Hotarele istorice Vocalize în re minor (21)

În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Hotarele istorice Vocalize în re minor, apărut la  Editura Junimea din Iaşi, în 2015.

67. Scandalul ştampilelor

Întotdeauna trebuie să apară un isteţ care, prin cine ştie ce descoperire neaşteptată, să tulbure apele. Aşa şi cu scandalul ştampilelor. Şi cu cel al hărţilor. (Dar despre acesta, desigur mult mai important, vom vorbi mai pe larg în consemnarea următoare.)

Pe scurt, iată cum a izbucnit scandalul ştampilelor: un jurnalist prăpădit, de care n-a auzit nici naiba până atunci, un oarecare Julius Zimberlan, a publicat o investigaţie prin care a dovedit că soţia atât de iubitului şi de respectabilului preşedinte Jochann Răzvan William M’butu era acţionar principal la SGaŞşIU. Cine să fi dat importanţă acestui fapt, mai ales că nimeni nu prea ştia cu ce se ocupă SGaŞşIU. Ei bine, Julius Zimberlan, acel neica nimeni, a descoperit că SGaŞşIU reprezintă nu mai puţin decât Societate Generală a Ştampilelor şi Imprimatelor Universale. De unde interesul lui M’butu pentru schimbarea numelui ţării: toate hârtiile oficiale trebuiau, în urma măsurii luate, să-şi schimbe ştampilele, anteturile etc.. Adică să apeleze la SGaŞşIU!

Opoziţia a preluat informaţia din zbor şi Guvernul a trebuit remaniat. Iar după ce acelaşi Julius Zimberlan a demonstrat că şi preşedintele noii Republici Democrate Vandana a fost personal interesat în schimbarea numelui ţării, soţia aceluia fiind vicepreşedinta SGCF (Societate Generală de Confecţionat Firme), un puternic cutremur a zguduit din temelii, timp de două săptămâni, cele două republici surori. Noroc doar că Marile Puteri erau tocmai atunci mult prea ocupate cu alte crize mai profitabile, aşa că au decis că legile n-au fost afectate, iar jurnalistul Julius Zimberlan a primit o croazieră de 300 zile pe mările lumii. (De unde nu a mai revenit niciodată.)

Iar istoricii n-au avut din nou ce să comenteze.

68. Scandalul hărţilor

Oricât ar fi de penibil, n-ai cum să nu aminteşti şi episodul atât de neplăcut al Scandalului hărţilor. După experienţa Scandalului ştampilelor terminată atât de fericit pentru până atunci necunoscutul jurnalist J. Z. (care mai nou trimitea reportaje de călătorie din cele mai frumoase locuri de pe pământ), alţi câţiva terchea-berchea – nu puţini! – s-au apucat să scormonească şi ei printre rufele murdare ale mai marilor zilei.

Era perioada când cele două republici surori, Republica Democratică Vandana şi Republica Umanistă Vandana, au ajuns iarăşi la cei mai buni ani ai convieţuirii paşnice. Şi asta doar datorită fertilelor relaţii stabilite la vârful statelor: nu treceau nici trei luni şi coloanele oficiale străbăteau punctul de frontieră de la mijlocul gardului cu sârmă electrificată ce se întinde pe toţi cei trei sute optzeci şi şapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o ţară în cealaltă. (Un punct de frontieră la fix o sută douăzeci şi nouă kilometri.)

Şi, de fiecare dată, vizitele la cel mai înalt nivel se materializau cu noi acorduri comerciale, precum şi cu… mici schimburi de teritorii. Mai ales aceste înţelegeri paşnice au crescut la cote nemaiîntâlnite încrederea în cei doi Preşedinţi. Dacă ne aducem aminte că la divizarea fostului Regat Vandana de tristă amintire (la 24 septembrie, după unele surse în 1947, după altele în 2008), cea mai mică dintre Marile Puteri a trasat destul de grăbită noua graniţă şi, astfel, mai multe regiuni s-au pomenit cu gradul de sârmă electrificată prin mijlocul unor localităţi, ba chiar prin mijlocul unor gospodării. Comunităţile brusc despărţite s-au resemnat, însă atunci când familii au fost spulberate, cererile pentru revizuirea justă a hotarelor s-au ţinut lanţ vreme de decenii. Şi, iată, brusc, cei doi Preşedinţi au aplecat urechile la cererile justificate şi au convenit la anumite revizuiri ale graniţelor.

