Vârfurile noutăților din filosofia mondială a ultimilor ani se înalță, cu siguranță, din trei direcții. Este vorba de relectura din temelii, cu rezultate noi, a idealismului german, întreprinsă de Robert B. Brandom, cu A Spirit of Trust: Reading of Hegels Phaenomenology (Harvard University Press, 2019). Este vorba, apoi, de impresionantul opus, realizat de Jürgen Habermas la împlinirea a nouăzeci de ani de viață, sub titlul Auch eine Geschichte der Philosophie (Suhrkamp, Frankfurt am Main, 2019), în care s-a rescris istoria filosofiei universale, de data aceasta pe linia explorării comunicării. Este vorba, în sfârșit, de insolitele Schwarze Hefte ale lui Martin Heidegger (Gesamtausgabe, Vittorio Klostermann, 2014-2019, volumele 94-100), care conțin una dintre abordările cuprinzătoare ale epocii.
D.D.Roșca ne spunea în studenție că Știința logicii, a lui Hegel, pe care tocmai o tradusese, este cea mai amplă scriere filosofică a tuturor timpurilor. Predând filosofia contemporană, în anii șaptezeci, mi-am dat seama că Învățătura științei (Wissenschaftslehre), a lui Bolzano, le întrece pe toate. Acum știu că cele peste patru mii de pagini de manuscris ale lui Heidegger plasează Caietele negre, ca amploare, în fața oricărei alte scrieri.
Un cutremur în filosofie – „Caietele negre” ale lui Heidegger (partea a II-a)
Pe parcursul publicării lor în volume, începută în 2014, am mai comentat Caietele negre. Am făcut-o în „Cotidianul”, „Punctul critic” și „Tribuna”, dar și în volumele mele Filosofi și teologi actuali (Meteor, București, 2019) și Un cutremur în filosofie (Revers, Craiova, 2019). Nu reiau cele scrise atunci. Mă opresc acum, după parcurgerea celui de al șaptelea volum din Caietele negre (mai rămânând încă de publicat preț de încă două volume) cu câteva constatări de interes larg asupra celui care a dat, cum remarca Habermas, odată cu cartea Ființă și timp (1927), principalul produs filosofic al secolului douăzeci.
Caietele negre nu sunt o scriere care să intereseze doar un cerc de inițiați. Elaborate de-a lungul a peste patruzeci de ani (1931-1976), ele sunt expresia unei priviri asupra epocii sale a unuia dintre cei mai profilați gânditori. Dacă urmărim evoluția societății moderne, atunci, după momentele care i-au marcat în chipuri variate istoria – Hegel, Marx, Nietzsche, Max Weber, Husserl, Romano Guardini – a urmat momentul creat de Heidegger, care câștigă necontenit în contur. Cu fiecare dintre acești antecesori, Caietele negre se confruntă, această scriere fiind preocupată cel mai mult, dintre scrierile heideggeriene, de delimitarea, prin profilare, a propriei concepții.
Un cutremur în filosofie – „Caietele negre” ale lui Heidegger (partea a III-a)
Caietele negre desfășoară în fața cititorului o foarte elaborată reflecție asupra epocii trăite de Heidegger (1889-1976) – desigur exprimată în termeni proprii și dusă la temeiuri ultime. Heidegger a fost gânditorul în stare să urce de la chestiuni de viață cotidiană, la ultimele principii și să pună în legătură diversele nivele și domenii ale gândirii. Reflecția sa, nu doar materia ei, incită și dă continuu de gândit și astăzi. Ea merită o largă atenție, căci cine nu cunoaște și nu înțelege istoria, riscă să o repete, adesea caricatural – cum se vede lesne în ceea ce se petrece în jurul nostru.
Confruntarea din Caietele negre are ca nucleu o tematică ce nu s-a erodat: poziționarea Germaniei în cultura lumii, începând cu anii treizeci, în condițiile talonării de atunci dinspre bolșevismul din Rusia timpului și pragmatismul din America; soarta Europei în contextul acelor ani, în cel al războiului și în cel al erei postbelice; învățăturile războiului mondial pentru învingători și învinși; soarta umanității în lumea luată sub control de dezvoltarea tehnologiei; șansele unei refundamentări culturale. Heidegger dă reflecții elaborate pe aceste teme.
Este reflecția unei personalități care a urcat – de la un copil firav de dogar rural, prin studii de teologie, apoi de științele naturii și, în cele din urmă, de filosofie, sprijinite de episcopia catolică din Pădurea Neagră, la rangul unei mari promisiuni în filosofie și, apoi, al filosofului căutat din diferite colțuri ale lumii. Este reflecția celui care a aderat în 1933 la național-socialism și a devenit rector al universității din Freiburg im Breigau, în cadrul preluării puterii de către Adolf Hitler, pentru ca, apoi, să devină gânditor al național-socialismului și să aspire să fie inspiratorul, oarecum „conducătorul Führerului (der Führer des Führers)”, evident, fără succes.
