Guvernul României n-are habar cine-a furat merele de aur din grădina fermecată

România e o grădină fermecată? Păi da, e! Ostrogoții au dat iama, ne-au furat merele de aur din grădina fermecată. Turcii, rușii, austriecii, nemții, frațujii, britanicii, marțienii și venusienii, și ei, grecii, la fel, mulți alții, frate, la fel, au dat iama! Numai Guvernul României habar n-are, tace chitic, ne fură toți, Guvernul României, mucles! La muncă, strigă Guvernul, adică noi cu munca, ăia cu șparleala!

Muncă, nemuncă, comunism, necomunism, tot aia e, după cum văd eu, am scăpat de ruși, am dat peste occidentali, tot rău am ajuns, n-avem scăpare, ori muncim ori murim. Ori șparlim, ce să mai vorbim. Generalii șparlesc, primul ministru șparlește și el, ăia care se dau patrioți fură de rup, tu ce să faci? Dar n-o să fii mai prejos, nenicule! Muncă? Hai sifon! Numai gândul de a putea interpreta în întregul ei Munca i-ar face pe unii să râdă iar pe alţii să ridice eşafodul în grabă. Cătuşele ar zornăi iar forţele de ordine s-ar grăbi să aducă bineînţeles calmul pe străzi. Căci mulţimile, pe deplin înfiorate, aşteaptă miracolul descoperirii, aşteaptă un semn al Muncii. Ea se încăpăţânează, se lasă greu, se vrea curtată. Ca şi cum ar fi o persoană. Dar nu e persoană.

După unii ar fi concept. După alţii un puseu filozofic, o himeră. Nici n-ar avea trup. Unii se căznesc s-o înregimenteze, alţii o pun în operă în vremelnice grupări cenacliere. Așa, de departe, ai fi zis că e o grămadă de aur. Oh, dar ce nu poți face cu o grămadă de aur?! Să cumperi postul de prim-ministru. Să ajungi președinte în doi timpi și trei mișcări. Să călătorești prin toată lumea. Să nu te bată nimeni la cap cu virusuri, microbi și bacterii. Să-ți cumperi cea mai tare mască din lume. Să-și faci un buncăr antiatomic, antivirus, anticometă. Da, asta înseamnă cu adevărat putere financiară. Mergând ieri pe stradă, m-a oprit madam Bertholda.

Avea umbreluță, m-a tras de mânecă, vino încoace. Ai auzit? Ce să aud, tocmai eu care căscasem gura toată ziua la o grămadă de bostani care păreau să țină o ședință. Fii atent, ai auzit? Ce să aud? Ne-au făcut pocinogul politicienii! Ce-au făcut? Păi nu știu cum au făcut? Adică ce-au făcut? Au aprobat nu știu ce transport de deșeuri nucleare. Aha! De unde?! Păi se aduc acum deșeuri nucleare din America, din Anglia, din Franța, din Italia și din Rusia. Și din Germania. Bine, bine, înțeleg, dar cum și din Rusia?! Ei, Rusia a trimis deșeuri în Anglia iar Anglia le trimit la noi. Noi le-am aprobat intrarea în țară și uite-așa ne-am trezit cu pocinogul pe cap.

Adică ce vrei să spui? Păi nu mai suntem vizibili. Adică suntem invizibili? Păi da! Noi între noi ne putem vedea dar oile, vacile, ciorile, vrăbiile, găinile, curcile, gâștele, vulpile, bursucii și tot restul regnului animal și chiar tot regnul vegetal nu ne mai văd nici de leac. Pricepi tu acum ce grozăvie?! Păi, domnule, grozăvia e alta! În România plouă cu proşti! În România plouă cu proşti! În România plouă cu proşti! De dimineaţă şi până seara în ţara asta plouă cu proşti. Cu oameni cuminţi mai dă câte o rafală. Cu oameni buni la suflet, uşor, o boare de dimineaţă. În rest, vreme mohorâtă cu oameni fără de suflet, batjocoritori şi proşti cât cuprinde.

M-a prins o ploaie de proști si m-a udat leoarcă din cap si până-n picioare… și acum mi-e al dreak de frică să nu răcesc, pardon… să nu mă prostesc cumva cu totu’… Uite-așa dau nas în nas cu deputatul. Deputatul? Tocmai el. De la ce partid? Păi nu mai știu de la care partid. Poate de la PSD? Poate de la PNL? Poate de la USR? Poate de la PNG? Poate de la UNPR? Poate de la PSM? Poate de la PIN? Poate de la PLD? Poate de la PC? Ei, lasă, ce importanță mai are? Aflarea Politicii e suprema libertate. E spiritul liber, neîncătuşat, insurgent, violent. Spiritul liber violentează politica părând a vrea s-o ia cu orice preţ în stăpânire. Tocmai de aceea cu virulenţă purcede la citirea semnelor şi interpretarea lor, tocmai de aceea totul este text, fie autostradă, fie supernovă, fie muzică de film. Totul reductibil la propoziţie sună ca şi cum ar fi o sentinţă. Are parfum. E uşor dictatorial. E mistic.

De neconceput, neliniştitor. Panoramând, scrutând orizontul, privirea observatorului întâlneşte textul devenind propoziţie a lui. Problema e dacă observatorul se va gândi pe el însuşi ca aparţinând textului, ca fiind al politicii prin observare şi mărturie. El, deputatul, observatorul, se uită prelung la mine. Ar dosi ceva la spate, așa, ferindu-se de privirea mea. Să-l întreb? Să nu-l întreb? Nu-l întreb. Să moară el de necaz că nu-l întreb. Și el deschide gura, așa, într-o doară. Să-mi spună pe șleau. Uite, merele astea de aur! Chiar așa, mere de aur?! Păi da. Păi cum? Le-am cumpărat din piață. Dar nu e închis la piață? Păi s-a deschis. Adică am pus eu o vorbă bună la ISU și s-a deschis piața. Păi de ce-ați închis-o? Au murit acolo oameni de frig.

N-am știut, mi se plânge deputatul. Păi e nasol, să știi, o să fie revoluție, mai bine ai face s-o ștergi din țară, ăștia-s foarte nervoși, or să vă belească pe toți, el se uită cruciș la mine, așa e cum îți spun. El îi tot dă înainte cu merele lui de aur care chiar de aur sunt. Uite, vezi, de când le-am cumpărat, de-acum un ceas, merele astea de aur au mai crescut nițel. Tu ce crezi? Păi dacă sunt de aur! Astea cresc vertiginos, în grădina fermecată, vin rușii, americanii, chinezii, ni le iau pe toate. Da-s mere otrăvite, ai grijă ce faci cu ele. Zău? Zău. Aha! Auzi la dracii de români, cum lasă ei în grădina fermecată mere de aur otrăvite să le stea în gât invadatorilor! Dar sunt din aur. Și aurul ce-i? Scliviseală. Păruială. Omor. Neorânduială, aurul e ochiul dracului. Banul e.

Da, e ochiul dracului care e tot drac îndrăcit și-n Rusia, și-n Turcia, și-n China, și-n America, și-n Anglia, și pe Planeta Marte, da domnule și pe Planeta Marte, e drac din acela cosmic și imponderbail.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 3

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.