Da, dar întotdeauna trebuie să intre şi cele mai scârboase muşte în borcanul cu miere! Cine? Bineînţeles un alt aşa-zis jurnalist (de teapa lui J.Z.) a descoperit că deoarece fruntariile se modificau aproape lună de lună, administraţia (dar şi şcolile) aveau mereu nevoie de noi hărţi. Cărora le-a crescut preţul cu cel puţin 79% în acei ani. Manufactura hărţilor era deţinută de doi fraţi total anonimi, unul locuind în Republica Democratică Vandana, celălalt în Republica Umanistă Vandana. Ceea ce i-a atenţia ticălosului jurnalist a fost că acei doi fraţi au trăit până nu de mult în două case vecine din acelaşi stat, dar că acolo a fost singurul loc unde, în loc să se reunească vechile comunităţi, au fost despărţite.

Pe urmă, acelaşi jurnalist de investigaţie a aflat că ambii proprietari ai manufacturii hărţilor nu erau decât oamenii de paie ai Preşedinţilor republicilor surori. Păi, altfel cum ar fi primit ei monopolul asupra tipăririi hărţilor printr-o Ordonanţă de Urgenţă emisă simultan (!) în cele două ţări? Cum?

De data asta, populaţia chiar s-a revoltat! Când – în sfârşit! -, graniţele devin prietenoase pentru atâtea familii despărţite ani de zile în mod arbitrar, să vii şi să complici iarăşi lucrurile?! Aşa că nimeni nu s-a simţit lezat când ticălosul jurnalist a dispărut.

A dispărut nu într-o croazieră de lux! Şi nici când câteva organisme dedicate drepturilor omului şi libertăţii de exprimare au deschis o anchetă, iar PEN Clubul s-a sesizat la nivel internaţional, scandalul a fost amplu mediatizat, însă ziaristul mult prea băgăreţ n-a mai apărut. Graniţele dintre cele două republici surori au rămas mai prietenoase.

Trebuie întotdeauna să-ţi fie clar ce este mai important!

69. A Opta Minune a Lumii Moderne a fost salvată

Când s-a născut ideea abolirii graniţelor între anumite ţări, totul a pornit de la convingerea că astfel s-ar elimina taxele vamale, ceea ce ar avea un impact major în politica preţurilor. Aşa că acest plan a fost încetul cu încetul aplicat între tot mai multe ţări. Până ce Wail J. Port a dovedit că, de fapt, efectul este chiar invers: hotarele sunt mai mult decât necesare, maiales dacă vorbim de hotare istorice! – întrucât ele asigură mare parte din veniturile bugetelor naţionale. Pe lângă aceasta, existenţa graniţelor oferă debuşeu pentru mai multe industrii şi creează locuri de muncă. Concluzia studiului lui Wail J. Port, iniţial neluate în seamă, au devenit, pe zi ce trecea, mai pertinente: o criză economică majoră ameninţa lumea lipsită de hotare.

Aşa că au apărut şi alte studii ale unor specialişti de cea mai înaltă notorietate, toate deplângând „planul criminal de abolire a graniţelor – a graniţelor istorice! – între state”, plan cu implicaţii atât de dezastruoase nu numai la nivel economic, dar şi etic, cutumiar, chiar şi la adresa personalităţilor individuale. Numeroase ONG-uri de pretutindeni s-au alăturat acestor semnale de alarmă şi au protestat vehement. În multe locuri, ciocnirile între manifestanţi şi forţele de ordine au degenerat, înregistrându-se morţi şi răniţi de ambele părţi.

Abolirea graniţelor a fost – în sfârşit! – abandonată.

Superbul gard cu sârmă electrificată ce desparte Republica Democratică Vandana de Republica Umanistă Vandana se întinde şi în continuare pe toţi cei trei sute optzeci şi şapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o ţară în cealaltă, un punct de frontieră la fix o sută douăzeci şi nouă kilometri. Gardul acesta, ornat cu trandafiri imuni la curentul electric, a fost declarat A Opta Minune a Lumii Moderne şi este plasat sub înaltul patronaj UNESCO.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.