Scrierea istoriei. Provocarea «Caietelor negre»
Sunt reflecțiile unei personalități căreia, în 1945, în zona de ocupație franceză, la decizia aliaților, i s-a retras dreptul de a preda în universitate și i s-a confiscat biblioteca, pentru ca, după câțiva ani, să primească o pensie și apoi, grație intervențiilor lui Jean Paul Sartre, Hannah Arendt și ale altor intelectuali influenți, să i se permită să susțină conferințe publice și seminarii private. Odată cu acestea, Heidegger a revenit în centrul atenției internaționale.
Sunt reflecțiile unei personalități care a întors filosofarea mondială la tema ființei, mai ales la tema ființării specific umane, captată în germană sub termenul bogat în semnificație de “Dasein”. Heidegger a arătat definitiv că în noțiuni uzuale – existent, ființă, ființare umană – se ascund profunde alternative ale vieții oamenilor. Caietele negre etalează nenumărate probe în acest sens. Acestea redeschid totodată discuția pe întrebarea pusă de cercetători americani (Reinhard May, Heideggers Hidden Sources. East Asia Influence on his Work, Graham Parkes, New York, 2005), cu ani în urmă: a elaborat Heidegger, cu gândirea sa specifică a ființei (Sein), o intuiție din vechea cultură a Chinei, care îi atrăsese atenția?
Caietele negre prezintă reflecțiile cele mai departe duse pe tema, lansată de Nietzsche, a „nihilismului” – situația în care oamenii nu mai disting valorile și nu mai pricep ierarhia lor, ci cedează presiunilor vieții, în loc să o ia în stăpânire. Heidegger a regândit grava temă a „nihilismului” din cultura modernă târzie ca fenomenologie istorică a ființării umane și ființei.
În Caietele negre, găsim reflecțiile unui gânditor care a vrut să configureze viitorul. El a sprijinit cu analize schimbarea din 1933. A fost dezamăgit, din momentul suprimării violente a național-socialismului „popular (völkisch)”, de turnura național-socialismului spre birocratizare și s-a retras într-un „național-socialism spiritual”. A doua sa scriere majoră, Contribuții la filosofie (Beiträge zur Philosophie, scrisă între 1936-1938 și publicată abia în 1989) este, de altfel, în miez, una dintre tentativele majore de a regândi fundamentele lumii în care trăim.
Sunt reflecții ale unui filosof care a discutat în termeni noi opțiunile umanismului. Era clar că umanismul conceput pe suportul considerării omului ca animal rationale nu mai poate evita nici coborârea în dictaturi, nici degradarea în ideologii, nici înșelarea de sine. Heidegger a observat faptul și a pus în mișcare căutarea unui suport mai profund al umanismului în însăși condiția umană a vieții. Iar acest efort a rămas de actualitate.
Sunt reflecțiile unui om care a denunțat metafizica – ceea ce făcuse și Hegel – dar a înaintat spre denunțarea filosofiei tradiționale. Heidegger a cerut omului, în mod insistent, gândire. El a construit, de altfel, o concepție cuprinzătoare asupra lumii, cu pretenția – cum a și menționat pe frontispiciul șirului de volume din Gesamtausgabe – de a oferi „căi, nu opere (Wege, nicht Werke)”. Apelul său la gândire sună proaspăt și acum, în fața conformismelor mai tenace ca oricând, de astăzi.
Sunt reflecțiile unui filosof cu care cultura română a fost în contact. Heidegger era încredințat în 1945 că este tradus în România, dar vreo editare nu știu să se fi găsit. Un contact cu el a fost realizat, însă, de mulți tineri din anii treizeci încoace. Cred că Nicolae Balca și Constantin Noica l-au însușit mai bine pe Heidegger în perspectiva unor elaborări proprii. Personal, am citit în facultate Ființă și timp și am extins lecturile din Heidegger pentru doctoratul meu – o teză despre elevul său, devenit notoriu, Herbert Marcuse. Sunt, de altfel, printre cei câțiva de la noi care l-au mai văzut în viață pe filosof, eu în 1975, în curtea casei sale, din Freiburg im Breisgau.
Prin forța lucrurilor, însă, nici Nicolae Balca și nici Constantin Noica, nici chiar Walter Biemel, care, după emigrarea din România, a stat în relații personale cu Heidegger, nu au cunoscut Contribuțiile la filosofie, sau nu le-au comentat, și nici Caietele negre. Acestea din urmă au fost cunoscute, de altfel, mult mai târziu.
Un cutremur în filosofie – „Caietele negre” ale lui Heidegger. (Partea I)
Se poate spune că abia cei care trăim astăzi avem ocazia să analizăm opera lui Heidegger incluzând aceste două scrieri de importanță crucială. Prin ele, un Heidegger destul de diferit se conturează. Am căutat să fac față situației articulând o interpretare și elaborând volumul întitulat Heidegger, ce se află acum în curs de tipărire.
Teza pe care o apăr este aceea că – după cele două praguri, ce au expresia deplină în volumul Contribuții la filosofie și în seria de volume Caietele negre,– suntem obligați la a verifica aproape tot ceea ce s-a generalizat despre Heidegger. Accentuez, ceea ce s-a generalizat! Altfel spus, a sosit timpul să abordăm din nou, dar în coordonate noi, opera sa, chiar dacă analize de până acum „zonale”, circumscrise, din perimetrul interpretărilor deja existente, rămân valabile.
