La jumătatea lunii iunie 2021, compania – mama a uzinei Dacia Automobile Pitești, Renault, a fost pusă sub acuzare în Franța, pentru „tromperie”. Judecătorul de instrucție francez a considerat că Renault a mințit consumatorii și autoritățile de mediu în legătură cu cantitatea de emisii de NOx a motoarelor sale Diesel. Softurile de testare a emisiilor acestor motoare au fost manipulate în așa fel încât să afișeze rezultate de zeci de ori mai bune decât cele reale.
Judecătorul de instrucție francez a dispus și cauțiuni de cca 80 de milioane de euro, depuse prompt de Renault, care neagă, totuși, acuzațiile.
Suma, de altfel, este o nimica toată față de cele 34 de miliarde de euro pe care Volkswagen le-a cheltuit pentru a acoperi pierderile și amenzile penale impuse de autoritățile americane de mediu, pentru aceeași speță: Dieselgate.
Poate că lumea a uitat, dar scandalul Dieselgate a pornit de la Volkswagen, concern german prins cu mâța în sac de americani, pe speța manipulării softurilor de măsurare a emisiilor de NOx și a reducerii pe hârtie a cantității acestora, de zece ori mai mică decât cea reală. Europa are totală și chinezească încredere în auto-testările marilor concerne, dar nu și SUA.
Americanii au obținut de la Volkaswagen, într-o înțelegere procuror – acuzat, recunoașterea vinovăției, plus o amendă de 12 miliarde de dolari. Există și procese colective, atât în SUA, cât și în Europa (în Germania, un astfel de proces reunit peste 400 de mii de reclamanți), în care se cer daune pentru Täuschung și polulare. Există procese penale și în Germania, dar nu contra concernului, ci contra unor persoane din conducere, care au permis sau au diktat respectiva Täuschung.
Nota 1 : tromperie = înșelătorie = Täuschung
Nota 2 : NOx, adică mono-oxidul de azot, este un gaz toxic, cancerigen, mai greu decît aerul, motiv pentru care e infinit mai periculos decât CO2, întrucât nu este „consumat” de plante și nici nu dispare uțor, prin antrenarea curenșilor de aer
Renault va avea, cu siguranță, aceeași traiectorie, pentru că este companie globală, ca și Volkswagen. Deci, și Renault trebuie să se aștepte la costuri și amenzi de zeci de miliarde de euro, și nu doar la zeci de milioane.
În treacăt fie spus, nu îmi fac griji nici pentru Renault, așa cum nu mi-am făcut griji pentru Volkswagen. Ca și Nemția, și Frankreich își va salva campionul industrial, cu orice preț – ajutoare de stat, lobby politic, dimplomație economică, presiuni judiciare pentru soluții moi la adresa grupului. Îmi fac griji pentru noi – pierderile Renault vor fi acoperite din bani publici, inclusiv din banii alocați de UE programelor naționale de redresare și reziliență (pe care le finanțăm și noi, românii, din sărăcia noastră, chiar dacă, deocamdată, nu primim nimic de la UE, căci prostrocrația noastră a fost picată de două ori în sesiune, fiind rechemată la restanțe, în septembrie), precum și din costurile inevitabilelor lor produse. Pe „principiul” privatizării profitului și al socializării pierderilor, consecințele infracțiunilor Renault, ca și cele ale infracțiunilor Volkswagen, vor fi trecute asupra noastră.
