George Calboreanu, un actor convingător

George Calboreanu (1896-1986) a fost unul dintre actorii care a rămas în memoria iubitorilor de teatru datorită interpretărilor sale grandioase, jucând în roluri de tragedie sau comedie în cei șaizeci și șapte de ani de carieră dramatică.

S-a născut lângă Sibiu, iar în adolescență pleacă la București, unde studiază la Școala de Arte și Meserii, iar mai apoi, îndrăgostit de teatru în timpul Primului Război Mondial, se înscrie la Conservatorul de Muzică și Declamație din București, la clasa Aglaiei Pruteanu. Debutează pe scena Teatrului din Iași în 1920, într-un rol secundar din „Vlaicu-Vodă” de Alexandru Davilla, rol pe care îl va juca mult timp de-a lungul carierei sale, urmat de Chiriac din „O noapte furtunoasă” de I.L. Caragiale și de Pascquin din „Romanțioșii” de Edmond Rostand. Se îndreaptă către Teatrul din Cluj, unde a fost distribuit în „Mesalina” de Adolf Wilbrandt, roluri care îi vor deschide calea către o bursă de arta actorului la Viena. Se întoarce în țară, la București, și joacă convingător numeroase roluri, precum „Avarul” de Moliere, „Strigoii”, „Țarina” de Melchior Legyel, jucate la Teatrul Bulandra, apoi la Teatrul Poporului.

Se remarcă în piesele „Crimă și pedeapsă”, după Dostoievski, iar după 1925 jocă în „Vlaicu-Vodă”, apoi în „Gloucester” din Regele Lear de Shakespeare, în Baudricourt din „Sfânta Ioana” de G.B. Shaw, parteneră de joc fiindu-i Maria Ventura. Este acceptat actor la Teatrul Național din București în 1928, unde joacă în piesele „Prometeu” de Victor Eftimiu, „Pavilionul cu umbre” de Gib Mihăiescu, „Omul cu mârțoaga” de George Ciprian, „Letopiseții” de Mihail Sorbu, „Titancic vals”, „Idolul” din Ion Anapoda, „Glafira”, „Meșterul Manole”, „Maestul” de Mircea Ștefănescu, „Ovidiu” de N. Iorga, „Cetatea de foc” de Mihail Davidoglu, „Ion Vodă cel Cumplit” de Laurențiu Fulga, „Maria de Mangop” de Mircea Ștefănescu sau alte piese ale lui Horia Lovinescu, Aurel Baranga, și N. Moraru. Realizează cea mai frumoasă interpretare a lui Ștefan cel Mare, rol care îi va aduce recunoașterea actoricească întreaga viață, un personaj impunător și uman, așa cum l-a jucat actorul C.I. Nottara înaintea lui, personaj pe care îl putem vedea în fotografia din cadrul Colecției C.I. și C.C. Nottara.

Din dramaturgia universală a jucat „Femeia mării” de Henric Ibsen, „O femeie fără importanță” de Oscar Wide, apoi a fost Hamlet, Regele Lear sau Iuliu Cezar. A jucat în piesele lui Moliere, Schiller, Ibsen și Pirandello. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial joacă numeroase piese de teatru în cadrul companiilor particulare și, în 1944, joacă în „Patima de sub ulmi” de Eugene O’Neill, alături de Dina Cocea, la Teatrul Nostru. După un an înființează alături de Eugenia Zaharia o asociație teatrală în care joacă „Casa impresarului”, după Claude Farrere și în „Frații Karamazov”, după Dostoievski, apoi la Teatrul Maria Filotti și Odeon în „Visul unei nopți de vară, în regia lui Ion Șahighian.

Odată cu trecerea timpului dobândește forță dramatică datorită vocii, care era puternică, timbrată și convingătoare, voce care l-a putut ajuta să compună numeroase alte personaje, precum Dumitrache din „O noapte furtunoasă”, de I.L. Caragiale, „Hagi-Tudose”, din piesa de teatru a lui Barbu Ștefănescu-Delavrancea, Cetățeanul Turmentat din „O scrisoare pierdută”, „Lorenzaccio” de Alfred de Musset. A fost fermecător în comediile „Căsătoria” de Gogol, „Bădăranii” de Goldoni, „Medicul în dilemă” și multe alte roluri precum „Regele Lear”, „Iulius Cezar”de Wiliam Shakespeare, „Hoții” de Fr. Schiller etc. Cel mai mult a intrat în conștiința publicului ca fiind unul dintre cei mai străluciți actori ai personajelor din dramele istorice românești ca „Vlaicu- Vodă” și „Apus de Soare”, dar și a lui „Hamlet”, într-unul din spectacolele din stagiunea teatrală a anului 1941. A jucat în filmele „Brigada lui Ionuț”, „Setea”, „Omul de lângă tine”, „Lupeni”, „Străinul”, urmate de „Calea Victoriei” sau „Cheia visurilor”, „Neamul Șoimăreștilor”, „Șopârla”, „Legenda”, „Frații”, „Serata”, „Frații Jderi” și multe alte filme.

Către sfârșitul carierei a fost distins cu Ordinul Muncii clasa I în 1953 și Ordinul Meritului Cultural clasa I, în 1967, pentru întreaga sa activitate teatrală. Se stinge la București în anul 1986, lăsând posterității numeroase creații artistice și filmografice.

Surse imagini: George Calboreanu, Colecția C.I. și C.C. Nottara

Bibliografie:

Ileana Berlogea, Teatrul Românesc în secolul XX, Editura Fundației Culturale Române, București, 2000;

N. Carandino, Actori de ieri și de zi, Editura Dacia, Cluj, 1973;

Simion Alterescu, Ion Cazaban, Anca Costa-Foru, Olga Flegont, Mihai Florea, Letiția Gâtză, Iansco Elemer, Ana Maria Popescu, Liliana Țopa, Istoria Teatrului în România, vol.III, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București,1973. 

Articol scris de Daniela Dumitrescu, muzeograf, Colecţia C.I. şi C.C. Nottara/ Muzeul Municipiului Bucureşti/

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.