„Ochelarii” cu care exegeza heideggeriană ne-a obișnuit este privirea acestei opere fie ca dezvoltare a fenomenologiei lui Husserl, pe direcția surprinderii și mai adânci a subiectivității inerente cunoașterii, fie ca „ontologie fundamentală” a ființării specific umane (Dasein), așadar oarecum kierkegaardian, fie ca abordare a modernității, cum o privesc analize americane, fie ca „introducere a nazismului în filosofie”, cum susțin unii comentatori francezi, fie ca nouă justificare a antisemitismului. Primele patru volume (Gesamtausgabe 94-97), Caietele negre au și alimentat ultima interpretare.
Ansamblul scrierilor lui Heidegger puse mai nou în circulație ne obligă, totuși, la un pas în plus. Sunt de părere că refuzul șocant al lui Heidegger de a retracta formulări din anii treizeci și opinia sa blocată în refuzuri, pe care istoriografia nu le poate justifica, asupra celui de Al Doilea Război Mondial și tragediilor sale, sunt legate de orgoliu, de voința de a nu părea oportunist. Ele sunt legate și de faptul că Heidegger era pe direcția unui proiect ce abia azi devine clar.
Spus mai exact, în tentativa sa de a croi calea spre un „un nou început” al „culturii occidentale”, dar rămânând în linie cu grecii perioadei presocratice, Heidegger a vrut să ajungă la dislocarea cărții fondatoare a Occidentului, a Europei în întregime, care este Biblia și care este, se știe bine, iudaică la origini. Foarte probabil, Heidegger reprezintă în cultura modernă cel mai clar năzuința găsirii alternativei la Biblie. Numai din perspectiva acestui proiect se pot integra în mod coerent diversele sale scrieri, ca și, de altfel, manifestările vieții lui.
Editorul Caietelor negre a observat, pe bună dreptate, că nu există la Heidegger antisemitism elaborat. Există, însă, o prelucrare a unor perorații ale antisemitismului din jurul său din punctul de vedere al „istoriei ființei”, adus la formulare sistematică în Contribuțiile la filosofie. Ca urmare, la Heidegger găsim ceva relativ nou – „antisemitismul înscris în istoria ființei” (Peter Trawny, Heidegger und der Mythos der jüdischen Weltverschwörung, Vittorio Klostermann, Frankfurt am Main, 2015, p.157-178). Acesta nu este de eludat, fiind literal, exprimat în Caietele negre.
Dar Heidegger nu s-a oprit aici. El mărturisea că “drumul gândirii mele nu duce la o filosofie, nici nu are intenția să întemeieze încă și mai radical filosofia de până acum. …Drumul gândirii mele este un drum în domeniul adevărului ființei înseși, din care abia se decide ce devine filosofia – dacă nu cumva ea este tocmai la sfârșit și fiecare încercare de filosofare antrenează cu sine o negare a gândirii” (GA 98, p.269-270). Pe acest drum Heidegger a rupt nu doar cu iudaismul, ci și cu creștinismul. El consemna:“Eu nu sunt creștin pentru că nu pot fi. Eu nu pot fi căci, vorbind în termeni creștini, nu am grația. Eu nu o voi avea niciodată câtă vreme drumul meu este epuizat de gândire (zugemutet bleibt). Gândirea însăși este prăpastia pentru credință” (GA 97, p.199). În mod sesizabil, Heidegger vizează o denunțare mai departe – de data aceasta a Dumnezeului lui Abraham, care este Dumnezeul Bibliei, Dumnezeul iudeilor și creștinilor.
În zilele noastre, fostul nostru compatriot Michael Chighel scrie justificat că nu este vorba de antisemitism la Heidegger, ci de un anti- mai adânc. Este un „anti-adamism”, sinonim cu „păgânismul” (Michael Chighel, Kabale. Hebräischer Humanismus im Lichte von Heideggers Denken, Vittorio Klostermann, Frankfurt am Main, 2020, p.280). A spus-o, într-un fel, chiar Heidegger când, în Caietele negre, a speculat asupra numelui său: „Heid-egger: unul care, păgân (Heide), întâlnește un câmp necultivat și o grapă. Dar grapa trebuie să lase să meargă înainte, o lungă perioadă de timp, un plug, prin câmpuri de piatră“ (GA 97, 62). Caietele negre oferă diverse probe ale „păgânismului” heideggerian.
În opinia mea, Heidegger a rămas tributar îngustării inițiale a opticii sale asupra Europei și, desigur, anilor treizeci. Azi, gândim diferit, căci cunoaștem mult mai bine lucrurile. Europa și ceea ce Heidegger numește „cultura occidentală”, stau, cum deja Nietzsche a observat, pe multiple filoane – de fapt, pe „triunghiul Jerusalim-Atena-Roma” (cum am detaliat în contribuția la volumul Klaus Dethloff, Ludwig Nagl, Friedrich Wolfram, Hrsgs., <Die Grenze des Menschen ist göttlich>. Beiträge zur Religionsphilosophie, Parerga, Berlin, 2007, pp.69-105). Heidegger a exploatat un filon și un unghi, împotriva celorlalte. La Kant republicanismul Romei era nucleul înțelegerii, la Kierkegaard, creștinismul inițial. Heidegger ia vechii greci ca un astfel de nucleu și se opune restului. Această opțiune îl singularizează.