E mișto acest capitalism chinezesc – dai în mine, dai în tine, dai în fabrici și uzine …
Opinia publică românească este foarte filo-germană și foarte filo-corporații, motiv pentru care, deși Dieselgate este o speță din 2016 (și a determinat chiar schimbări majore ale legislației europene în domeniu), nu a demarat nimeni vreun proces contra Volkswagen, penal sau civil – dimpotrivă, personal am constatat că nenumărați români posesori de Volkswagen nu numai că nu s-au dezis de acest tip de mașină poluantă și înțelătoare, dar s-au înverșunat și mai mult în fidelitatea lor față de produsul german, de calitate (nu că Volkswagen ar mai fi german – în realitate, este un frankenstein tehnologic, produs pe părți componente mai peste tot în Europa, plus în China). Așa că nu se va întâmpla nimic din acest punct de vedere nici cu Renault. Nu în România. Nimeni nu va mișca un deget aici contra Renault, așa cum nimeni nu are curajul să se ia de gât cu băncile, societățile de telefonie, societățile de apă sau energie, asigurătorii etc.
Cu mult mai preocupant este, însă, ceea ce spune presa franceză – că Renault are deja dificulăți financiare (o stare economică și social prealabilă insolvenței …), care vor fi agravate de acest proces. Nu știu cum stă treaba la Renault din acest punct de vedere – probabil foarte prost – dar la uzinele Dacia au fost întreruperi ale producției, șomaj parțial, zile de program de lucru suprimate, amânări ale creșterilor salariale promise etc., din motiv de penurie de semiconductoare (China a oprit o vreme exportul acestora în Europa, care Europă, foarte deștept condusă fiind de la Bruxelles, a externalizat toată producția de semiconductoare, esențiale pentru automobilele prezentului, bazate cavsi-total pe „computerul de bord”) sau de creștere a costului materiei prime. Opinia publică din România trebuie să știe că, potrivit unui Regulament nr.848/2015 al UE, o redresare pentru dificultate financiară sau o insolvență deschise față de compania – mama înseamnă, cvasiautomat, o insolvență sau chiar un faliment al filialei. V-ați prins în legătură cu ceea ce s-ar putea întâmpla la Dacia Pitești?
Că tot veni vorba de piața auto, poate e bine să fim atenți, pentru că ne privește pe toți, la evoluția imediată a pieței asigurărilor RCA – un asigurător care deține 40% din piață, aflat în dificultate financiară majoră și cu niște suspiciuni grave de practici incorecte lipite pe frunte de ASF, trebuie să aducă în maxim o săptămână cca 200 de milioane de euro capital de lucru, sub sancțiunea pierderii autorizației și, deci, a falimentului. Dacă veți fi lovit de un participant la trafic care are poliță RCA la această companie de asigurări, nu veți mai fi despăgubiți, costul reparației urmând să vă fie pus integral în sarcină, de către service. Ramâneți cu dreptul de a-l da în judecată pe autorul accidentului și să vă înscrieți la masa credală, chestii care pot dura 5 ani și care pot duce la o glorioasă hârtie care certifică faptul că aveți dreptate, dar nu și la încasarea despăgubirii.
Iată încă un motiv pentru care trebuie accelerată digitalizarea vieții… Oricum, iată un motiv foarte interesant pentru ca autoritățile statale, independente, să se retragă aproape total din „piața” măsurătorilor metrologice și a testărilor, lăsând-o la cheremul privaților – Europa, progresista Europă, înverzita Europă, permite marilor întreprinderi generatoare de poluare să își facă singure teste, expertize, rapoarte, farmaco-vigilență, ecoproceduri etc., care să probeze că sunt în regulă cu standardele și valorile „comunității” (sau să utilizeze, în acest scop, ONG – uri pe care tot ele le finanțează și experți/tehnocrați, pe care tot ele îi sponsorizează) și să se autoreglementeze. Iar noi trebuie să avem încredere totală în informațiile oficiale … Și trebuie să ne supunem sentințelor de excludere socială, pronunțate fără drept de apel de fact checkers, anonimi și privați și ei. Nu mai avem drept la informații oficiale, opinii dizidente și judecăți de valoare – suntem bannați. Iar adevărul care încalcă standardele comunității, contrazicând știrile oficiale, este eliminat sau camuflat sub tot felul de perdele, cum ar fi panica sau furia sau shadenfreude.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.