
Vai, șe plășere îmi fași! Pi buni!!! Guzganul edit a luat-o în barbă!
Vă mulțumesc foarte mult pentru preluare.
Asta, Gabriel Liiceanu, rămâne cu patrimoniul fostei Editură Politică, făcut cadou de gruparea mafiei cu gulere albe Dinescu & co.?
Felicitări, Liviu Antonesei! E greu să te lupți cu un astfel de individ, unul care face România de rușine!
& ”Filosofii stau cu degetu-n gură
Ca să facă ,,tevatură”,
Că nu au altceva decât degetu-n gură.
Este o problemă de filosofie,
Care nu implică hârtie,” ?
Și care e rezultatul, dincolo de meritatul rezultat? Liicheanu nu ar trebui sa restituie bunul statului? Nu ar trebui inițiat un proces prin care acesta sa restituie editura cu tot ce ținea de ea? Pana la urma, e un furt, nu-i asa?
urat a imbatranit acest Licheeanu. a inceput bine cu un interviu cu Cioran E. si a ajuns carpa tuturor care au bani. ce om imposibil!
Andrei Pleșu – un intelectual valoros altminteri dar foarte dependent de funcții și sinecuri, fost beneficiar de privilegii și în epoca Ceaușescu,s-a atașat cu oportunism și de puterea post-revoluționară, de la Iliescu până la Băsescu. În 1990, fiind desemnat ministru al culturii în proaspătul guvern Petre Roman, Pleșu emite un Ordin de ministru (printre primele Ordine din pestrița sa carieră de demnitar), nr.1 sau nr.8 (irelevant) prin care Editura Politică a statului român, cu toate activele și tehnologia sa, trece în administrarea lui Gabriel Liiceanu (fratele de filosofii al ministrului Pleșu) care ulterior, în jungla imaturei legislații românești, denumește întreaga afacere a statului „Editura Humanitas” pe care Liiceanu și-o și însușește treptat. Ba mai mult, a tot tras sfori și audiențe pe la miniștrii de finanțe de orice culoare politică – dar mai ales la cei globaliști –
spre a fi lăsat în pace ca să „producă” mai mult..
5 ani. CINCI ANI! Cinci ani de zile pentru un proces care trebuia rezolvat in doua sedinte. Ca doar nu era trafic de droguri in jungla columbiana si spalari de bani prin paradisuri financiare si companii shell cu presedinti aninini ascunsi in trusturi! Un alt exemplu al dezastrului justitiei romane.
Proprietaruu’ DeSEMNAT este doar Acoperirea …
Pe de alta Parte, SE PARE ca la Batranetze si Caii BATRANI „se impucshca, N’ASHA ?
In momentele de deruta, de la revolutie, au fost multi pasi gresiti, unii premeditati! Totusi, pe taramul culturii eu dau credit intelectualilor autentici! In cazul de fata, A.Plesu si G.Liiceanu erau repere morale superioare celorlalte de la vedere!
„Victoria” in instanta a unui marginal, nu face decat sa alimenteze prostia si incultura, mai ales ca acesta si-o si afiseaza! Cat despre instanta, sunt, iar, multe de spus, dar nu imi mai pierd timpul!