Noile constelații ale lumii, în care deja s-a intrat în anii noștri, destinul Europei, al „culturii occidentale”, cu implicațiile lor, sunt din nou pe agenda gândirii. De aceea, a gândi problema ființări umane (Dasein) și a ființei (Sein), dar a fi gata să ieși din eroarea lui Heidegger luând în seamă date vechi ale Europei, pe care el le-a ocolit, și date noi, pe care istoria lumii le-a ivit, este mai mult decât actual.
Publicarea Caietelor negre a fost o surpriză de proporții. Heidegger plasase în arhiva culturii germane de la Marbach manuscrise în forma unor caiete învelite în mușama neagră, destinate posterității, urmând să se încheie cu ele ediția Gesamtausgabe, pe care el însuși o contractase cu editura. Curiozitatea umană a făcut ca aceste caiete să se publice mai devreme decât fusese stabilit. Se pune întrebarea: mai pot fi surprize după surpriza Caietelor negre?
Așa cum astestă deceniile de după dispariția gânditorului, se intră în arhive și se găsesc noi texte. Arhivele epocii sale sunt, în principiu, deschise, dar stăruie două întrebări. Este totul în arhivele accesibile? S-a exploatat tot ce se putea din arhive? Cred că răspunsul este negativ. Oricum, încă nu este posibilă o monografie Heidegger. Anii ce vin vor fi tot ani cu surprize de diferite ponderi, relative la Heidegger și epoca sa.
Parcă a zis unul odată că atunci cînd mai citește filozofie va scoate pistolul și va trage in „filozof”…eh..uite așa se va intimpla și cu unii dintre noi care nu mai suporta compendiirile astea făcute de „comentatori filozofici” citind lucruri scrise de alții care au trăit în alte spatii istorice și sociale…
Daca tot copiem curente filozofice, legi, constituții..indirect ne punem Dumnezei straini, cream false valori și ierarhii sociale și implicit cream haos și dezordine iar rezultatele se vad clar în situația actuală..
Închideți gura propagandiștilor ideologici și falșilor profeți (de compendiu)…alde Tismananeanu, Marga etc
Sa fii sincer mă exasperează stilul asta cu datul de citate și trimitere la cărți scrise aiurea prin lume..iar de filozofia germana ce sa zic…comunismul, fascismul și acum sclavagismul insinuat pentru rasele superioare și defetismul și teoria supunerii fata de stapinii lor contemporani sunt concepute tot de ei…
Auto arogarea dreptului de superioritate e tipic
saxon (german)
Ești în pivință, gigele! Mai bine ia o carte de povești în mână!
În orice cultură se ia act de evenimente editoriale majore. Domnul Marga o face cu rectitudine, cultură, pricepere. Se vede că te obosește cultura serioasă. Noapte bună!
Pe drumul Damascului, politicianul (re)devenit ganditor pare frecventabil. M-a convins ca a citit, a redat si a comentat; dar opera contemplata ascunde (?) un MODEL de viata: un om care a avut de ales, si a ales: DEMNITATEA ! Daca Heidegger ar fi trecut in barca marxismului, prin anii ’50, poate ajungea din nou Rector, poate chiar ministru …
Tot părere de ins plin de clișee, mă părerea ta!Nici o gândire – cum cerea Heidegger, doar clișee pe de lături. Nu sunteți, băi păreriști și prostofili, în stare de un gând curat? Vulgaritatea o aveți pe pâine, zi de zi. Noroc că nici profesorul Marga nici alții nu depind de evaluările voastre de parveniți inculți, de subsoluri.
Retrograd și necitit mai ești, părere! Știi ce părere avea Heidegger despre marxism? Citește Scrisoarea despre umanism – este în românește. Avea o părere foarte bună, de gânditor serios față de o concepție de mare pondere. Așa că mai citiți mă băieți fără cultură și minimă morală!
Nimic fara talc în zisele profesorului. Niciodată.
@antoniu…o societate care apreciază limbistii și disprețuiește și-și alunga creatorii de bunuri și de mîncare merita disprețuită…daca vrei sa fii spiritual pleacă domnule in India…și spala-te in Gange printre cadavre și dejecții…
Fa ceva practic, sparge-ti mintea sa faci ceva practic, da de lucru altora daca vrei poziție socială pe merit…încetați să ridicați în slăvi paraziții care se dau interesanți cînd citate din altzii
Geme tata de doctori în filozofie, drept, comunicare, istorie, militari care nu au luptat în nici un război și nu au ciztigat nici o lupta..vraja marii…impostori, tilhari cu steif și false valori.
Chipuri cioplite. Care nu merita adulate…doar idiotzii se închină la așa ratazti…pune-i sa schimbe bujiile la mașina și umplii spitalele cu alde destia
In 1942, Walter Biemel scria: „Heidegger cunoaște România din buna reputație de a fi o țară a filosofilor, căci mereu îi vin de acolo studenți în filosofie… Pe când bulgarii vin la Freiburg să studieze economia politică, iar maghiarii medicina, românii își reprezintă țara pe frontul spiritual”. Mai mulți studenți români au avut privilegiul de a studia cu Martin Heidegger,pe parcursul unui deceniu și jumătate, începând cu primii ani ai șederii lui Heidegger la Freiburg. Aceștia erau foștii studenți ai lui Nae Ionescu de la București sau D. D. Roșca și Lucian Blaga de la Cluj. Heidegger se adresa grupului de doctoranzi români folosind substantivul „latinii” (îngermană „Die Lateiner”). Între primii cursanți se află Constantin Floru și Dumitru Cristian Amzăr, iar ultimii sunt Alexandru Dragomir, Walter Biemel și Octavian Vuia.
Dintre adevaratii filosofi romanicare au frecventat cursurile lui Martin Heidegger enumar :
Dumitru Cristian Amzăr (1906-1999): etnolog, a păstrat o legătură durabilă cu Heidegger ;
Nicolae Balcă (1903-1983): filozof și teolog cu o teză de doctorat în filosofie la Weimar,
Walter Biemel (n. 1918): filozof german de origine română, stabilit în Germania;
Virgil Bogdan (1899-1969): traducătorul în românește al Fenomenologiei spiritului lui Hegel;
Alexandru Dragomir (1916-2002): pregătirea unui doctorat cu Heidegger a fost întreruptă de mobilizarea sa pe front;
Constantin Floru (1897-1983): a fost trimis la Heidegger chiar de Nae Ionescu;Vintilă Horia,Constantin Noica,Constantin Oprișan (1921-1958):,Petre Pandrea,Chirilă Popovici,Ștefan Teodorescu,Ernest Bernea,Petre Țuțea,etc
Fata de cele de mai sus ,mai crede cineva ca DOAR A.Marga face filosofie in tara asta ??
Liiceanu ce spune, e de acord?
Gigele, daca te irita Editat articolul profesorului Andrei Marga, nu-l citi ca faci hemoroizi. Tu esti un activist Editat, platit sa scrii mizerii. Domnul Marga scrie pentru cei interesati de cultura, nu pentru maidanezi.
Filotine filoprost, nu vezi că, negru pe alb, nu contrazici cu ceva ce spune profesorul Andrei Marga? Cine ți-a spus că în țară doar o persoană face filosofie? Vezi că te încurci în afirmații și te și dai cunoscător. Ce spui tu, istoricii filosofiei au comunicat, în scris, de mult. Dar nu comit sofisme de cartier ca tine.
Excelentă prezentare a situaţiei. Bine ar fi dacă toţi universitarii, în tradiţia antebelică a conferinţelor publice, în care a excelat Clujul, ne-ar mai spune din când în când ce e nou în domeniile lor.
„suprimarii violente”??????? ticalosii….au ucis fascismul. cine nu are credinta , nu poate gandi „credinta” inseamna ca nu gandeste, ci are doar reactii pavloviene foarte dezvoltate, este o oglinda , credinta iti da liber arbitru , oglinda te tine prizonier.
Profesorul Andrei Marga a dat n România cele mai solide scrieri în teritoriul istoriei filosofiei contemporane. Destul să citim Introducerea în filosofia contemporană (2014), Reconstrucția pragmatică a filosofiei. Profilul Americii clasice (2017), Filosofia critică a școlii de la Frankfurt (2015), Filosofia lui Habermas (2018), Absolutul astăzi (2005), Relativismul (1998) etc. pentru a ne da seama de acest fapt. Mă bucur că acum anunță volumul Heidegger și îl aștept. Un istoric al filosofiei contemporane este dator să-și informeze concetățenii și con-culturalii asupra noutăților din lume. Domnul Marga o face cu brio și în aceste pagini și-l felicit!
Daca nu aruncam la gunoi pe Habermas, Marcuse, Adorno, Frohmm, nenumarati telmudisti si alti demolatori ai Adevarului care au inventat degenerarea mintala numita Marxism cultural, nu facem decat sa devenim subiectul supus distrugerii, goy-ul tembelizat.
Nea filozofu’ nu realizeaza ca intre filozofia „veche” si cea mpderna e o diferenta ireconcilibila: ce moderna nu este iubire de cunoastere si negarea Adevarului, a realitatii fizice.
Cea modeerna are tinta distrugerea Crestinismului, fie cultural/civilizational in Apus, fie duhovnicesc/inaltator/mantuitor la Rasarit
Bade gheorghe, așa redus și deja gheorghe? Filosofia este grea, amatorii spun prostii mai mari ca ei.
Nu există marxism cultural, decât în propgandă. Cum nu există kantism cultural, hegelianism cultural, pozitivism cultural, creștinism cultural și altele. Filosofiile sunt filosofii.
Știu că nu înțelegi, dar ce numești cam ignorant marxism cultural este altceva decât marxism – este o psihologie (poate psihopatie), o modă (desigur trecătoare) ce se alimentează dintr-o critică incoerentă a realității, care nu are în comun cu marxismul decât atmosfera de criză în care se manifestă ambele. Eu nu sunt marxist, dar spun că ar fi cazul să gândim la obiect.
Așa că bade gheorghe, dacă cumva spui prostii doar din necunoaștere, nu ar strica să te informezi. Societatea modernă nu este și nu va fi simplă. Dacă ai citit articolul de mai sus, ți-ai putut da seama. Dacă nu l-i citit, nu este târziu.
Concluzia autorului care se pare este (RC) cu trimiteri la filozoful Andrei Marga este ca „a gândi problema ființări umane (Dasein) și a ființei (Sein), dar a fi gata să ieși din eroarea lui Heidegger luând în seamă date vechi ale Europei, pe care el le-a ocolit, și date noi, pe care istoria lumii le-a ivit, este mai mult decât actual”.
Heidegger ,din economia celor citite a vrut sa aduca altceva in loc, sau paralel cu Vechiul testament si Talmudul deci a luat in seama date vechi ale Europei.Ceea ce a ivit istoria lumii dupa opera sa nu a luat in seama ,stia despre ele in timpul vietii si totusi si-a mentinut mot a mot toate cuvintele si tot ce a scris ,Caietele negre fiind pt.el dovada Fiintei(sale vii).Este cert ca nu s-a dezis o clipa si este destinul sau de oepra si as zice-uman.Pe opera sa vor inflori veacuri,flori diverse ale spiritului intelctual,filozofic si nu numai,pro si contra.Alegerile sunt interesante ca si urmarile operei sale si da, actuale.
Una din cele mai mari marsavii analitice, oda inaltata ideologului Holocaustului nazist Heidegger care a cautionat regimul hitlerist in fata elitei germane si a elitelor extremiste de dreapta mondiale! Eugen Ionescu a fost un mic copil ratacit in comparatie cu acest monstru care emana monstruozitate celor care-l ating…
Fiinta nu este nici antisemita nici filosemita. In schimb, nici Biblia nici Coranul nu au nimic de a face cu Fiinta. Au de a face cu aceasta doar Civilizatia Vedica si Presocraticii. Si Krishnamurti.
Camarazi, domni, tovarăși – cum vreți, dar citiți cu ochelari curați ce se scrie în textul Heidegger după caietele negre și care este miza. Altfel pierdem toți vremea cu elucubrații.
Miza este în jurul unuia dintre cei mai mari gânditori ai modernității. Impactul său este enorm, inclusiv în jurul vostru și, poate, în gândurile unora dintre voi. Ne place sau nu, acest impact crește continuu.
Istoria lui H.este cunoscută. Au apărut volume noi din scrisul său (cel puțin două scrieri majore!), care răscolesc întreaga discuție. Profesorul Marga a observat faptul și propune o nouă interpretare. Cartea sa este în curs de apariție și va putea fi discutată.
Și filosofarea se face metodic, cu argumente, fiind în joc o disciplină a rigorii. Nu la întâmplare, cu informare lacunară și după umori. De pildă, ființa este un termen din gândirea greacă și chineză. H.era în contact, cum arată probele, cu acestea. Speculații pe alte culturi pot fi, dar nu au legătură cu H. Sau acesta cu ele!
Că cineva este cu H. sau contra lui, este chestiune de libertate. Poliție a ideilor, har Domnului, nu există. Tot ar fi normal să ne dirijeze sunt argumentele și, firește, informarea prealabilă în subiect și buna credință în căutarea adevărului.
„Foarte probabil, Heidegger reprezintă în cultura modernă cel mai clar năzuința găsirii alternativei la Biblie.” O observație profund perspicace. Întreaga reflecție înțelege proporțiile a ceea ce este în joc în Caietele Negre. „Ich bin kein Mensch, ich bin Dynamit.” (Nietzsche)
Existenta unor habotnici incapabili sa inteleaga ca ideologul Holocaustului nazist indiferent ca si-ar fi facut mea-culpa, dar nu si-a facut-o transant pentru ca e vorba de o contributie decisiva in fundamentarea doctrinei hitleriste genocidare
pe toate planurile, etnic, religios, ca libertate de gandire(arderea cartilor in Agora)nu poate fi „verjährt”, mi se pare
mai inspaimantatoare prin aducerea in contemporaneitate a unui monstru! Acest monstru al mediului academic prin incitarile sale „filosofice” a adormit vigilenta elitelor inregimentandu-le!!!Se sustinea ca ideologia nazista fiind una a „grotelor”
a starnit instinctele primare ale brutelor inculte si iata, ni se sugereaza ca ideologii academici nu sunt vinovati pentru
fundamentarea la acest nivel a doctrinei naziste. Mai mult, anterior in alte analize s-a incercat detasarea ganditorilor
contemporani lui Hitler de Hitler si nazism, cu toate ca o mare parte dintre ei se inregimentasera si abia acum intelegem, unii, ce se viza, ruperea acestui monstru, Heidegger, de genocidul hitlerist pe care l-a cautionat ideologic…
Nefericitilor, elita romaneasca de azi face acelasi lucru cu criminalii care ne silnicesc de 30 de ani si va revolta, ba chiar faceti paralelisme cu „Mein Kampf” si ma intreb, de ce nu le faceti cu operele pronaziste ale lui Heidegger?
Elita romaneasca cu mici exceptii i-a sustinut pe toti criminalii care s-au perindat la Cotroceni facand posibil supliciul
bolsevic care nu a incetat in 1989 cum incearca marxist/bolsevicii mioritici sa ne imbrobodeasca…
un atare articol nu poate fi comentat alaturi de gigel si alti gigei. Ma jur ca nu mai cobor dupa final, pentru a nu ma alatura unora…as insulta stradania gandirii profesorului clujean si directia cotidianul ca ofera rubrica unuia dintre putinii dascali de tinuta metodologica…
Eu zic să citim înainte de a ne repezi, Charlie!
Vezi că articolul de mai sus enumeră la un moment dat interpretările majore date filosofiei lui H.Una este interpretarea unor francezi( poți vedea E,Faye, dacă vrei să intri în aceste lecturi) conform căreia este vorba de transpunerea nazismului în filosofie. Este numai una dintre interpretări!
Profesorul Marga a citit întregul dosar – nota bene sunt 100 de volume de scrieri și numeroase cărți de comentariu în lume!Dânsul dă o nouă interpretare. Era și cazul, căci dânsul intervine pe scena discuțiilor după, cum spune, două praguri: publicarea celei de a doua scrieri majore a lui H. și publicarea primelor opt volume din memorii.
Ce spui în postare este complet greșit, Charlie. În cel privește pe H.. nu a avut de a face cu holocaustul, iar doctrona hitleristă era elaborată când a aderat – a aderat! – la ea. Cine se ocupă de idei, doctrine, consecințe trebuie să fie precis, altfel toate caprele i se par că sunt negre!
Desigur, despre orice gânditor și actor politic se pot spune multe și se spun vrute și nevrute. Este bine să ne ținem de fapte, nu de povești. Așa am învățat și noi cei care l-am asistat pe profesorul Andrei Marga.
„Asistent D.R.”, regret sincer ca nu mi-ai inteles mesajul clar pe care l-am transmis si care se refera la participarea la o nebunie, participare cu vinovatii graduale, incepand cu cei ce au fundamentat doctrina dezlantuind pornirile
instinctuale ale executantilor! Peste acest aspect nu poate trece cine vrea sa ramana cu constiinta curata si sa nu devina
complice. Nu o sa ma convinga nimeni ca Hitler a comis singur ceea ce a comis si nu o structura complexa in primul rand ideologica !Hitlerismul/nazismul nu era o doctrina inchegata la momentul inregimentarii lui Heidegger care a canalizat
ideologic curente extremiste sub pulpana „nationalismului” si „socialismului” si a desavarsit „filosofiile” unor inaintasi
controversati. Pana si monstrul Hitler in maculatura sa s-a sprijinit pe scrieri cu caracter extremist pt a-si justifica
radicalismul inegalabil, dar avand corespondent in marxism/bolsevism. Au fost complici nu numai cei care au sustinut prin lucrari „stiintifice” nebunia care a provocat pagube ireparabile si a trimis intr-o moarte cumplita sute de milioane de oameni, ci si aceia care au militat publicistic prin luari de pozitie in presa si participarea la congrese, simpozioane
si conferinte cautionand prin notorietatea lor aceasta nebunie. O nebunie trasata clar in „Mein Kampf” si pe care H. care pana si azi gaseste o sustinere condamnabila nu avea cum sa nu o interpreteze altfel. Pt ca nu era vorba in niciun
caz de idealuri sau adevaruri absolute, nici macar de simplul antibolsevism sau de idealul national! De altfel, exista o contradictie flagranta in plan „teoretic” intre „antibolsevism” si „amprenta socialista” cu sloganurile anticapitalist-antisemite si antireligioase pe de alta parte. In aceste conditii argumentative ce trebuiau intelese si fara sa fie prezentate de altcineva, exista in mai mare masura obligatia intelegerii personale apriorice la aceia care se considera „mult mai cititi decat altii” pe aceasta speta.
Heidegger a fost interesat de vedism, si de filosofia Advaita Vedanta (dincolo de Veda) a lui Sankara (cu care are puncte in comun si divergente), insa gandirea sa a a fost efectiv marcata de intalnirea sa cu taoismul si budhismul, filosofii ale Fiintei/Esentei. Dorea deschiderea unui dialog cu civilizatiile Extremului Orient si afirma ca trebuie cunoscute limbile acestuia.
In anul 1946 a incercat sa traduca, alaturi de Paul Shih-yi Hsiao, lucrarea lui Lao-tzu (fondatorul taoismului), Tao-te ching. S-a interesat indeaproape de limba chineza.
A corespondat cu filozofii japonezi Keikichi Matsuo, Tanabe Hajime ou Kojima Takehiko. A avut un dialog, martie 1954, cu profesorul Tezuka Tomio: https://dial.uclouvain.be/pr/boreal/object/boreal%3A168477/datastream/PDF_01/view
Martin Heidegger este legatura intre presocratici si filosofiile Fiintei, taoism si budhism. Mai mult, el face posibila intalnirea, impiedicata de aparitia islamului in Asia Centrala, dintre cultura crestina si ceea budhista.
Aceste lucruri au un rafinament care îți scapă, carlie. Nu se poate deduce dintr-o situația generală, respectiv regimul de după 1933 din Germania, ce făcea o persoană. Raționamente de acest fel, ca și altele pe care le faci, sunt greșite.
Dacă vrei să te pronunți, aceasta cere lecturi îndelungi, căci patru lucruri sunt diferite de ceea ce improvizezi: situația din Germania timpului, situația persoanei Heidegger, raportul de forțe din țară și raporturile internaționale. Îl confunzi pe H. și apoi tragi concluzii.
Nu se poate fără luarea în seamă a arhivelor – a celor mai noi arhive. Iar profesorul Marga asta a făcut în interpretarea sa, știind bine că H.a aderat la național-socialism și că nu s-a lăsat suprapus cu nici unul dintre ceilalți aderenți la funestul cancelar.
„Asistent D.R.”, de la instalarea maturitatii te asigur ca nu mi-au scapat „rafinamentele”, mai ales ale marxistilor care incearca sofisticat sa rastalmaceasca realitatile. Si daca pot intelege fanatismul vostru marxist pt ca in naivitatea ce va caracterizeaza ati cazut atat de usor in „mrejele apostolului propovaduitor al unei vieti mai bune pe pamant”, imi depaseste puterea de intelegere apologia ideologului militant al nazismului. Situatia din Germania i se datoreaza la nivel doctrinar si nu a fost spectator si nu a parasit fortat Germania ca majoritatea intelectualilor de marca ai epocii. Crezi ca nu te pot si eu jigni cum o faci contand pe „lipsa mea de rafinament”? Deosebirea dintre mine si voi consta in faptul ca in afara cunoasterii activitatilor intelectuale a unor astfel de personalitati, eu le-am studiat si activitatile subversive si increngaturile relatiilor dintre cei doi „poli extremisti” construiti de Comintern, bolsevismul, respectiv fascismul/nazismul, taberele necesare declansarii unui nou macel bolsevic mondial pentru comunizarea unei noi halci din Planeta…
Dovedești doar că habar nu ai despre ce vorbești, nene Charlie! Se poate face praf fiecare frază pe care o scri, doar că nimeni nu-și pierde timpul cu aberațiile altuia. O odihnă prelungită ți-ar folosi. Nu știi ce a spus Heidegger, nu știi ce este Marx și ce este marxismul, nu cunoști istoria filosofiei, nu cunoști istoria. În rest, debitezi vorbe care sună oportun la fraieri. Simplu, bați câmpii vesel! Dacă asta îți face bine, mă rog, nu sunt medic să recomand ceva, dar sunt simple aberații, poate terapeutice în cazul dumitale. Dacă asta-i terapia, enormitățile, nu am ce zice! Să fim sănătoși, căci avem multe și mult mai importante de făcut.
„Asistent D.R.” prin expresiile folosite arati ca esti un prostac orchestra care-l cuprinde si pe agramatul „Acatrinei”
pe langa ceilalti extremisti intruchipand „stanga” si „dreapta” intr-un singur tot monstruos. Fiare turbate in frunte cu Jupanul vostru care va are in control operativ pe forum si in viata reala. Vreti sa stergeti pana si amintirea genocidelor marxist/bolsevic/nazist/fasciste fundamentate teoretic si aplicate practic de Marx, Engels, Lenin si Stalin pentru a nu-i mai aminti pe apologetii si asasinii care le-au executat ordinele, printre care va numarati si voi!!! Ticalosilor, nu doar
maculatura teroristilor ideologi enumerati am parcurs-o, ci si activitatile publicistice de acoperire ca „jurnalisti” pe
teatre de razboaie pe care le-au declansat, deasemenea practicile personale de cuplare inclusiv cu acte in regula, dar tot
de acoperire a activitatilor subversive. Ticalosilor, va faceti ca traiti in sferele „dezbaterilor teoretice” ca si cum
evenimentele bogate in razboaie locale si maceluri marxist/bolsevice mondiale s-au declanseaza de la sine, fara impulsul dat de acesti criminali contra umanitatii folosindu-se de structurile subversiv-conspirative Internationalelor. Ticalosilor, Marx a stat doar in casele conspirative si in bibliotecicompilandu-si maculatura sau a activat ca ziarist, a participat la congresele internationalelor pe care le-a creat din Asociatia Muncitoreasca initiala la Bruxelles, Londra, Paris, Zürich, Berna, Geneva, NY etc si la toate intalnirile conspirative de pe teatrele de razboi si in perioadele de liniste cand se proiectau aceste razboaie, rascoale, 2revolutii”, greve?
Rămâne cum am stabilit, nene Charlie! Încurci subiectele. Se vede că te-am nimerit exact! Cu bine.
@Asisent D.R. si altii: Delirul lui Charlie nu merita nici o atentie. Ignorati-l si lasati-l in zoaiele lui. De ce va complicati existenta?